Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Epoca de Aur a hienelor

Hiene

Foto: Guliver Getty Images

Viața în pădure curge în ritmul ei. Carnivorele mari mănâncă erbivore mici, carnivorele mici mănâncă erbivorele și mai mici. Mai mult, carnivorele se mănâncă între ele ori de câte ori au ocazia. Erbivorele mari mănâncă frunzele copacilor fără a fi deranjate prea mult de ceilalți. Vorba ceea: mâncare din belșug, democrația pădurii e în floare!

Regulile nu sunt scrise, pentru că, chiar și dacă ar fi scrise, ar fi respectate numai atunci când le-ar veni bine celor puternici. Cum ar fi legea potrivit căreia animalele nu au voie să se atace atunci când se adapă. Și atunci, ce e cu toate oasele din jurul lacului? Or fi murit de sete...

Așa cum e ea, democrația pădurii merge bine atâta timp cât animalele se întâlnesc rar și la o distanță sigură unele de celelalte. Din când în când însă, se întâmplă câte un incident ciudat. Este genul de incidente care au conturat de-a lungul timpului evoluția vieții în pădure. Cei care le-au provocat au dispărut mai devreme sau mai târziu ca specii. Iată cum de ceva timp, fără vreun motiv anume, neamul hienelor a ajuns să stăpânească partea din pădure acoperită de spini și buruieni. Celelalte animale se uitau la hiene cu un ochi plin de compătimire și cu altul cuprins de îngrijorare și puțină invidie. Atâta timp cât hienele locuiau în smârcuri fără a deranja pe nimeni, nimic nu părea a fi neobișnuit. Din când în când însă, hienele își doreau mai mult decât aveau. Voiau să pătrundă în lumea animalelor nobile, să fie respectate și de ce nu, iubite. Ce te faci însă că neamul hienelor este un neam urât, cu fapte rele la activ, fețe buboase și carisme hidoase. Ai putea spune fără să greșești că sunt corupte până în măduva oaselor. Mănâncă stârvuri. Este vina lor? A înaintașilor lor? A vremurilor tulburi? Nimeni nu mai știe cu precizie.

Ce se știe însă este că hienele sunt temute de toți cei mai slabi decât ele și mai mult, de toți cei asemenea lor: șacali, câini de prerie și alți mâncători de stârvuri. Și teama uneori este confundată cu preferința.

Revenind la incidentul din pădure, iată că nepăsarea și ignoranța celorlalte animale le-au permis într-o zi hienelor să revendice o parte importantă din hrana altora. Au zis hienele: începând de astăzi, nouă animale vânate din zece vor fi aduse la granița dintre pădurea răcoroasă și smârcuri. Noi, hienele, nu ne vom atinge de ele. Deloc! Ele vor fi oferite drept hrană animalelor care ne aplaudă.

Toată familia animalelor a paralizat: așa ceva nu se mai întâmplase vreodată sau, cel puțin, nu-și mai amintea nimeni să se fi întâmplat. Părea a fi o problemă de viață și de moarte. Putea pădurea supraviețui fără animalele mici? Așa a fost pusă problema și trebuie să știți că percepția animalelor, o dată creată, este foarte greu a fi schimbată.

Animalele mici vorbesc cu cele mari, încercând să le convingă că măsura este justă! Animalele mari au cămările pline astăzi și cu greu își pot imagina că acestea se vor goli curând. Nimeni nu strigă. Nimeni nu se gândește să anuleze domnia hienelor. Până acum nu ne-au deranjat și asta e viața, ce să facem noi, deși suntem mari, suntem prea mici ca să schimbăm noi ceva? spuneau.

Cine dorește să se pună rău cu hienele? Cui îi pasă de lumea de acolo? Cu toții ne uităm către zonele abundente în hrană, către zonele unde ne face plăcere să domnim. Însă hienele sunt animale inteligente: au acea inteligență sălbatică, ce le-a ținut în viață ca specie de-a lungul timpului. Acum s-au ridicat și au revendicat vânatul. Au urlat doar legea nescrisă, pentru că nu au avut curajul să o scrie – leii, tigrii și alții ca ei le-ar fi sărit direct la beregată.

Iată cum au început discuțiile. Ca în cazul fiecărei negocieri însă, cine răcnește mai tare este ascultat: asta este legea animalelor. Aici suntem astăzi. Hienele au prins cu dinții de hrană și, se știe, hienele au cea mai puternică mușcătură. Nu vor da drumul decât atunci când vor rage leii. Câți or mai fi rămas prin savană.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • fc check icon
    în patria nuastră, leii latră și tigrii miaună. e logic să fie hiena rege. e drept, by the book. ce faci când te naști în jungla julei? în liga lu' mitică? schimbi arbitrii sau schimbi campionatul? sau abandonezi campionatul patronat de hiene? problematica coșmarescă a cercurilor vicioase e rezolvabilă pe cât de imposibil/pasibil pe-atât de natural/moral. firesc. trăind moral până la lacrimi și dincolo de muarte. adecă regi pedeștri înconjurați de hiene călări. clipa ultimă te arată. atât și atunci. că jungla nu-i a nimănui și e plină de șanse și alegeri.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult

Oradea centru

„Trebuie să existe o abordare integrată pentru că altfel, cu sisteme, cu programe diferite, cu lucruri făcute nișat, nu ai cum să faci o integrare la nivel național. Toate sistemele folosite de autoritățile din România trebuie să fie compatibile, pentru că altfel nu poți să faci mai mult decât s-a făcut până acum”, crede Ilie Bolojan. (Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult