Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Economia de viață. În timp ce britanicii renunţă chiar şi la câteva pub-uri, românii încă mai construiesc biserici

Fred Hamer

Indiferent de ce-ţi vinde Guvernul contra taxei de televiziune, ştii că lucrurile merg prost când ți se umple 'strada mare' de magazine de cârpe şi firme de pompe funebre. În România şi de chioşcuri de coroane. În Marea Britanie laurii de sicrie sunt mai modeşti, se ocupă de ei orice florărie. Când spun 'strada mare' nu mă refer la magistrala care te învârte prin centrul oraşului, acolo nume celebre îşi negociază chiria la sânge .

Când pleacă, le iau locul sedii de bănci. În inima Lancashire-ului, pe unde îmi duc eu zilele, băncile au sedii în foste spaţii de magazine. Bancherii preferă să plece ei personal în vacanţe scumpe, decât să zidească palate, care în caz de nevoie devin greu vandabile. 'Strada mare' e strada de la botul calului, strada de cartier, acolo unde omul iese să înjure la pub sau pe terase.

Mai întâi am observat că au dispărut frizeriile şi saloanele de coafură, dacă înainte aveam pe alese, acum abia de prind o programare. Unele au renunţat la fotolii şi prosoape de bumbac egiptean şi s-au mutat în spaţii mai mici, rentabile. Altele şi-au trimis patroanele să-şi caute alt serviciu. Puţinele care au mai rămas încă mai servesc ceai sau cafea, dar fără biscuiţi. Apoi au dispărut o parte din măcelăriile de cartier, care făceau şI un pic de aprozăreală. A dispărut şi fotograful profesionist, cu premii naţionale şi expoziţii personale. Au dispărut şi magazinele cu haine de zi cu zi, fără grijă pentru etichete. Chiar şi cele pentru copii. Au apărut ca ciupercile după ploaie magazinele de second-hand-uri, funcţionând sub egida unor fundaţii, parte din profit mergând totuşi spre o cauză mai bună.

În astfel de vremuri, proclamate mulţumitoare de guvern, e nevoie de mult ajutor. IndiferenţI la vremuri, oamenii se nasc, se căsătoresc (sau umblă să se) şi mor. Magazine pentru nou-născuţi mai sunt, nu erau nici înainte foarte multe, dar sunt încărcate cu marfă ca nişte meri altoiţi, de parcă s-au strâns mai multe în braţe, să nu fie trimise la orfelinat.

Dacă în România nunţile fac bani sau aşa sunt gândite, ca să le asigure tinerilor puţin ajutor la început de drum, nunţile britanicilor pun accent pe petrecerea în sine, care să satisfacă visul alb al miresei şi pe semnificaţia actului în sine. Pentru ele au apărut emisiuni de televiziune, în care celebrităţi ale zilei încropesc o seară de vis, pe buget redus. La nunţi, de obicei, mirii dau câteva rânduri de băutură, după care fiecare îşi cumpără cât pofteşte, de la bar. Aşa e şi la petrecerile de zile de naştere. Cu onomastice nu se ocupă. Nu cadourile scumpe contează în Regat, ci distracţia şi fericirea ca efect al băuturii.

Până una-alta îmi aduc aminte de înştiinţarea de majorare a preţurilor la gaze şi electricitate. Una considerabilă. Cele la alimente vin pe furiş. Şi dacă nici astea nu-mi pălesc zâmbetul de pe buze, mă sufocă vitrinele pompelor funebre. În vremuri fericite obişnuiam să-mi ajustez ţinuta şi rujul în geamurile lor, îmi surâdeau de dincolo staruri hollywoodiene, prizoniere pe plăci de marmură neagră, nu mai mari decât o carte, cât să acopere urna şi o mână de pământ, cea mai ieftină înmormântare. Acum vitrinele îşi schimbă hainele funcţie de sezon: maci de Ziua Eroului, flori ale soarelui în vară, struguri şi frunze moarte mai pe toamnă. O fi criză şi în rai de a început Dumnezeu să primească cu băutură de-acasă. Acolo s-o fi dus şi Lacrima lui Ovidiu. Trec în fugă, să nu se prindă ceva de mine şi dau de atelierele de reparaţii: rame de ochelari, calculatoare, maşini de spălat. Încă rezistă.

Magazinul de sari-uri a dispărut, nici minorităţile nu se îmbracă mai bine. În locul lui invită la o imagine de vacanţă salonul de bronzat. Chiar dacă plouă, măcar să ne arătăm fericiţi, de parcă abia ne-am întors de la Ibiza. Librăriile o duc binişor în centrul oraşului. Biblioteca de cartier s-a închis, deşi s-au strâns semnături să fie salvată. Primăria a oficiat căsătorii între cele megieşe, ca să consolideze afinităţile. Au rămas pe loc, aruncând umbre râncede pe trotuar, bucătăriile la minut, cu livrare la domiciliu. Parfum de ciocli şi de ulei ars.

Vacanţele mi le petrec acasă, în Bucovina. Pe bulevardul copilăriei mele zici că am tras decorul englezesc după mine. Cârpe şi coroane cu flori cerate. Mai puţine şaormerii, o brutărie, dar concurenţă mare între farmacii. Parcă mi-e dor de abundenţa de electrocasnice, care îmbiau la rate sucitoare de minţi. În timp ce britanicii renunţă chiar şi la câteva pub-uri, românii încă mai construiesc biserici. Cam aşa stă treaba cu mândria naţională. Ştii că lucrurile merg prost într-o ţară, când în loc să schimbi o vorbă cu Tache, crâşmarul, peste buza halbei de bere, stai la bancuri cu unul care îţi face ofertă la cufăr cu mânere şi lustru de stejar, văl alb, dar nu de mireasă, din partea casei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Jos LABA de pe Romania draga Liliana .esti manjita de 'alvitza de Westminster din cap pana-n picioare. Ce te mai intinzi ....e "terenu" ala care e.asta e:(
    • Like 0
  • check icon
    Pãi,da,poporul român are trei plãceri extatice: conducãtori analfabeti, biserici multe si pupatul moastelor....ìn draci!
    • Like 2
  • check icon
    Ei... exagerezi artistic, doamna Liliana.

    Nu văd niciun motiv pentru o creștere a numărului de firme de pompe funebre, decât poate ajutorul ăla de înmormântare oferit de stat (2700 lei?). Până la urmă, nici nu-i rău pentru economie dacă sunt mai multe firme de pompe funebre, asta însemnând în mod normal și o presiune mai mică pe sistemul de pensii... :)

    Oricum, atâta timp cât magazinele care vând articole pentru bebeluși se mențin, e bine...

    „Economia de viață” → profund... I'll keep that in mind. Tu, Liliana, cred că ești din același „aluat” ca și Florin Piersic: te-ar asculta lumea cu plăcere, oricât și oricând, pentru că ai farmec personal. Deci, pe când ne faci cinste cu un clip video? Cred că ar fi super!
    • Like 0
    • @
      Florin Piersic ? da bravo, de unde si pana unde....de la bocanci si pan la sli...bovitza doar
      • Like 1
    • @ Levy Levytroussers
      check icon
      M-am uitat pe situl ei și așa am dedus, că ar avea și mai mult farmec în grai moldovenesc decât în scris. În plus, e tot bucovineancă și ea, ca și Piersic.
      • Like 0
    • @
      Florin Piersic s-a născut în 1936 la Cluj-Napoca. Ori ești dezinformat ori ai target la dezinformare.
      • Like 0
  • Astea sunt timpurile in care traim. Avem supermaketuri cu marfuri de import care ne-a "omorat" negotul autohton.
    • Like 0
  • bluenavy check icon
    Interesanta paralela... observa cineva ca intr-o localitate cea mai inalta constructie apartine organizatiei celei mai bogate/influente, astfel oferind o radiografie rapida a timpurilor... iata ca bisericile la noi tot apar pentru ca sunt profitabile independent de starea economiei (ca si pompele funebre). Culminand cu minunata Catedrala pe care o platim toti (fara a putea alege) datorita politicienilor nostri doritori de efigii nemuritoare (sau macar o placuta cu numele, ceva fin). Atat timp cat BOR este o institutie bogata de influenta ea va ridica un mot ceva mai sus decat imprejurimile - inclusiv incercand sa schimbe Constitutia. Doar cei mici si mijlocii simt si se adapteaza la vremuri.
    • Like 1
    • @ bluenavy
      bluenavy check icon
      Ca sa intelegem din intelepciunea englezului: orice construiesti mare trebuie intretinut. Asta cere bani. Daca BOR "nu are suficient" pentru constructie nu va avea suficient nici pentru intretinere. Cine va plati? Tot noi. Pentru ca o catedrala ortodoxa nu poate fi vanduta, inchiriata sau sa i se schimbe destinatia. Speram din tot sufletul sa descopere preafericitii solutia miraculoasa pentru vindecarea ologilor natiei cu randament mai bun decat medicina actuala, pentru ca - surpriza - nu sunt bani nici pentru intretinerea spitalelor pe care le avem deja. Dar putem trimite bolnavii la biserica. La fel si copiii, au nevoie de educatie - pentru scoli si profesori nu avem bani. Dar ii putem trimite la Catedrala. Asa chiar ar merita investitia si cu o singura cheltuiala - eficienta - putem sterge doua ineficiente.
      • Like 1
  • check icon
    Cât despre biserici, ce să spun? Problema nu ar fi că sunt multe, problema ar fi că, aproape toate care s-au construit în ultimul sfert de secol, adică foarte mult, sunt foarte urâte, oribile. Dacă v-ați plimbat prin zonă (Bulgaria, Macedonia, Grecia, Serbia) veți contata ușor că România are CELE MAI URÂTE BISERICI. Nu știu de ce, dar cred că și huiduma aia de catedrală de lângă Parlament va fi la fel, o urâțenie imensă, până acum am avut hidoșenii de mici dimensiuni, acum vom avea una de talie mondială.
    Na, iaca v-am dat și temă pt următorul articol.
    • Like 3


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult