Ne-am obișnuit cu răul, care s-a infiltrat puțin câte puțin în viața noastră. Nu-l mai observăm, nu-l mai percepem, ne-a acaparat și uneori ne-a făcut părtași. Această guvernare, acești politicieni, care stau pe funcții de zeci de ani, mulți dintre ei fără să fi muncit vreo zi în altă parte decât la stat, au reușit să ne inducă, încetul cu încetul, ideea că privilegiile li se cuvin, că ei au dreptul suprem de a ne decide viețile, sănătatea, educația sau, mai bine zis, lipsa ei, de a ne umili de câte ori se poate. Au reușit să ne facă să ne asumăm într-o mare măsură condiția de animale, mânate în staul, fără măcar să mai simțim nevoia de a ne opune.
Eram 50.000 de oameni la concertul Bon Jovi și cu toții am fi vrut să vedem mai bine scena, să nu fim înghesuiți, să stăm și noi pe deal, ca „norocoșii’’ de pe peluza din curtea Parlamentului, care se tot adunau cu sutele. Să ne bucurăm de spectacol, așa cum a fost el, cu latura lui omenească, în care am văzut că orice om, pe lumea asta, indiferent cât de sus e, cât de talentat e, cât de bogat e, se confruntă cu vulnerabilitățile condiției umane.
Eram 50.000 de oameni care priveam mirați la pomanagiii de pe dealul Parlamentului și atât. Unii comentau, puțini au făcut fotografii și au postat online. Când am plecat de la concert, zeci sau poate sute de mașini ieșeau aliniate din curtea Parlamentului. Eram sute de oameni pe stradă, dar nimeni, absolut nimeni nu a simți nevoia nici măcar să-i privească… Ar fi trebuit să-i blocăm, să-i întrebăm cine sunt și cum au pătruns în curtea uneia dintre cele mai importante instituții din țara asta. Nimeni n-a făcut-o, nici măcar eu. Am filmat și am postat pe FB. Din fericire, presa a preluat și, poate, așa ceva nu se va mai întâmpla în viitor.
Mulți se gândesc că nu e așa de grav, ce mare lucru au făcut… când însă o instituție a statului orchestrează o vizionare paralelă a unui concert, organizat de o companie privată, cu bani mulți și efort, cu restricții mari, impuse de autorități ale statului, privind măsuri de securitate și siguranță, chiar e mare lucru. Sute sau mii de oameni au furat, vizionând gratis un concert și au furat cu ajutorul Parlamentului României. Iar asta e grav.
Nu moare nimeni din asta, e adevărat, dar, faptul că tolerăm cu atâta ușurință totul, spune multe despre felul în care am ajuns să asimilăm răul. Căci aproape nimic nu ne mai revoltă. Poate doar, din când, declarații cinice, de genul „mor oameni și cu sistem și fără”… Nu ne mai revoltă însă că mor oameni cu adevărat, în spitale, din cauza infecțiilor nozocomiale, că mor copii bolnavi de cancer, din lipsa medicamentelor, că mor copii din cauza unor boli ce ar putea fi prevenite prin vaccinare, dar România nu e în stare să asigure vaccinuri. Asistăm nepăsători, uitându-ne ca la un film în care nu putem interveni. Privim cum în fruntea Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale este numit de luni de zile un personaj care nu are nicio experiență în domeniu, deși conduce una dintre instituțiile cu cel mai mare impact în sănătatea noastră și a copiilor noștri.
Foto: George Călin/Inquam Photos
V-ați urca propriii copii într-o mașină condusă de un om care nu are permis de conducere? Nu prea cred. Atunci, de ce acceptăm ca în fruntea unei astfel de instituții, care are rolul de a asigura, între altele, siguranța medicamentelor care intră pe piața romănească, să stea un habarnist?
Ieri, Viorica Dăncilă l-a numit în fruntea Casei Naționale de Sănătate pe Vasile Ciurchea, care a mai ocupat această poziție de două ori, o dată chiar în perioada în care se implementa cardul de sănătate, sistem care a costat enorm și care de la început a avut mari probleme de funcționare. Vasile Ciurchea este suspect într-un dosar de corupție, al cărui prejudiciu se ridică la 17.000.000 de euro. Doamna Dăncilă ne-a vorbit de prezumția de nevinovăție, ca și cum manifestarea acesteia presupune obligativitatea ocupării unei funcții publice. Dacă aveți un vecin bănuit că a furat de prin casele oamenilor, dar pentru că beneficiază de prezumția de nevinovăție îl rugați să vă ude florile, cât sunteți în concediu? Sau căutați un alt vecin, despre care n-ați auzit niciodată că ar fi furat? Atunci, de ce am lăsa bugetul uriaș al sănătății pe mâna cuiva despre care avem bănuieli că a fost părtaș la fraudă? Doar pentru că acel om a mai ocupat cândva aceeași funcție? Cu rezultate dezastruoase, de altfel.
În 2009, împreună cu prietena mea, Carmen Uscatu, am început să luptăm pentru viața unui copil de 17 ani, care avea leucemie. Zece ani mai târziu, noi facem un spital. Împreună cu sute de mii de oameni. Din disperare, din revoltă, din neputința de a găsi soluții pentru copiii diagnosticați cu cancer.
Ne-am apucat să facem un spital în țara în care nu se construiește nimic. E un proiect nebunesc, am trecut peste piedici ce păreau imposibil de trecut, rezistăm unor presiuni greu de descifrat dar destul de ușor de perceput. Nu ne temem că proiectul ăsta nu va fi dus la bun sfârșit, oricare vor fi să fie amenințarea, presiunea sau încercările. Am trecut atât de multe, încât nimic nu ne mai poate opri.
Dar e asta de ajuns? E proiectul ăsta de ajuns? Nu. Cu siguranță nu, atâta vreme cât oameni ca Marius Daniel Șișu și Vasile Ciurchea sunt șefi în sănătate.
Am adresat o petiție, printre altele, Președintelui României, pentru a-i semnala gravitatea faptului că la ANMDM a fost numit șef o persoană care nu îndeplinește niciun criteriu de competență impus de importanța strategică a acestei poziții. Din păcate, nu am primit niciun răspuns.
Numirea lui Vasilea Ciurchea ar fi trebuit să ridice în sus întreaga opoziție și pe Președintele țării, căci cu toții cerem ca în funcții publice să nu mai acceadă persoane cu problem legate de corupție. Iar sănătatea e domeniul cel mai important pentru români, dar și cel mai năpăstuit.
E liniște, însă. Oamenii mor și cu și fără reacția Președintelui sau a opoziției, cardul de sănătate este încă blocat, noi facem un spital, împreună cu sute de mii de oameni, dar ne simțim atât de singure, uneori, în fața unei caracatițe ce pare să cuprindă cu totul sistemul de sănătate.
Domnule președinte, dragă opoziție, nu ne lăsați singure!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Romania in general este foarte stearpa in materie de leadership...
Politicienii o sa reactioneze cind o sa li se ceara socoteala si numai atunci ... Asa este de cind lumea si pamintul . Cei care actioneaza din seriozitate si credinta de a face ceva bun, se numesc mai degraba eroi , in special in Romania.
Eu am o parere destul de proasta despre presedintele Johannis . Mai ales am o parere foarte proasta despre colaboratorii lui si asta se vede in situatia din tara.
Strategia lui este evidenta , sa lase PSD sa se faca de poveste cu Dancila virf de lance si asa va cistiga facil un nou mandat. Pina atunci nu are nici un interes sa provoace o criza majora care s-o arunce pe fereastra pe Cretina din Kiseleff. Deci o lasa sa se dea in stamba , mai ales ca daca Dancila ramine candidat , pericolul pentru el este Barna. Care intre noi fie vorba , nu mi se pare mai breaz.
Mi se pare in primul rand lipsa de respect la adresa celor care au avut bunavointa sa cumpere bilete.