foto. Vadim Ghirda / AP / Profimedia
Suntem într-o nebunie bugetară începută din anul 2017. România încheiase anul 2016 cu un deficit de numai 2,4% din PIB, după care au apărut tot felul de idei dinspre consilierul sau consilierii premierului din acele vremuri.
Unul dintre acei consilieri, domnul Cristian Socol, s-a reîntors lângă premierul de acum și ne spunea deunăzi că modificarea perspectivei de rating a României este una nedreaptă. Un fel de a spune că „ne-a furat arbitrul, nu suntem în offside cu bugetul.”
Începând cu 2017, ni s-a servit întâi „lecția” conform căreia, dacă vom crește salariile din sectorul public într-un ritm mai alert, de exemplu 15-20% pe an, acestea vor tracta și celelalte salarii din mediul privat, vor tracta întreaga cerere și uite cum vom avea noi creșterea economică pe următorii ani. Până la un punct, cred că mulți dintre noi am fost de acord cu majorarea salariilor în învățământ și în sănătate, pentru a mai opri din exodul acestor profesii către alte zări. Iar în mare parte, această ajustare s-a produs, nu vorbim aici dacă a și crescut calitatea actului medical sau a celui educațional în acești 8 ani, căci acesta este alt subiect.
Dar creșterea salariilor din sectorul public s-a dus peste posibilitățile economiei. La o simplă împărțire a cheltuielilor salariale la numarul estimat de 1,3 milioane de bugetari, obținem un salariu mediu net de aproximativ 6.000 RON (cel brut fiind ușor peste 10.000 de RON).
În paralel, mediul privat are un salariu mediu net cam de 4.500 RON. L-am auzit recent pe noul ministru de Finanțe că nu i se pare normal acest lucru, iar că în principiu, salariile din privat ar trebui ca pe termen lung să ajungă peste cele din sectorul public. De acord cu această idee și nu îmi aduc aminte vreun alt ministru de Finanțe să fi articulat atât de clar această diferență.
În 2016, cheltuielile cu personalul bugetar au fost de 57 de miliarde de lei, iar 8 ani mai târziu, au ajuns la 160 de miliarde de lei. Înseamnă o creștere medie anuală de 13.8% în lei. Adică, în 2024, au aceste cheltuieli fost de 2,8 ori mai mari decât în 2016. În acest timp, PIB-ul nominal a crescut de 2,3 ori, deci este clar că economia nu a ținut pasul cu sectorul bugetar.
La toate acestea, mai adăugăm și creșterea pensiilor Pilon 1. Cred că toți ne-am dori ca seniorii din societatea noastră să aibă o bătrânețe cât mai bună, însă ritmul de creștere din nou a forțat limitele bugetare. La acest moment, pensia medie este în intervalul 500 – 600 EUR, nu spun aici că este suficientă sau decentă, dar este ceea ce poate suporta economia pe baza colectării de CAS plus transferuri de la bugetul consolidat, adică în final împrumuturi, ca să putem susține chiar și acest nivel.
Când vezi că și în 2024 cheltuielile cu personalul de la stat s-au majorat cu 18-20%, de la 133 de miliarde până spre 160 de miliarde de lei, normal că te întrebi până unde voiau să împingă această creștere. Că nu dădeau semne că s-ar fi oprit.
Din informațiile preliminare disponibile, bugetul pe 2025 probabil va prevedea o mică scădere a cheltuielilor cu personalul de câteva procente, ministrul actual al Finanțelor pronunțând recent un minus 5%. E ca și cum am spune că, din fiecare grup de 20 de angajați de la buget, unul ar trebui să plece. Sau din unele zone să nu plece – căci avem lipsă de personal, iar din altele să plece 2 din cei 20.
Nicidecum asta nu înseamnă o punere în aceeași oală a tuturor bugetarilor, pentru că eu cred că majoritatea dintre ei își fac treba bine. Adică 18 sau 19 dintr-un grup de 20.
Cu siguranță o astfel de corecție este fezabilă, nu știm dacă se va și întâmpla. Ea se poate împotmoli din diverse motive – politice, administrative, legale.
Cum ni s-a vândut în ultimii ani „lecția” dezvoltării pe deficit de 7%, care în final a fost 8,6%.
Dar ca să nu pară că acest derapaj bugetar în care ne aflăm acum este de la cheltuieli nesăbuite, ni s-a mai servit un răspuns.
Anul trecut, l-am auzit pe premierul Ciolacu în repetate rânduri spunând că majorarea deficitelor a fost de la investiții. Așa l-au sfătuit consilierii săi, de la care a recunoscut că ia meditații la economie.
În realitate, lucrurile nu au stat deloc așa: execuția bugetară pe întregul an 2024 ne va arăta, cel mai probabil, că dintr-o creștere a deficitului cu 60 de miliarde de lei (de la 90 la 150), cea mai mare parte provine din majorarea cheltuielilor cu personalul public, majorarea pensiilor și a cheltuielilor cu bunuri și servicii. Creșterea investițiilor explică doar un sfert din povestea cu deficitul, dar așa, pentru public, sună bine.
Ce observăm acum este că această țintă a investițiilor este o nouă „lecție” pe care ne-o predau consilierii economici ai domnului Ciolacu. Într-o expunere publică a sa, domnul Cristian Socol spune ceva despre „regula lui 7, cu 7% din PIB deficit, 7% din PIB investiții și 7% din PIB stimuli pentru economie” (Ziarul Financiar, 25 ianuarie 2025).
Cumva, spune că dacă facem investiții publice de 7% din PIB, nu contează cum și în ce fel, atunci nu mai e o așa mare problemă că am avea un deficit de 7%. Pardon… 8, sau rotunjit, aproape 9.
Nu e clar de pe unde a fost găsită sau inventată această regulă, dar e clar că și această găselniță ne-a adus în punctul în care suntem.
Nimic legat de riscurile acestei „reguli” stabilite în mod arbitrar, nimic despre eventualitatea unei recesiuni în zona noastră în următorii ani, scenariu care ne lasă complet descoperiți, nimic despre creșterea cheltuielilor cu dobânzile la datoria publică, nimic despre toate acestea.
Și atunci rămâne întrebarea:
Ce reguli mai doriți să mai inventați și să mai exersați pe banii noștri, domnilor consilieri economici ai premierului? Căci până acum, am văzut unde ne-au condus toate acestea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Drama este ca Socol este profesor la ASE si pregateste noi "influenceri", deci, tineti-va bine,,,