Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

E simplu: azi, răul cel mai mare trebuie blocat prin vot!

Protest, jandarmi, alegeri

Foto: Gabriel Petrescu/ Profimedia Images

Iară e zarvă mare cu votul. Unii nu știu cu cine să voteze sau simt că nu au cu cine, alții îi îndeamnă obsesiv să meargă să voteze cu oricine, doar să meargă la vot, îndemnuri care devin agasante pentru cei din prima categorie. Altora pur și simplu nu le pasă de vot, simțind că nu pot aduce schimbare cu votul lor, crezând că schimbarea e imposibilă, sau pur și simplu nu le pasă de schimbare, ci sunt mulțumiți cu modul în care decurge viața lor, decuplată de la societatea civico-politică.

Cei din bulă îmi spun să nu votez cu ciuma, cu boala, sau cu partidele care au tot condus România, că ăia sunt hoți, că fură; să votez cu ăia tineri care nu sunt hoți. Alții, din cealaltă bulă, spun că ăștia noi și tineri nu au avut încă ocazia să fure, sau „să facă nasoale”, că nu a fost încă la putere.

Puterea e numitorul comun al acestei vânzoleli periodice. Puterea de a afecta viețile tuturor oamenilor care trăiesc pe acest teritoriu se dezbate azi la vot. Parlamentul, Guvernul, oamenii legii, legile, regulile și directivele care ne obligă să facem sau să nu facem anumite lucruri în viața de zi cu zi sunt miza acestui eveniment numit alegeri. Știu că mulți oameni simt că nu au cu cine vota, pentru că nu au identificat un om providențial care să le ofere încrederea că, ajuns la putere, nu le fură resursele, sau nu votează legi care să sporească corupția, sau legi care să le îngrădească libertățile, sau să amâne dezvoltarea etc. Dar oarecare oameni, de bine, de rău, oricum ne vor influența viețile prin puterea pe care o vor deține după aceste alegeri. Ciuma sau boala sau junghiul sau verzii, galbenii, tinerii sau bătrânii, careva dintre ei, sau toți, într-o anumită măsură, ne vor coordona viața în anumite limite, mai mari sau mai mici (depinde…), în anumite direcții (depinde…), și ne vor face viață socială mai bună, sau mai rea (depinde…).

De consecințele puterii nu scăpăm, că puterea există și se află printre noi. Tot ce putem noi influența, e cine, care dintre cei care vor puterea, să pună mâna pe ea. Puterea e ca o baghetă magică, care poate îndeplini dorințe atât bune, cât și rele. La care partid sau candidat ai înmâna-o, sau lași această decizie altora, nu vrei să ai niciun cuvânt de spus cu privire la cine ajunge bagheta magică?

Întrebarea nu e dacă există omul ideal care să manevreze puterea sau partidul politic, ci care dintre cei care participă ar trebui sau nu să ajungă la ea? Chiar dacă toți candidații sau partidele vi se par rele, dacă ați dormi mai liniștit ca bagheta să ajungă la unii, mai degrabă decât la alții, atunci ar trebui să mergi la vot. 

Unii cred că sistemul în sine, acela de a-i schimba pe unii cu alții odată la 4 ani e ceva greșit, și că ar trebui sa avem altceva. Democrația e cea mai rea forma de guvernământ, cu excepția tuturor celorlalte, spunea Winston Churchill. Guvernul e doar o formă de organizare sub care oamenii au ales să ia decizii colective, însă acesta, la fel de ușor poate fi pervertit și folosit în scopuri meschine, înainte că oamenii să mai poată împiedica aceste derapaje. „Acel guvern care guvernează cât mai puțin este cel mai bun” era sloganul unei reviste politice  din Statele Unite (The United States Magazine and Democratic Review 1837-1859). „Acel guvern care nu guvernează deloc e cel mai bun”, a continuat scriitorul și naturalistul american Henry David Thoreau în celebrul eseu „Civic disobedience” (nesupunere civică), al cărei principale idei e că guvernul nu ar trebui să intervină in viețile oamenilor mai mult decât este absolut necesar.

Guvernul nu ar trebui sa fie decât un expedient și să servească acele minime nevoi de bază, precum protejarea drepturilor si libertăților fundamentale, inalienabile, să ne protejeze de jafuri, de crime și de banditism, și în rest să intervină cât mai puțin în viețile oamenilor.

Din păcate, sau din fericire, guvernele de astăzi se implică mult mai mult în viețile noastre și ne influențează existența în toate direcțiile. Pentru mulți, guvernul a devenit un tătuc de la care așteptăm pensia, oblăduirea și direcția zilnică. Cât de influentă a devenit puterea politică în viețile noastre nu putem schimba de azi pe mâine. Ce putem însă schimba e cine să controleze această influență asupra vieților noastre.

Ce nu trebuie să uităm, însă, este că Guvernul e al României, că Parlamentul e al României, al românilor, și nu românii sunt ai Parlamentului sau ai Guvernului. Noi trebuie să conducem, noi trebuie să luăm inițiativa, iar statul să ne urmeze și să ne asiste unde avem nevoie, nu să așteptăm directive și planuri cincinale de la organul numit guvern. Așa că, dacă crezi că nu ai cu cine vota, sau dacă crezi că nu are rost să votezi, gândește-te la cine te-ar putea împiedica cel mai puțin sa faci lucrurile pe care vrei să le faci în viață, cine ți-ar putea îngrădi cel mai mult libertatea, sau cine ți-ar face cât mai ușoară existența. Dacă crezi că nu ai cu cine vota, gândește-te la cine ai vrea să ajungă, sau să nu ajungă bagheta magică numită putere. Ea există și îți poate afecta în bine sau în rău viața, fie că vrei, fie că nu vrei; nu o lăsa să ajungă pe mâinile cui nu trebuie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Studenți la calculator

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Citește mai mult