Legea conversiei creditelor în franci elvețieni a trecut marți de Parlament și urmează să ajungă pe masa președintelui Klaus Iohannis pentru promulgare. Șeful statului a precizat că va analiza legea şi va cere o opinie şi din partea mediului bancar.
Legea prevede că împrumuturile în franci elvețieni se convertesc în lei la cursul de la data încheierii contractului. Conversia se realizează prin act adițional, iar costurile creditului convertit în lei vor fi negociate cu consumatorul.
Profesorul de economie Cristian Păun a declarat, într-un interviu acordat Republica.ro, că deși aparent legea face „dreptate" unora, în realitate va transfera „ilogic și nemeritat” costuri către toți ceilalți din piață.
„Dezechilibrul va genera clar și o reacție a celor împrumutați în lei, care au avut comportamentul normal în piață, care se vor vedea discriminați. Ce mai... Un haos total”, este de părere Cristian Păun.
Ați afirmat că s-ar deschide o cutie a Pandorei dacă legea conversiei creditelor în franci elvețieni va fi promulgată. Care este explicația?
Simplu: pentru că urmează creditele în euro /dolari, unde miza este mult mai mare. Pierderea cea mai mare pentru sistemul bancar românesc de acolo va veni. Și pentru că se generează și un dezechilibru clar între cei care s-au împrumutat în lei inițial și au plătit BUBOR (mai mare) (BUBOR - rata medie a dobânzii pentru împrumuturile acordate pe piața interbancară n.n) și cei care s-au împrumutat în valută - CHF, euro, USD - și care acum vor face conversia în lei fără a face conversia și în materie de dobândă, cum ar fi fost și normal să precizeze legea. Dezechilibrul va genera clar și o reacție a celor împrumutați în lei, care au avut comportamentul normal în piață, care se vor vedea discriminați. Ce mai... Un haos total.
Cine sunt cei avantajați și cine sunt cei care pierd?
În primul rând băncile sunt cele care pierd direct pentru că legea încarcă în spinarea lor întregul cost al unui risc speculativ cum este riscul valutar. O spune orice manual de managementul riscului financiar. Ulterior, prin problemele create băncilor, intermedierea financiară va avea de suferit, costul finanțării va crește - în termeni de dobândă, comisioane sau garanții solicitate - și astfel dezvoltarea economică poate fi afectată. Deși aparent credem că legea face „dreptate" unora, în realitate transferă ilogic și nemeritat niște costuri către toți ceilalți din piață: băncile vor da afară oameni, își vor restrânge activitatea, vor restricționa accesul la finanțare sau chiar putem asista la falimente/ retrageri de bănci de pe piața românească. Cu prețul salvării unor oameni care inițial nu au anticipat corect o situație care era mai mult decât clară: leul nu avea cum să se aprecieze atât de mult pe termen lung pentru că se știe că orice monedă are în spate economia sa și pentru că era clar că dacă te împrumuți în moneda diferită de cea a veniturilor tale ai un risc suplimentar. Problema e că premiezi pe unii care au luat credite „în necunoștință de cauză", fără să se informeze, sau care au dorit sume mai mari față de cât le permitea venitul lor și îi penalizezi pe cei care fie au evitat creditul (preferând să economisească), fie au evitat creditul în valută rămânând la lei.
Este un cadou electoral?
Evident că da. Și din păcate toate partidele la unison au căzut în această capcană. O astfel de măsură care intervine brutal în contracte private și în mecanismele pieței nu ar trebui să fie susținută, cel puțin, de liberali pentru că e în contradicție cu doctrina economică liberală. Legea discriminează clar și alterează clar comportamente în economie. Iresponsabilitatea și hazardul moral al celor care merg acum să ia bani sub formă de credite sunt puternic alimentate de „darea în plată" și „conversia creditelor în valută".
Cine va plăti? Cumva noi toți? Cum?
Filozofia aceasta că lovind în companii sau intermediarii pieței, inclusiv cei financiari, nu lovești în ceilalți e păguboasă. Evident că în final vom plăti cu toții. Riscul sistemic va crește, concurența va fi afectată, oameni își vor pierde locuri de muncă, calitatea și sofisticarea serviciilor financiare va avea de suferit, accesul la finanțare va fi mai greoi etc. Un pas înapoi clar.
Cum credeți că va evolua cursul leu-euro?
Leul se va deprecia și mai mult pentru că, repet, calitatea unei monede depinde semnificativ de economia din spatele ei. Spunea un profesor odată: „diferența dintre leu și marca germană e dată de diferența dintre Dacie și Mercedes”. Măsurile acestea îndreptate la unison împotriva mecanismelor de piață - intermedierea financiară e un pilon de bază al economiei de piață - vor genera destulă instabilitate în viitor. Mai ales că nu se vor opri, ci vor continua la alt nivel destul de curând. Cconversia creditelor în euro e următorul pas logic.
Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a declarat că în condițiile acestei legi contractele semnate cu banca devin irelevante. Trebuie să știi ce ai semnat, spune guvernatorul BNR. Dar dacă oamenii nu au știut ce au semnat? Băncile trebuia să le spună oamenilor despre toate riscurile?
Evident că știu ce au semnat, majoritatea dintre ei. Dar au preferat să se expună mai mult pentru că, în felul acesta, au avut de câștigat inițial: o sumă împrumutată mai mare față de nivelul veniturilor lor din acel moment care s-a tradus într-o cameră în plus, un apartament mai aproape de centru, un etaj în plus, un teren cu o suprafață mai mare etc. Practic cei împrumutați în valută, mai ales cei în CHF, au preferat să riște mai mult pentru a avea ceva în plus față de cei care nu au riscat și fie nu s-au împrumutat, fie au preferat împrumutul în lei. Acel plus este compensația lor pentru riscul mai mare asumat și care acum se traduce într-o pierdere mai mare față de cei care au preferat creditul în lei.
Agentia Fitch Ratings estima anterior că eventuala adoptare a Legii conversiei creditelor din franci elveţieni în lei nu va avea efecte imediate asupra băncilor din România.
Băncile vor avea probleme de lichiditate și de profitabilitate. Dacă banca centrală nu oferă un suport prompt există riscul ca unele dintre ele să dea faliment sau să se retragă de pe piață. Deponenții pot fi în pericol și nu numai ei. Cert este că și suportul băncii centrale este tot un cost mai puțin vizibil - inflația. Pe care îl vom plăti cu toții în final. Deci oricum am privi problema, cineva plătește pentru eroarea unora și pentru decizia aberantă a politicienilor de a-i scăpa de problemele / costurile erorii lor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Clientul nu are nici un fel de posibilitati semnificative de a influenta cursul de schimb, acesta fiind la dispozitia sistemului bancar. Daca cineva isi inchipuie ca baietii astia isi vor micsora profiturile si bonusurile de performanta numai de dragul de a "nu crea dezechilibre" ori incapacitati de plata, dream on! Pentru aceasta, e firesc ca intregul risc (vai, ce savant!) al cursului valutar trebuie sa fie suportat de catre banci, care, si ele, trebuiesc administrate competent, si nu de catre indivizi gata sa arunce imediat costurile in carca clientilor!
2. Se invoca principiul contractual, dar se trec sub tacere cateva amanunte esentiale:
- Contractele sunt aprobate de catre Consiliile de administratie si trebuiesc semnate ca atare. Cum spun englezii, take it or leave it! Ca atare, principiul liberului consimtamant este viciat, iar contractul nu mai e unul consensual
- Multe din clauzele incriminate nu sunt nici macar introduse in textul principal al contractului, ci sunt introduse fie in anexe pe care ofiterii de credite le prezinta ca neimportante, ori sunt trecute in note de subsol scrise cu caractere pe care nici vulturii nu le pot percepe. Alta manopera dolosiva!
- Ultimul, dar nu cel mai putin important, exista hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, la diverse instante din tara, care au acceptat principiul transferarii riscului valutar catre banci. ca atare, o lege care sa impuna rambursarea la cursul istoric al tuturor creditelor in valuta nu ar face decat sa consacre legislativ o practica judecatoreasca extrem de raspandita (exista deja sute de hotarari pe aceasta tema, ca sa nu mai vorbim si de hotarari ale CEDO in acest sens). Suntem stat de drept ori simulam cu gratie?
3. Odata admis legislativ ca un principiu este valabil, el este valabil erga omnes, indiferent de lacrimile de crocodil ale celor ce isi pierd bonusurile anuale de performanta. Ca atare, conversia in lei la cursul istoric trebuie admisa si pentru creditele in moneda ruandeza, daca exista!
Restul e betie de cuvinte destinata sa ameteasca oamenii, 95% dintre ei cu foarte putine legaturi cu meseria de economist!
Cine sa mai faca business intr-o tara in care legile se schimba pana si retroactiv (principiu de drept incontestabil)?
Citesc pe aici unii dintre "pacaliti" nici nu au citit contractul pe care l-au semnat cu banca, dar se stie ca "cine nu beleste ochii, beleste plua"