Foto: Inquam Photos / George Călin
Ți-a plăcut să epatezi în toate împrejurările cu „eu nu fac politică”, ai considerat că nu-i pentru demnitatea ta de absolvent de 16-17 clase făcute pe bune și la vremea lor. Ai preferat să nu intri în politică, ai lăsat impresia că este josnic pentru nivelul tău, dar ai socotit că e bine să fii cârcotaș de pe margine, deși ești conștient că nu poți da goluri de pe margine. Sau poate n-ai vrut să te complici, și să te implici cronofag într-o astfel de activitate. Ai considerat că este mai bine să te alinți, să declari forfait vieții publice, și să-ți vezi de treaba ta. Nu ți-a plăcut atmosfera de mahala galactică din politica mioritică, dominată de blat până în pânzele albe. Te-ai aricit imediat când cineva te-a întrebat de ce nu vrei sa intri în politică.
Din păcate, nu poate exista democrație fără partide. Și partidele sunt făcute din oameni, mai buni sau mai puțin buni. Iar politica te scoate în lumina reflectoarelor și, uneori, politica pătează.
Acest articol nu este un roast la adresa intelectualului neimplicat în politică, ci mai mult un apel la conștientizarea unei stări de fapt, existente în prezent. Prin retragerea aureliană din viața publică a intelectualilor s-a făcut loc unor tupeiști cu trecut deocheat, agramați, șomeri până la intrarea în politică, care au contribuit din plin la hahalerizarea vieții publice. Îi caută abecedarul pe acasă, dar ei sunt ocupați: conduc România. Multe instituții au ajuns decerebrate, din cauza acestui fapt, populate cu oameni îndatorați celui ce i-a plantat acolo. Unii și-au siliconat CV-ul cu titlul de doctor, obținut pe la academiile de forță. În toată politica românească bate un vânt potrivnic științei de carte, iar glanda meritului a fost extirpată. Și așa am ajuns să luăm lumină de la prostul satului și să așteptăm ca acesta să ne rezolve problemele.
Poate nici nu te-ai încadra în așteptările electoratului căruia îi place politicianul cu alura de panglicar, logoreic, funest de nepregătit (școli făcute pe la casieriile de la bioterre și ecoterre), caterincos, golănaș, care are vorbele la el, care ce le mai zice, care ce le-a mai făcut la ăia, care e de-al nostru, gata oricând să mai facă glumițe pentru a fi pe placul electoratului. Nici rolul de flecar, atât de comun politicianului dâmbovițean, nu ți s-ar potrivi, sau ițele încâlcite ale intereselor de partid ți s-ar părea prea greu de înțeles. Poate nu ți-a plăcut nici ligușeala politică, nici gudurismul dus la zenit, care este vârful de lance al vieții politice mioritice. Asta ca să-ți acord câteva circumstanțe atenuante.
Poate te-ai amuzat și ai făcut și bășcălie, domnule Intelectual, când politicianul provenit din repetent, cu o gramatică suferindă, emitea un ciot sonor pentru fermecarea electoratului și câștigarea de simpatie, în speranța că va obține mai multe laicuri și șeruri.
Ai preferat să rămâi pasiv, inert, plicticos, somnolent și să nu te implici. Poate te-ai ascuns în spatele unor expresii demobilizatoare „nu schimb eu lumea” sau „nu vreau să mă lupt cu morile de vânt”. Ai ignorat faptul că politica are legătură cu organizarea vieții colective a cetățenilor. Se spune că cetățeanul implicat este o nouă putere în stat. Poate trebuie să reflectezi mai mult la gluma (oare este o glumă?!) care circulă prin social-media: „Ești un elev de nota 10, trebuie să te comporți frumos cu repetenții, întrucât aceștia te vor conduce”. Riscul de a lua lumina de la prostul satului este foarte mare.
Este adevărat că trebuie să suporți multe năzdrăvănii dacă intri în politica românească, unde se promovează modelul docil, maleabil, nepotistic, garantat politic, cu atitudine adulatoare față de șefi. Aici țuțerismul slugarnic, grosier este la el acasă. Poate nu ai vrut să faci parte din clasa politică, recunoscută ca fiind copilul bolnav al României. Politicianul scindat - una zice, alta face - este atotprezent. Cancerul contraselecției face casă bună cu viața politică la noi, mulți politicieni proveniți, parcă, din cartea de telefoane, dar pregătiți să devină animale politice.Aceste argumente par curățele pentru neimplicare, dar nu suficient de convingătoare pentru a vă autoexclude de la masa deciziilor.
Sau poate n-ai vrut să fi părtaș la acest eșec care împlinește 33 de ani, vârsta Mântuitorului Isus Hristos. Păi eșecul este cauzat, în primul rând, de calitatea îndoielnică a oamenilor de partid, cât și a celor care au ocupat funcții în administrație, aduși tot de ei. Promovarea habarniștilor și a ghioceliștilor a devenit politică de stat. Administrația publică, politizată până la os, este un buncăr inexpugnabil, o extensie a partidelor politice, unde acestea fac ce vor. „Acolo se freacă pe burtă și își fac, complice, unul altuia cu ochiul”, afirmă caricaturistul Costel Pătrășcan, într-o postare pe FB. „Oameni de succes”, în acest context, sunt doar cei care se racordează sistemului, nu cei care ies din formație cu riscul de a-și periclita cariera.
Domnule Intelectual, nu-ți face prea multe complexe căci, de-a lungul istoriei, neimplicarea oamenilor în politică a fost o constantă. Citându-l pe Pericle, „noi singuri nu socotim inactiv pe cel care nu ia parte la chivernisirea acestor treburi (publice), ci-l numim inutil” (apud “Politica viitorului”, Jamie Susskind, Editura CorintBooks, p.252). Grecii, în antichitate, îi considerau pe cei care nu se implicau în treburile cetății idiots, opusul lui polites, cetățeanul implicat activ în treburile cetății. Tot la grecii antici se spunea că nu poți pretinde, dacă nu te implici. “Dacă nu te implici în politică, să nu te miri că la un moment dat te conduc proștii”, spune un proverb german.
Prin implicarea ta, domnule Intelectual, se va termina probabil cu narativul foarte bine întipărit la noi, conform căruia politicul este în divorț total de competență și meritocrație. Doar TU poți aduce un drive intelectual în mediul politic. Doar a-i blama pe politicieni nu este suficient, trebuie mai multă implicare în treburile cetății. Toată societatea are nevoie de administrarea Vitaminei “I” (implicare).
Este aproape imposibil să închei cu optimism aceste rânduri, întrucât nu se întrevăd șanse, prea curând, să se schimbe ceva în balastul politic românesc. Din această cauză fac apel la cele spuse recent, într-un interviu, de scriitorul și ziaristul Armand Goșu.
Referindu-se la calitatea celor care ne conduc, istoricul Armand Goșu afirma “este prima dată când te uiți și te sperii, în ultimii 150 de ani, oamenii care ne conduc nu au imaginație, nu înteleg ce se întamplă”. Ca soluție pentru remedierea situației (funcționalitatea precară a statului) același istoric spune tranșant” nu mai scoateți maimuțe în posturi de conducere”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Altfel, cum să intre o personalitate de bună credință în politică? Dacă intră deja la nivel superior, de conducere, atunci o face ademenit fiind de cei din politica actuală, având un interes concret. Dacă o face în mod independent, atunci va fi nevoit să o ia de jos de tot. Altădată se vorbea despre ”lipitul afișelor”, acum lumea a evoluat, se lucrează mai mult prin manipularea pe rețelele sociale. Deci dacă, să zicem, ar vrea o somitate intelectuală să intre într-un partid existent cum ar face-o, și din ce poziție? Oricum cei din conducerea existentă l-ar săpa din prima zi. Nu, nu, soluția e crearea unei formațiuni separate și lupta între partide, nu între oamenii aceluiași partid. Oricum e greu. Dar deși e greu, e absolut necesar.
Puterea a fost luată după loviluție de eșalonul doi și de băieții cu ochi albaștri.
Sloganul cei care nu sunt cu noi sunt împotriva noastră, a fost aplicat cu succes de toată lumea, doar comuniștii l-au vocalizat.
Având în vedere că mereu am fost "ghiocei" și că schimbările în conducerea țării s-au făcut mereu la "indicațiile", (prin rugare frumos cu parul), de către puterile străine, că în acest moment tot de străini ascultăm, mai așteptăm încă două mii de ani, poate atunci ne vom hotărî soarta singuri! Dacă vom mai exista ca popor sau va mai fi lume pe planetă.
Întotdeauna după semnele de punctuație se lasă spațiu, e mereu un singur punct, nu două, atunci când se termină propoziția.