Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

După orele de muncă merg de bunăvoie „la cratiță”. În fiecare joi, petrec 3 ore în laboratorul lui Alex, în Brașov, iar viața mea nu mai e aceeași

atelier cofe

Foto: Getty Images

Anul trecut de ziua mea am avut curaj. Voiam de ceva vreme să am o activitate de timp liber, însă nu ceva sportiv, așa cum eram obișnuită. Am găsit repede soluția și încă una tare dulce.

Într-o joi seara, am plecat din fața monitoarelor, din zona mea de confort, înspre centrul vechi al Brașovului. După 50 de minute de mers pe jos, am intrat pentru prima dată într-un laborator de cofetărie. Aveam emoții, simțeam cum îmi iese inima din piept. Rutina mea zilnică fusese dată peste cap cu bună știință, chiar de mine.

Stângace cum mă cunosc a fi în fața noilor situații și persoane, am făcut cunoștință cu Alex, pastry chef-ul nostru și noii colegi.

O mână de oameni cu vârste diferite, cu locuri de muncă diverse și experiență mai multă sau mai puțină într-ale cofetăriei. Câteva secunde am rămas gură-cască, minunându-mă de cochetul laborator și toate ustensilele aferente.

Atmosfera s-a destins foarte repede printre rețete, tips and tricks, glume și zâmbete. 

Totul este interactiv și depinde doar de participant cât de mult dorește să stea „la cratiță”. Eu recunosc că stau mai mult cu ochii în caiet și iau tot felul de notițe, iar acasă în spațiul meu de siguranță încerc să refac rețetele.

Provocarea și emoțiile sunt cu mine la fiecare întâlnire. La fel și satisfacția creării unui preparat împreună cu trainerul. Cu siguranță în altă situație aș fi renuntat de mult la curs, însă atmosfera din laborator mă face să mă întorc acolo în fiecare joi. Sunt trei ore care zboară și în care nu mă mai interesează ce se întâmplă cu aplicația din producție. Reușesc să mă deconectez total față de activitățile de la muncă și asta e victoria mea, a colegilor și nu în ultimul rând a lui Alex.

Există viață înaintea sau după orele de muncă. Depinde doar de noi să ne facem timp pentru ea. Poate fi greu la început, cu siguranță nu imposibil. Și încă ceva important: „Nu așteptați ca cineva să vă tragă de mânecă, you own your life.”

P.S. Dacă vă faceți drum prin Brașov, comandați-vă din timp ceva dulce de la Alex Pandrea. Viața și deserturile pe care le veți mânca după nu vor mai fi la fel.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vanu Vanu check icon
    Zaharul ucide mai mult decat o face tutunul, la nivel planetar. Cruciatii zaharului ar trebui interzisi mai dihai decat cei ai tutunului, mai ales ca afecteaza si copiii. A devenit un razboi in care armele sunt inegale: ei sunt peste tot, pe cand cei care incearca sa protejeze viata, sa ajute oamenii cazuti in plasa dependentei de zahar sunt foarte putini si nici pe departe atat de sonori/intruzivi. Oare cati dintre cititorii acestui articol au auzit macar vag de rezistenta la insulina?... cati stiu ca diabetul este doar destinatia finala, dar procesele din organism sunt date peste cap cu ani muuuuulti inainte de a ajunge acolo ?(iar cauza este zaharul. Zaharul care azi e peste tot, pana si in muraturi, salate, care erau prin definitie o zona a saratului/acrului). Cititorule, daca ajungi sa parcurgi aceste randuri fa ti un bine si cauta doar fix 5 minute informatii despre zahar si infernalul sau efect in timp asupra organismului (inclusiv neasteptatul, dar logicul sau efect asupra obezitatii). Apoi bate-le obrazul celor care produc articole precum acesta. Haideti sa ne asezam mai multi in tabara celor care le pasa. De oameni ""cool"" geme planeta
    • Like 1
    • @ Vanu
      Vanu Vanu check icon
      *carora. Scuze.
      • Like 0
  • Conteaza atat de mult daca dulciurile sunt cu adevarat pe gustul tau. De multe ori mancam dulciuri standardizate, cu mult zahar si cu gust standard. Daca tot facem compromisul de a da-o pe dulciuri, macar sa fie, vorba ceea "tzatza de matza" de bune :)...
    • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chris Simion

Claudiu este doar unul dintre cei peste 11.000 de ctitori ai teatrului care se construiește în prezent pe Grivița, la nr 53, în București, la inițiativa cunoscutei regizoare, invitată recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu”.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro