Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Epoca de Aur a hienelor

Hiene

Foto: Guliver Getty Images

Viața în pădure curge în ritmul ei. Carnivorele mari mănâncă erbivore mici, carnivorele mici mănâncă erbivorele și mai mici. Mai mult, carnivorele se mănâncă între ele ori de câte ori au ocazia. Erbivorele mari mănâncă frunzele copacilor fără a fi deranjate prea mult de ceilalți. Vorba ceea: mâncare din belșug, democrația pădurii e în floare!

Regulile nu sunt scrise, pentru că, chiar și dacă ar fi scrise, ar fi respectate numai atunci când le-ar veni bine celor puternici. Cum ar fi legea potrivit căreia animalele nu au voie să se atace atunci când se adapă. Și atunci, ce e cu toate oasele din jurul lacului? Or fi murit de sete...

Așa cum e ea, democrația pădurii merge bine atâta timp cât animalele se întâlnesc rar și la o distanță sigură unele de celelalte. Din când în când însă, se întâmplă câte un incident ciudat. Este genul de incidente care au conturat de-a lungul timpului evoluția vieții în pădure. Cei care le-au provocat au dispărut mai devreme sau mai târziu ca specii. Iată cum de ceva timp, fără vreun motiv anume, neamul hienelor a ajuns să stăpânească partea din pădure acoperită de spini și buruieni. Celelalte animale se uitau la hiene cu un ochi plin de compătimire și cu altul cuprins de îngrijorare și puțină invidie. Atâta timp cât hienele locuiau în smârcuri fără a deranja pe nimeni, nimic nu părea a fi neobișnuit. Din când în când însă, hienele își doreau mai mult decât aveau. Voiau să pătrundă în lumea animalelor nobile, să fie respectate și de ce nu, iubite. Ce te faci însă că neamul hienelor este un neam urât, cu fapte rele la activ, fețe buboase și carisme hidoase. Ai putea spune fără să greșești că sunt corupte până în măduva oaselor. Mănâncă stârvuri. Este vina lor? A înaintașilor lor? A vremurilor tulburi? Nimeni nu mai știe cu precizie.

Ce se știe însă este că hienele sunt temute de toți cei mai slabi decât ele și mai mult, de toți cei asemenea lor: șacali, câini de prerie și alți mâncători de stârvuri. Și teama uneori este confundată cu preferința.

Revenind la incidentul din pădure, iată că nepăsarea și ignoranța celorlalte animale le-au permis într-o zi hienelor să revendice o parte importantă din hrana altora. Au zis hienele: începând de astăzi, nouă animale vânate din zece vor fi aduse la granița dintre pădurea răcoroasă și smârcuri. Noi, hienele, nu ne vom atinge de ele. Deloc! Ele vor fi oferite drept hrană animalelor care ne aplaudă.

Toată familia animalelor a paralizat: așa ceva nu se mai întâmplase vreodată sau, cel puțin, nu-și mai amintea nimeni să se fi întâmplat. Părea a fi o problemă de viață și de moarte. Putea pădurea supraviețui fără animalele mici? Așa a fost pusă problema și trebuie să știți că percepția animalelor, o dată creată, este foarte greu a fi schimbată.

Animalele mici vorbesc cu cele mari, încercând să le convingă că măsura este justă! Animalele mari au cămările pline astăzi și cu greu își pot imagina că acestea se vor goli curând. Nimeni nu strigă. Nimeni nu se gândește să anuleze domnia hienelor. Până acum nu ne-au deranjat și asta e viața, ce să facem noi, deși suntem mari, suntem prea mici ca să schimbăm noi ceva? spuneau.

Cine dorește să se pună rău cu hienele? Cui îi pasă de lumea de acolo? Cu toții ne uităm către zonele abundente în hrană, către zonele unde ne face plăcere să domnim. Însă hienele sunt animale inteligente: au acea inteligență sălbatică, ce le-a ținut în viață ca specie de-a lungul timpului. Acum s-au ridicat și au revendicat vânatul. Au urlat doar legea nescrisă, pentru că nu au avut curajul să o scrie – leii, tigrii și alții ca ei le-ar fi sărit direct la beregată.

Iată cum au început discuțiile. Ca în cazul fiecărei negocieri însă, cine răcnește mai tare este ascultat: asta este legea animalelor. Aici suntem astăzi. Hienele au prins cu dinții de hrană și, se știe, hienele au cea mai puternică mușcătură. Nu vor da drumul decât atunci când vor rage leii. Câți or mai fi rămas prin savană.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • fc check icon
    în patria nuastră, leii latră și tigrii miaună. e logic să fie hiena rege. e drept, by the book. ce faci când te naști în jungla julei? în liga lu' mitică? schimbi arbitrii sau schimbi campionatul? sau abandonezi campionatul patronat de hiene? problematica coșmarescă a cercurilor vicioase e rezolvabilă pe cât de imposibil/pasibil pe-atât de natural/moral. firesc. trăind moral până la lacrimi și dincolo de muarte. adecă regi pedeștri înconjurați de hiene călări. clipa ultimă te arată. atât și atunci. că jungla nu-i a nimănui și e plină de șanse și alegeri.
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult