Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Drumul spre succes al actorului Dorian Boguță: „Odată m-am trezit plângând pe stradă că nu reușesc să fac ce îmi place. Și aveam 31 de ani”

Când a terminat liceul a dat la una din cele mai bune facultăți din URSS, la Tbilisi. A intrat din prima. "Am crezut că am o stea în frunte", a gandit el la momentul respectiv. La câțiva ani după aceea, ajunsese actor la Teatrul Național din Chișinău, dar simțea că vrea mai mult. Și-ar fi dorit să joace într-un film. Dar într-un film unde? În România. În august 1999, avea în buzunar 100 de dolari, pe care îi câștigase făcând prezentare de modă într-un club, și s-a hotărât să se folosească de ei ca să își schimbe viața. Și-a cumpărat cu ei un bilet de tren spre București și o șansă la Oscar. S-a urcat în tren convins că va reuși.

„Am ajuns la 6 dimineața în București la Gara de Nord și am avut un șoc: erau peste tot munți de gunoaie. Munți de gunoaie și cârduri de câini”. Mai fusese în turneu la București, dar nu le remarcase niciodată. Acum se uita la oraș cu ochii cuiva care își caută o casă. S-a dus la un chioșc de ziare și a cerut un Makler, ziarul de anunțuri din Republica Moldova.

„Vânzătoarea s-a uitat ciudat la mine: Un ce? Nu știu de ce m-am gândit că Makler ar putea să fie și în România, la 28 de ani ar fi trebuit să fiu mai isteț. Am luat Anunțul de la A la Z și mi-am căutat o garsonieră, uitându-mă după prețuri, că nu știam nicio zonă. Nu știam pe nimeni, nu mă știa niciun câine”.

Dorian Boguta

Barman într-o bombă din București

A ajuns la marginea Bucureștiului, la un apartament din anii ‘60 despre care și-a dat seama că fusese renovat ultima dată la Tezele lui Ceaușecu din iulie 1971. Proprietara i-a pus în vedere că nu are voie să înlocuiască patul. „Mi-a spus că mama ei murise în el în urmă cu o săptămână. Am rămas, că aveam nevoie de un acoperiș deasupra capului.

Câteva zile am dormit pe jos, nu am putut să trec fizic peste chestia aia. Apoi m-am obișnuit”, povestește. Și-a cumpărat un telefon mobil cât o cărămidă, s-a înscris la câteva filme de casting și a fost convins că în două săptămâni va avea primul rol de succes.

După câteva luni, lucra ca barman de noapte la o bombă de lângă Cinema Gloria, mătura covorul de coji de semințe scuipate de clienți direct pe jos și se bătea cu câinii maidanezi. Un singur sprijin a avut în toată această perioadă, pe fostul său coleg de clasă, care aflase că e la București și le ceruse părinților lui numărul de telefon. „Băiatul ăsta m-a susținut opt luni de zile din toate punctele de vedere, dacă e să scriu o carte despre viața mea Andrei Caliniuc va avea unul dintre cele mai importante capitole.” De succes nici nu putea fi vorba. Realitatea zilei era supraviețuirea. După aproape un an de zile, singurul lucru pe care îl reușise a fost să scape de accent.

Dorian Boguta

Cum a ajuns asistent la UNATC

În luna iulie, niște actori basarabeni pe care îi cunoscuse, l-au sfătuit să se ducă la UNATC și să încerce să se înscrie la un masterat sau la un doctorat. Ca basarabean ar fi primit o bursă și un loc la cămin. „M-am dus și i-am spus portarului că vreau să vorbesc cu un profesor. Și mi-a zis: Băi, dar tu știi ce e acum? E vacanță și nu e nimeni, singurul om care e aici e rectorul, Florin Zamfirescu. Pot să mă duc la dumnealui? Mergi. M-am dus acolo și i-am zis că sunt basarabean și că aș vrea să fac doctorat sau un masterat. Și s-a uitat la mine și mi-a zis: Dar eu te cunosc de undeva. Eu am înlemnit. Mi-a zis: Tu ai fost cumva în turneu la Odeon, de la Chișnău? Dar ce vrei să faci? M-a întrebat unde am făcut școala? În Georgia, la Tbilisi. Știi rusă? În rusă am făcut-o. M-a luat asistent la anul I, mi-a zis că vrea să vadă experiența mea din Rusia. Doi ani de zile am fost asistent la domnul Zamfirescu, datorită lui acel an nu a trecut degeaba”. 

A început să cunoască oamnei. În 2001, a primit un rol de figurație la Teatrul Național. Apoi a fost chemat să traducă pentru un regizor rus care punea în scenă „Trei Surori”, de Cehov și a ajuns să fie distribuit de acesta într-un rol. „Primul casting de film pe care l-am luat, a fost un rol mic în „Moartea domnului Lăzărescu”. Aveam un rol de figurație, după care am intrat într-o telenovelă. Am cunoscut oameni, m-au cunoscut pe mine. Iar declanșatorul a fost când am primit rolul în serialul „Lombarzilor 8”. A fost un rol central, am stat la filmări trei luni. mi-a dat și mie încredere”, spune Dorian Boguță. De atunci a mai jucat în filme precum „Francesca” și „Portretul luptătorului la tinerețe” și se pregătește acum să înceapă, din postura de regizor, filmările la „Urma”, o nouă peliculă cu accente autobiografice pentru care a primit finanțare de la CNC.

Dorian Boguta

„Odată m-am trezit plângând pe stradă că nu reușesc să fac ce îmi place. Și aveam 31 de ani”

Cei mai grei au fost anii de început în București, când nu îl mai suna nimeni înapoi după vreun casting: „A fost chinul meu cu mine. Aveam succes la Chișinău și mă gândeam că și aici o să devin mare actor. Nu se întâmpla și mă întrebam dacă sunt capabil să fac actorie. Problema mea era alta: Eu nu știu dacă știu să fac actorie. Însă nu știu să fac nimic altceva. Și, vrând-nevrând, a trebuit să rămân să fac actorie. Odată m-am trezit plângând pe stradă, că nu reușesc să fac ce îmi place. Și aveam 31 de ani”, spune Dorian Boguță. Vorbește despre ego-ul actorilor:

„Actorul e foarte egoist. Cu actoria e o chestie ciudată. Dacă, odată, ți-a zis cineva că ești bun, tu te crezi cel mai bun de pe pământul ăsta. Egoul ăsta te umflă și te crezi cel mai tare. Bun, se întâmplă să joci într-un spectacol și să modifici niște trăiri emoționale la spectator. Dar, hai să fim serioși. Chirurgul salvează de la moarte. Noi nu salvăm de la moarte. Eu vreau să văd un actor care să renunțe la succes. Eu sunt la fel”, crede el.

Dorian Boguta

Prima lecție de actorie - așteptarea

Împreună cu Dragoș Bucur și Alexandru Papadopol, Dorian Boguță a fondat o școală de actorie de film. Foarte mulți dintre cei care vin să îi urmeze cursurile sunt oameni care lucrează în corporații, care își doresc ca în timpul liber să facă lucrurile puțin diferit. 

După absolvire, cursanții apar într-un film. Așa s-a întâmplat în cazul peliculelor „Lovea Building” sau „Două Lozuri”, care urmează să aibă premiera în curând. 

La prima lecție pe care o fac, cei care se pregătesc să devină actori sunt puși să aștepte, pur și simplu, în timp ce sunt filmați și peste 20 de ochi se uită la ei. Unii transpiră. Alții stau cu mâinile și maxilarele încleștate. Alții se bâțâie pe scaun. „ Știi ce face omul cel mai des în viață? Omul așteaptă. Tu aștepți să zic ceva. Eu aștept să îmi pui o întrebare. Așteptăm. Cineva așteaptă ceva. Actoria înseamnă să îți asumi o situație. Nu să te prefaci sau să joci. Aia e prefăcătorie și joacă. Să-mi asum o situație și să fiu firesc, natural, pentru a putea transmite o emoție. Noi le explicăm cursanților că în momentul în care începi să gândești concret și pe bune, tensiunea va dispărea. Omul este dus de gând. Gândește-te că aștepți ceva concret, pe mama sau pe iubitul intrând pe ușă. Și gândște-te în momentul ăla pe unde o fi și de ce nu vine. Atunci corpul tău se va relaxa și vei avea gând în ochi. Când are gând în ochi, omul devine interesant și vrei să îl urmărești. Nu există greșeală, trebuie să încerci să treci de o limită. Pur și simplu trebuie să începi să gândești”, spune Dorian Boguță.

În următoarele săptămâni vei putea cunoaşte şi alţi oameni speciali, oameni care şi-au depăşit limitele şi care au ales să meargă înainte cu un singur gând: să-şi trăiască viața aşa cum aleg.

Ca să poți face și tu asta, setul următor de întrebări, întocmit de specialiştii în dezvoltare personala de la SARGIA Partners, te va ajuta să îţi cunoşti limitele şi să le depăşeşti.

La final, poţi descărca un material pe baza căruia să evaluezi cât de aproape eşti de “Proiectul tău de viaţă“.

„Dacă-ți știi locul, vei putea crește. Dacă te crezi mai sus sau mai jos, nu vei putea să te dezvolți”

Iată cum răspunde Dorian Boguță:

Ce fel de persoană considerați că sunteți?

Eu cred că sunt o persoană norocoasă că fac ce îmi place.

Care este, în prezent, definiția dvs. pentru succes?

Talent și să-ți știi locul tău. Dacă-ți știi locul, vei putea crește. Dacă te crezi mai sus sau mai jos nu vei putea să te dezvolți. Talentul e un ingredient important pentru că înseamnă carismă. Carismă înseamnă că oamenii vor să te vadă. Dacă vor să te vadă înseamnă că ai succes.

Care e cea mai mare provocare pe care o aveți de înfruntat în prezent?

Pentru mine, viața nu înseamnă doar viață profesională, înseamnă și viață personală. Provocarea mea este să pot ieși la un moment dat pe un drum la care să înțeleg ce e cu mine și ce vreau eu mai mult: viață profesională sau un echilibru personal?

Dacă în următoarele 90 de zile ați avea un scop precis, pe care l-ați urmări cu disciplină, la ce rezultate credeți că ați ajunge?

Probabil la un rezultat dorit pentru că știu că sunt destul de ambițios. Însă depinde de scop, că dacă îmi pun în cap să învăț araba nu sunt convins ca îl voi atinge."

Ce credeți că v-ar putea împiedica să vă atingeți scopul?

Eu însumi.

Ce sunteți dispus să sacrificați pentru a vă atinge obiectivele?

Singura chestie pe care o pot sacrifica, singura, pentru că mi se pare prea nesimțit să îți sacrifici niște lucruri pentru obiective este odihna mea, somnul meu. Niciodată n-aș putea sacrifica ceva care să aibă legătură cu oamenii din jurul meu. Nu aș putea.

Dorian Boguta

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult