Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

După ani de stres, fumat și nepăsare față de sănătate, o zi petrecută la Urgențe în UK mi-a dat, în sfârșit, un pumn în față. N-a fost infarct, dar a fost suficient cât să-mi schimb complet prioritățile

cămeră de gărdă - spităl

foto: Profimedia

N-am mai scris nimic aici de la alegeri, prieteni. N-am avut nici timp, nici chef. E ok, chiar aveam nevoie să iau o pauză, mă încărcasem negativ excesiv în campania aia electorală absolut mizerabilă. D-asta și prefer să scriu puțin despre politică, e pur și simplu toxic.

Am scris ani de zile mii de articole legate de politică, mi-a ajuns. Știu că e important să stăm cu ochii pe politicieni, dar eu chiar nu o pot face constant și nici nu vreau, drept să vă spun. Am un job full time în UK și ăsta are grijă să-mi mănânce o bună parte din resurse. Sunt suficienți oameni care au timpul și pregătirea să facă analize politice, nu e nevoie și de mine în peisaj.

În fine, altceva voiam să vă spun. Zilele trecute am ajuns la spital, nu m-am simțit deloc bine în cursul dimineții. Niște dureri în piept pe care le simțeam reverberând și în omoplați, dificultăți de respirație, stare generală de rău. Am mai avut și în trecut niște episoade similare, dar de scurtă durată. Ieri a fost altceva. 

Am început să mă simt așa după a doua cafea și câteva țigări, în fața clădirii din centrul Londrei în care lucrez. La câteva minute după ce am urcat pe unul dintre cele două etaje care compun șantierul, m-au apucat durerile. Am crezut că vor trece repede, dar nu. 10 minute, 20, o jumătate de oră.

Începeam să pricep că e groasă. Se uitau muncitorii la mine la mine ciudat, cred că începusem să îmi schimb culoarea. Mai era și cald în draci, au fost vreo 30 de grade în Londra. Am încercat niște exerciții de respirație și am sfârșit prin a mă hiperventila. Am băut apă, degeaba. Pur și simplu nu funcționa nimic.

Am decis să o iau din loc și să mă duc la spital. Două stații de metrou, University College Hospital în Euston. Am ajuns repede, am intrat la Urgențe, m-am înregistrat și am așteptat să mă cheme cineva la consultație. Speram să-mi treacă durerile, să încep să respir normal și să plec de acolo rapid. Nu s-a întâmplat.

Nu vreau să o lungesc. Am petrecut aproape 5 ore în spital, timp în care mi s-au făcut toate testele posibile: sânge, inimă, plămâni, dracu’ mai știe ce. Am stat de vorbă cu doi doctori, care mi-au pus zeci de întrebări. Dacă beau, dacă fumez, ce și cum mănânc, câtă mișcare fac, de cât stres am parte, cât de bine sau de prost dorm, în ce poziții, câte ore șamd. Pe la prânz, a venit cineva cu sendvișuri și sucuri naturale, invitându-mă să mănânc. La fix, începuse să mă cam doară capul de foame, nu mâncasem nimic toată ziua. 

După vreo oră, când au ieșit rezultatele testelor, am avut iar ședință cu doctorii. Inima ok, plămânii surprinzător de curați pentru un fumător, tensiune bună, nimic în neregulă. Și totuși, încă nu mă simțeam bine, durerile se mai estompaseră, dar parcă tot aveam greutatea aia în piept și nu puteam respira cum trebuie. Nu pricepeam de ce.

Medicii mi-au spus că din punctul lor de vedere, sunt sănătos, dar tot nu e ok să mă simt așa. Mi-au propus analize și mai amănunțite, la o clinică de specialitate. Au trimis toate testele medicului meu de familie, cu care urmează să aranjez o programare la clinica respectivă. Însă înainte să plec din spital, mi-au zis o chestie pe care o știam, dar căreia nu i-am dat cu adevărat atenție niciodată.

Durerile alea ar putea fi din cauza unei combinații complexe de factori, mi-au spus oamenii. Stres. Oboseală. Alimentație proastă. Sedentarism. Țigări. Sucuri. Plus multe altele. Pe scurt, stilul meu de viață. Suma alegerilor pe care le-am făcut acum multă vreme dar și a celor pe care le fac în fiecare zi.

Lipsă de responsabilitate, lene, nepăsare față de propria-mi persoană șamd. Sigur, au subliniat din nou că ar fi indicat să fac investigații amănunțite, nu au vrut să mă convingă de nimic.

Pentru prima oară în viață, am înțeles perfect la ce se refereau oamenii ăștia. Nu că din punct de vedere logic nu știam de mult cum stă treaba. De fapt, nu mă interesase cu adevărat chestia asta, d-aia nici nu o pricepusem la modul real. De data asta, a fost altfel, pentru că am ascultat. A fost ca un mare pumn în față.

Recunosc, m-a speriat ziua aceea. Senzația aia că nu pot respira cum trebuie, că e ceva în neregulă cu mine. Mi-a aprins toate beculețele în bord. Șoc total. Am decis instant să renunț la fumat complet. Să fac un abonament la sală. Să ies la alergat măcar de 3 ori pe săptămână. Să nu mai ating mâncare proastă și sucuri. 

Nu știu dacă o să-mi iasă toate în același timp, dar trebuie să fac ceva. Știu că nu pare mare lucru, dar am mai bine de 24 de ore de când nu am mai pus țigară în gură. Sunt decis să nu mai pun vreodată, de data asta chiar sper să-mi iasă. Ideea e că așa nu se mai poate.

Că dacă nu fac acum ceva, nu o să fie deloc bine în următorii ani, dacă-i apuc și p-ăia. Se pare că învăț doar când e groasă. Că trebuie să mi se întâmple ceva nasol rău, ca să pricep că nu-i de glumă.

Cam asta voiam să vă spun, prieteni. Am zis să scriu lucrurile astea, cine știe, poate ajută pe cineva. Dacă nu, ignorați rândurile de mai sus. Nu v-aș condamna niciodată, am făcut și eu asta ani la rând. Până ieri, când am sperat să nu mor ca prostul, prăbușit între două scări, o ladă cu scule și un morman de moloz, fără să înțeleg de ce.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • MD check icon
    Deci nu au stiut diagnosticul medical si v-au pus un diagnostic ... filosofic, bazat pe ce le-ati spus dvs.
    (PS. Faceti si un RX de coloana, evitati curentul si trecerile bruste de la caldura la aer conditionat. Eu iau aspirina cand sunt in criza si imi face bine.)
    (PPS: Sa aveti un tensiometru la dvs. Daca tensiunea diastolica e foarte mica si persista, atunci e ceva intr-adevar cu "alimentarea" inimii. De ex tensiunea sistolica 12, cea diastolica 4).
    (PPPS. E bine ca renuntati la fumat,)
    • Like 1
  • Stimate domn Herta , va doresc succes si sanatate.
    Treceti pe zero carb si zero zahar .. va va ajuta sa renuntati si la tigari.
    Va recomand calduros,doua mese pe zi fara snackuri , doar , legume ,fructe si carne.
    • Like 1
  • pixel check icon
    info să te-ajute: dă zeciuială.
    • Like 0
  • Ăsta se cheamă noroc!
    Am avut un prieten cu care jucam baschet (pe vremuri), care a emigrat în Franța. Softist. Cam același stil de viață. Într-o zi cobora scările din apartamentul lui duplex și... poc, infarct. End of story.
    • Like 0


Îți recomandăm

Imagine Micul Geniu

„În acel moment, tânărul din familie, un băiat de 17 ani, ne-a spus cu voce joasă: „Știți… am 17 ani și până acum nu am văzut niciodată cum arată lumina în casa mea.”

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Grădina Dedesign

Atunci când locuiești la casă sau ai acces la o curte ori o terasă, ai deja o resursă valoroasă pe care mulți o invidiază: un spațiu sub cerul liber, care poate deveni o adevărată extensie a casei tale. Dar cum îl transformi într-un loc în care să te simți cu adevărat bine, să-ți încarci bateriile și să te bucuri de vară așa cum ai face-o într-o stațiune cochetă? Răspunsul stă în câteva alegeri inspirate de design, un pic de planificare și mai ales, în dorința de a crea o atmosferă care să-ți semene.

Citește mai mult

Maria Drăghici

Maria Drăghici n-a împlinit nici doi ani și are deja trei operații pe cord deschis. Culmea, e un copil vesel, care știe să se bucure de fiecare moment și, mai mult decât orice altceva, e un copil iubit. De fratele ei și de părinții ei, care, de la nașterea copilei, trăiesc cu ochii deschiși un coșmar adevărat.

Citește mai mult