(Foto: Facebook/Liviu Dragnea)
După ce mustăcești cu frâiele României prin vizite externe auto-organizate, o retragere sau o întoarcere pe parchetul laminat din sediul Consiliului Județean din Teleorman pare o glumă proastă. De fapt, dacă stăm să ne gândim, probabil au existat vreodată anumite persoane, din cercul dlui Dragnea, poate chiar din familia sa, care i-au spus, evident mai pe ocolite:
„Hai, măi, Liviule, lasă-i, nu vezi că iese tot mai groasă!? Hai, măcar o vreme, lasă-o mai moale și mai vezi tu, pe urmă.”
Parcă îl și văd pe dl. Dragnea, înroșindu-se, nu mult, atât cât trebuie ca să-și blesteme zilele cei care și-au permis un astfel de sfat, venindu-le să își dea palme singuri pentru tâmpenia pe care tocmai au debitat-o și așteptând ispășiți verdictul fatal:
„- Păi măi, tu de ăsta îmi ești? Adică să... să... Eu?! Deci voi liberi, și eu să?... Mama voastră, păi dacă eu nu eram, păi voi erați vai de capul vostru!”
„- Liviule, nu te enerva, Liviule!, ziceam și eu așa.”
„- Băi, Grindeanule, ești băiat bun, uite ce tânăr ești, ce familie frumoasă ai, ce potențial nemărginit ai în tine, ...ia uite, ai grijă, știuca să nu te muște. Așa, bravo! Iar tu Tudose, ce naiba, chiar tu?!..., Pe bune, nu mă așteptam, știu, fumezi mult, nu e bine, dar nu mă supăr, cum să mă supăr?!, doar rămânem prieteni, nu?”
Retragerea sprijinului președintelui Iohannis față de prim-ministrul României e privită de Dragnea ca o sugestie obraznică, o glumă proastă numai bună de urecheat, venită de data asta dinspre singurul obstacol legitim, rămas în fața uriașei sale cariere politice.
Sătul să fie ținut prizonier de niște legi făcute pentru oamenii de rând, nicidecum pentru un descurcăreț de județ, de la pupitrul de comandă situat într-un buncăr în care razele celebrității ajung printr-un mecanism de reflecție a unor marionete pe post de oglinzi, marele Gatsby al PSD-ului își dorește, tot mai insistent, un birou cu vedere directă la soarele puterii.
Încrâncenat de atâta așteptare, de atâta critică din partea societății pe care a redus-o ingenios la rangul de Stat Paralel, Liviu Dragnea începe, ușor-ușor, să își construiască propria Românie, pe persoană fizică, după modelul bălții Belina. E o țară sărăcită, pentru care scaunele din autocarele închiriate de partid sunt mai comode decât canapelele din propria sufragerie, iar hârtoapele drumurilor te leagănă până adormi pe bâlbele unui prim-ministru, pentru care Simfonia Lalelelor reprezintă cea mai importantă dovadă că suntem un stat membru UE.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
"O societate nu poate fi mai bună decât indivizii care o compun."
Este ceea ce mă deranjează la articole ca acesta. Dacă doar semnalăm ce este în neregulă, fără a propune nimic, nici măcar o schimbare de atitudine față de ceva, care să ne ajute să evoluăm măcar un pic, doar ne pierdem timpul și ne consumăm energia.
Șefii/liderii înnăscuți sunt cei care schimbă lumea, trebuie doar să-i selectezi și să-i pui să conducă.