Nu i-am făcut nicio poză și nici nu l-am filmat, tocmai ca să fiu sigur că n-am să-l uit. Mai sper ca atunci când o să mi-l amintesc să nici nu-l mai compar cu nimeni. Domnul acela în vârstă era un domn din parcul Ueno și nimeni altcineva, care nu cerea bani, nu purta niciun înscris, nu vindea nimic și nici nu făcea reclamă la ceva. (Foto: Profimedia Images)

Problemele, rutina, greutățile sunt un dermatograf invizibil care te umplu de riduri. Adânci și permanente. Ajungi să uiți cum ești și fericirea aia simplă se consumă încet, undeva în decor, înghesuită de lipsa de timp și de câte lucruri importante crezi că ai de făcut.

În copilărie o însoțeam pe bunica la cumpărături în Piața Matache. Aveam de fiecare dată coșulețul meu, în care așezam câte o roșie, un ardei, un castravete, doar așa, ca să mă mândresc cât îi sunt eu de ajutor bunicii. (Foto: Inquam Photos/ George Călin)

După o săptămână vrăbiile din zonă zburau jos, ca bombardierele, de cât se împliniseră, ba chiar se înmulțiseră, își chemaseră neamurile, naiba mai știe, dar rândunicile nici nu se atinseseră. (Foto: Getty Images)

M-au întrebat oamenii de-a lungul timpului despre politică, despre pandemie, despre boli, despre vaccin, despre război. Mi-am spus întotdeauna părerea sinceră, dar fără a jigni, umili sau impune, și am ascultat părerea celui cu care vorbeam, dar nimeni niciodată nu mi-a cerut să îi repar o carte de rugăciuni... până azi. (Foto: Profimedia Images)

Studiile spun că teama ce se instalează are legătură cu faptul că de foarte puțin timp în istoria umanității, durata de viață depășește această vârstă, iar memoria genetică, transmisă de la înaintași, nu ne mai oferă ghidare.

„Poți să fii dedicat meseriei tale și să ai și timpul tău, să ai concedii, weekend-uri, accidente, boli, pierderi sau, dimpotrivă, ceva bun, ceva luminos de sărbătorit în viața ta. Sunt aspecte care nu ar trebui să intre în coliziune”.

Reîntors la vapor aud că pâinea, din proviziile primite de la americani, este expirată. Sunt în Long Beach, Los Angeles, California, U.S.A., și mă simt ca în România. Toți înșală pe toți sau cel puțin încearcă. (Foto: Getty Images)

Acum vreo 15 ani, intrând într-o prăvălie de mărunţişuri, am văzut nişte cleme din material plastic de o formă neobişnuită şi l-am întrebat pe vânzător la ce servesc. „Să prindeţi cu ele şosetele înainte de a le pune în maşina de spălat, ca să nu se desperecheze”. (Foto: Getty Images)

De ce procrastinez? De ce amân lucruri? De ce mă mint că de mâine voi face X sau Y? (Foto: Getty Images)