Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Am sunat la 112 şi am raportat primul transport ilegal căruia i-am văzut numărul de înmatriculare. Despre dragostea de ţară, care nu se măsoară în „recolta” de ambrozie

camion lemne - Inquam

Foto: Inquam Photos / Tudor Costache

Defileul Dunării dezvăluie peisaje seducătoare, iar dacă eşti dispus să faci un minim efort pentru a urca pe unul dintre cei doi Ciucari care îţi dezvăluie de la înălţime încleştarea fluviului cu muntele ai prilejul să constaţi că niciun telefon nu este capabil să fure întreaga frumuseţe a naturii aşa cum o poate face doar privirea.

Aici, sus, de unde se vedea întreaga panoramă, am întâlnit un cuplu de tineri şi o doamnă mai în vârstă, care îşi exprima încântarea cu glas tare: „Doamne, ce frumoasă ţară avem! Şi nu ştim să o apreciem...”

Aceleaşi admiraţie şi dragoste faţă de ţară le-am auzit, chiar în accente mai groase, şi de la proprietarul de pensiune neautorizată care deversează direct în apa fluviului dejecţiile turiştilor, şi de la barcagiul care înghesuia într-o barcă, fără veste de salvare, adulţi şi copii deopotrivă, pentru o plimbare pe „Dunărea asta pentru care ne invidiază toată lumea!”

Cu două săptămâni înainte de a ajunge aici, vizitasem Lago di Garda. Am căzut de acord cu soţia, de loc din zona Cazanelor Dunării, că natura de aici este la fel de frumoasă ca a celebrului lac din nordul bogat al Italiei. Însă, pe fraţii noştri latini la care ne-am cazat, am mâncat sau cu care am pălăvrăgit, nu i-am auzit o singură dată lăudându-şi cu patos ţărişoara. Deşi ar fi putut să o facă pentru că, la ei, arhitectura tradiţională nu a lăsat loc kitschului, nu am stat o oră în coloană pentru că la un pod de treizeci de metri aflat în şantier de trei luni nu lucra nimeni, nu am văzut mormane de moloz şi mizerie aruncate lângă pensiuni care îşi colorau ostentativ cele patru margarete obţinute, probabil, prin şpagă, nici nu trebuia să înghit două pastile împotriva ambroziei care la noi creşte peste tot, atât de înaltă uneori că ar putea fi lesne motiv de mândrie naţională sau chiar brand de ţară.

Acelaşi lait-motiv al „cât de grozavi am fost şi suntem noi, dar lumea întreagă conspiră împotriva noastră” l-am întâlnit discutând cu locuitori ai Orientului Mijlociu care rupeau puţină engleză ori franceză. Doar că, spre deosebire de noi, aceştia au mai multă imaginaţie în a inventa conspiraţii şi a interpreta într-o cheie care l-ar fi făcut să roşească pe Dan Brown evenimentele contemporane. Totuşi, acelor oameni sărmani, care se chinuiseră să înveţe o limbă străină mult diferită de-a lor în speranţa de a trăi mai bine le puteam găsi justificări: istoria lor glorioasă şi strălucirea imperiilor arabe ar face pe oricine să tresalte de mândrie la amintirea lor. Şi, în plus, pentru politicienii din aceste ţări, de orice orientare ar fi, este un obicei din a gâdila orgoliul concetăţenilor şi a inventa scuze pentru corupţia la care sunt părtaşi arătând cu degetul „străinătăţurile”.

Să îţi iubeşti ţara nu ar trebui să fie un titlu de glorie. E ca şi cum te-ai pune să strigi în gura mare că îţi iubeşti părinţii. Când, însă, urli asta şi îi lauzi pentru ceea ce au făcut pentru tine, însă îi laşi să trăiască de azi pe mâine, fără să le aduci o pâîne ori să îi ajuţi altfel decât prin vorbe, nu se cheamă lipsă de caracter?

România nu are nevoie să ne strigăm dragostea pentru ea. De fapt, dacă România ar fi o fiinţă, dacă ar fi o mamă care ne-ar putea răspunde, cred că s-ar ruşina de copiii ei. Totuşi, ca o mamă bună, nu cred că ne-ar acuza că nu o respectăm ori că am abandonat-o, ci ne-ar trimite, părinteşte, să învăţăm să avem grijă de românii noştri, de natura ei, să ne amintim ce înseamnă bunul-simţ pe care ni l-au explicat bunicii noştri, dar noi, cu oarece complexe, l-am uitat. Cred că nu ne-ar cere să declamăm dragostea pentru ea, distribuind pe facebook versuri din Eminescu, ci să citim din când în când şi să nu îi abuzăm limba, să nu mai dăm şpagă la primărie când vrem să ne construim o pensiune ca să închidă ochii că demolăm o casă ori mic palat care aparţine tradiţiei sau vorbeşte despre istoria noastră, să ne facem o fosă şi să chemăm vidanja atunci când se umple, să nu lăsăm maşinile în drum când admirăm România şi să îi facem pe alţii să rişte depăşiri uneori mortale, să nu aruncăm în pădurile protejate din jurul Cazanelor Dunării munţi de moloz şi peturi, să nu dăm cu piciorul în vreo căţeluşă cu şapte pui care vine la noi când deschidem portbagajul pentru a cerşi puţină mâncare, să ne tăiem bălăriile din jurul gospodăriei noastre, să ne respectăm vecinii şi turiştii, să ne gândim la bătrânii noştri, aşa cum o fac italienii sau evreii, atunci când urlăm că nu există covid, să chemăm poliţia atunci când vedem cum camioane încărcate până la refuz transportă copaci tăiaţi ilegal, să nu mai plecăm urechea la politicienii care ne gâdilă orgoliul urlând „cât de grozavi am fost şi suntem noi, dar lumea întreagă conspiră împotriva noastră”.

Doar când vom face toate atunci când amăgirea asta tipic orientală despre grandoarea noastră va fi înlocuită cu fapte minore, dar care să arate dragostea noastră pentru România şi pentru români doar atunci ne vor respecta cu adevărat atât companiile, cât şi străinii,.

Cred că aproape toţi turiştii care au ajuns la Cazane au putut vedea măcar un camion imens care transportă pe drumurile de aici, unde nu ar trebui să circule autovehicule mai grele de 7,5 tone, copaci falnici doborâţi de mafia lemnului. Am întrebat câţiva localnici dacă au sunat vreodată la poliţie să raporteze aceste infracţiuni. Au zâmbit, unii trist, alţii condescendent. Şi-au motivat zâmbetul prin explicaţii care au mers de la „oricum nu îi amendează nimeni” la „vrei să vină să ne dea în cap”.

Ca unul care, în opinia multora care au citit aceste rânduri, nu îşi iubeşte ţara, am sunat la 112 şi am raportat primul transport ilegal căruia i-am văzut numărul de înmatriculare. Şi, zilele viitoare, voi verifica dacă s-a aplicat sancţiunea meritată.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • e exact cum e cu drogurile sau cum a fost cu prohibitia din anii 30 în US. Dacă există cerere de piață enormă poți să dai orice legislație, se vor găsi mijloace de a fi încălcată. Rezolvă cererea și p-ormă poate reușești să rezolvi și problema. Altfel nici o șansă. N-ai cum să te lupți cu natura umană!
    • Like 0
    • @ Adrian Ionascu
      Deci ar trebui abandonata lupta cu taierile ilegale de lemn pentru ca nu poate fi castigata? Chiar nu e nici o sansa? Toate legile sunt inutile? Politia exista degeaba?
      • Like 0
  • Absolut de acord! Mai putine vorbe - fie de lauda desarta, fie de improscat cu venin, si mai multe fapte! Marunte, nu intors lumea cu susul in jos!
    • Like 1
  • Și fata din Caracal a sunat la 112 , acum vreo doi ani și rezultatul este că a fost arestat " monstrul " iar toți cei implicați și vinovați de dispariția fetei sunt bine mersi !
    Despre ce 112 vorbim ?
    A , dacă raportăm pe vreunul care nu poartă mască altfel se pune problema !
    Și problema este că avem atâtea mafii în țară încât nici nu știu cine le-ar putea dovedi !
    • Like 0
  • Nume check icon
    Cu taierile ilegale de lemne nu cred ca se va rezolva ceva. Sunt prea multi bani la mijloc. Pana nu la confisca - pe bune - echipamentele, autovehiculele si amenzi de zeci sau sute de mii de lei + inchisoare grea - cel putin 5 ani fara posibilitate de a iesi inainte de termen - nu se va rezolva nimic.
    Referitor la "iubirea" de tara sunt de acord. Sa strigi in gura mare si sa reciti cantece patriotice, sa invetezi trecuturi glorioase cu dacii care i-au invatat pe romani latina si mai ales sa te consideri mai special decat toti altii din lume inseamna clar un complex de inferioritate din moment ce acum nu te mai poti lauda decat cu mici, palinca, fete frumoase si salarii mici. Cu peisajele si cu ospitaliatea incepem sa ne cam lamurim cum stam.
    Sa iti iubesti tara inseamna sa iti respecti in primul rand aproapele, sa respecti bunurile persoanle si publice, comportamentul tau sa nu deranjeze pe ceilalti in societate, sa respecti natura si fauna cu care ai fost mai mult decat norocos sa o primesti - nu ca ai fi meritati acest lucru - sa iti platesti taxele si sa ai grija de locul in care stai. In rest gargara ieftina, comunista, pentru persoane fara educatie si derbedei din galeriile de fotbal.
    • Like 4
    • @ Nume
      Apropo: nimeni nu pomeneste nimic de frauda electorala comisa de psd prin deturnarea de voturi catre "aur". S-a vazut la alegerile din rep. moldova cata trecere in randul populatiei au acesti derbedei. Si despre frauda frudulosilor "aur" cu privire la infiltrarea in parlament a hidoseniei degenerate, tradatoare sosoaca tot nimic. Nu se mira nimeni? Prostimea protesteaza in schimb impotriva vaccinarii si a portului mastilor medicinale. Ce rahat de popor!
      • Like 1
  • Pff.. Suna la 112…
    Am aflat deunazi in Arges cum circula aceste camioane, cu binecuvantare de Sus pana Jos.
    Primarii, politia, toata lumea e implicata. Nu te amagi ca sunatul la 112 rezolva ceva. Din pacate ne-ar trebui un serviciu incoruptibil anti-frauda al lemnului ( si al restului btw), ori n-o sa vedem asa ceva..
    • Like 3


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult