Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Am votat duminică, dimineața devreme. Am făcut-o cu multă determinare, încredere și speranță. A fost o zi de mobilizare generală, națională și internațională, fapt care mă face să mă simt mândru că sunt român, ceea ce, recunosc, nu mi se întâmplă frecvent. Niciodată nu am înțeles mândria gratuită de a fi român, adică pentru NIMIC, cum ar zice cineva. Pur și simplu, nu pot înțelege care este virtutea mea în faptul că m-am născut în interiorul granițelor acestei țări și nu în altă parte. Însă astăzi avem motive reale de mândrie. Unul dintre ele, deloc neglijabil, stă în faptul că România se află peste media europeană în ceea ce privește participarea la vot, semn că începem să înțelegem că democrația necesită implicare, participare activă. Un alt motiv de mândrie este reprezentat de faptul că, împreună, ieri am reușit să ne depășim limitele, niște limite impuse de o minoritate care își atribuise în mod abuziv consimțământul nostru în vederea legitimării hoției. Mai mult decât ieri, astăzi înțelegem cu toții puterea votului. Român lângă român, prin vot, am reușit să transmitem clasei politice, în mod special prin rezultatul referendumului pe justiție, că România nu este o țară de hoți, am reușit în cel mai democratic mod să demontăm mitul majorității PSD-ALDE. Îmi exprim pe această cale speranța că tot mai mulți români, văzând că votul are putere, atunci când îl punem unul lângă altul, vor fi stimulați să se implice activ la rândul lor. Nu în ultimul rând, un motiv de mândrie stă în faptul că românii, stabiliți sau aflați conjunctural în afara țării, nu și-au uitat țara. Pentru mine, votul de ieri a însemnat un efort de mai puțin de cinci minute. La multe secții din afara țării, conaționali de-ai noștri au stat la cozi interminabile chiar și timp de zece ore, mulți dintre aceștia eșuând în demersul lor de a-și exercita acest drept pe care Constituția României îl consfințește ca fiind fundamental.
Cred că sunt în asentimentul majorității afirmând că românii care au stat ore în șir la cozi, merită un respect deosebit din partea noastră pentru acest efort și se bucură de toată susținerea în lupta lor pentru a fi pedepsiți cei care în mod conștient și intenționat i-au împiedicat să voteze. Pentru că este clar că Guvernul României i-a blocat în mod premeditat pe românii din străinătate să-și exercite dreptul la vot, dat fiind că situația este identică celei din 2014 când s-a întâmplat la fel. Timp de cinci ani nu a fost luată nicio măsură pentru a preîntâmpina o problemă cu care s-a mai confruntat o dată, ceea ce arată disprețul crunt cu care guvernul îi tratează pe românii stabiliți în afara țării, disprețul guvernului față de legea fundamentală și față de drepturile corespondente. În regulă, să presupunem că nu ar fi fost în stare să implementeze în cinci ani un sistem modern de vot, sau să deschidă și să utileze corespunzător și eficient suficiente secții de votare în străinătate, totuși, guvernul a dispus tot timpul de instrumentul prin care putea prelungi votul până ce fiecare alegător interesat să-și poată exprima opțiunea, se numește ordonanță de urgență. Și de această dată, urgența chiar exista, nu ca în cazul modificărilor codurilor penale. Nu a făcut acest lucru, din rea intenție, cunoscând faptul că voturile exprimate în diaspora sunt împotriva alianței de la guvernare, fapt certificat de rezultatele parțiale, conform cărora PSD și ALDE însumează cam 3%, perspectivă care mă face să cred că cetățenii români din afara țării sunt mai bine ancorați realității din țară decât mulți dintre cei rămași aici, fapt ce-l găsesc destul de trist.
Sunt și eu unul dintre cei aproximativ două milioane de români care au creditat prin vot alianța USR-PLUS. Am făcut această alegere în mod special pentru că, cicluri electorale la rând, am avut de ales între aceiași oameni, împământenindu-se ideea că toți sunt la fel, deci votul nu prea mai are valoare din moment ce nu ai între ce alege. De când a apărut USR ca partid politic, avem alternativă, este incorect să mai generalizăm, cât timp avem de-a face cu oameni noi. Speranța mea este că USR-PLUS vor înțelege greutatea celor două milioane de voturi pe care, începând de duminică, le au în spate, sper că vor înțelege că majoritatea acestor voturi nu au un preț, nu pot fi cumpărate. Aceste voturi au, în schimb, foarte multă energie consumată în lupta cu un sistem corupt, foarte multă implicare civică, foarte mari așteptări. Dacă vor interpreta corect acest rezultat și vor acționa în consecință, ne aflăm în fața unui contract pe termen lung.
PSD-ALDE deține în continuare majoritatea în Parlamentul României, însă este clar ca lumina zilei că această alianță nu mai are legitimitate, nu se mai bucură de încrederea populației. PSD împreună cu ALDE nu au reușit să strângă împreună nici măcar 30% din voturile exprimate. Deși poate guverna în continuare, în virtutate raportului de forțe din parlament, alianța PSD-ALDE nu mai poate face abstracție de noua realitate politică, nu mai poate face abstracție de voința poporului exprimată prin referendum în favoarea independenței justiției și împotriva corupției.
Cu mare atenție să privim acum spre Pro România și să nu ne facem iluzii că vom putea scăpa de PSD doar prin schimbarea numelui. Valul de migrări dinspre PSD spre Pro România a început dinainte de alegeri. I-am văzut deja pe câțiva dintre baronii PSD trezindu-se luni dimineața cu sentimente noi, nebănuite, față de fostul lider, observând subit modul totalitar în care acesta conducea partidul și pe care încerca să-l implementeze la nivel de țară. Să nu ne lăsăm păcăliți și să nu uităm că Victor Ponta, care a devenit brusc frecventabil doar pentru că s-a luat în piept cu Liviu Dragnea, ar fi defilat la braț cu acesta astăzi, dacă ar fi câștigat prezidențialele în 2014. Să nu le plângem de milă celor care au stat indiferenți în fața abuzurilor acestui regim aproape apus.
Cât despre Liviu Dragnea, acesta a declarat în repetate rânduri că va merge până la capăt. Luni, 27.05.2019, a ajuns la capătul drumului. Iar capătul drumului pentru Liviu Dragnea a fost o fundătură întunecoasă și rece, exact așa cum îi este sufletul acestui urmaș al lui Vadim Tudor. După ce a PRM-izat PSD-ul, a încercat să vândă românilor un naționalism fals, dar extremist. Fals pentru că a încercat să acrediteze ideea că furtul nu este în sine rău, atâta timp cât cel care te fură îți este conațional.
Înțeleg că Liviu Dragnea a declarat că-și asumă scorul electoral la care a coborât PSD-ul, probabil și răul făcut acestei țări în perioada cât a fost președintele celui mai mare partid. Această asumare reprezintă definiția perfectă pentru reaua credință, în cea mai pură și simplă exprimare. După ce a ignorat toate avertismentele, posibile și imposibile, că drumul pe care s-a angajat, și-a angajat partidul și apoi a angajat întreaga țară, este unul fundamental greșit, acum, Liviu Dragnea își asumă dezastrul făcut. Dar prețul, cine plătește prețul aferent consecințelor acestei asumări? Îl vom plăti tot noi, cei mulți care, va trebui cu răbdare să demontăm piesă cu piesă această construcție care a șubrezit întreaga structură a statului și să o luăm de la capăt.
Per total, pe 26 și 27 mai 2019, românii și justiția au mutat decisiv pentru întoarcerea țării de pe drumul spre totalitarism și izolare pe care o așezase aceast, doar alt, produs al Răului. Sper ca toate partidele politice să învețe lecția potrivită și să-și activeze acele mecanisme capabile să dezamorseze din timp acest gen de accident, să identifice din timp și să stopeze ascensiunea tuturor personajelor toxice ce ar urma să mai apară.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.