Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Eroismul de a sta în casă

Medici eroi

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

M-am gândit să scriu aceste rânduri după ce l-am văzut la televizor pe un tânăr român din Italia, care atunci când vorbea despre cei care încă mai circulă pe străzi pentru a merge la serviciu se referea la ei ca la adevărați eroi. Mi-a sunat cumva straniu în urechi să aud că eroii își fac treaba, pentru ca toți ceilalți să poată supraviețui.

Adevărul este că ne-am obișnuit să ne referim la eroi ca la niște supraoameni care se jertfesc în lupte, dând dovadă de vitejie și care neapărat sunt morți. În realitate eroii se deosebesc de toți ceilalți prin curaj și spirit de sacrificiu. Sunt calități atât de rare într-o societate individualistă bazată pe competiție. În primele rânduri ale luptei de astăzi sunt fără îndoială cadrele medicale, doctorii, asistentele și toți ceilalți din sistemul operativ de sănătate.

Astăzi un erou poate să fie un medic bătrânel care se expune voluntar pentru a salva vieți omenești, un om care pleacă dimineața de acasă fără să știe dacă se mai întoarce, mergând să-și facă misiunea. Sunt convins că și ei au rate la bănci, întrețineri de plătit, copii de ținut la școală, familie, adică au toate scuzele din lume, însă aleg să-și facă datoria. Iar acum datoria lor este mai aproape de sacrificiu decât de o rutină cotidiană. Marea lor majoritate rămân anonimi pe culoarele reci și viclene ale spitalelor învechite. Toți știm că meseria de medic este mai aproape de zei decât de oameni. Să mergi astăzi în spital la capul bolnavilor doborâți de virus este cel mai brav act de vitejie. Nu trebuie să ne sfiim să spunem că trăim momente grele, momente complicate, momente mari. Ceea ce ni se întâmplă azi nu e o bagatelă, o asemenea pandemie nu a mai fost din 1919 și suntem abia la început. Am trăit cutremurul din '77, explozia de la Cernobîl, Revoluția, dar așa ceva nu am mai trăit. Unii compară perioada asta cu Cel De-Al Doilea Război Mondial, cine știe.

În general poporul român a respectat doctorii, uneori chiar i-a idolatrizat, și asta pe bună dreptate. Acum însă nu ar trebui nici nouă să ne fie rușine să-i numim așa cum sunt, eroi. Eroi în viață, bineînțeles, să le dorim viață lungă și să ne bucurăm de ei.

Vreau să-i mai adaug pe lista eroilor și pe vânzătorii din magazine, șoferii profesioniști, curierii, polițiștii, militarii, jurnaliștii, și în general pe toți cei care se expun acum pericolului, ca să-și facă treaba.

Vremuri grele, oameni mari.

PS. Iar dacă eroii din prima linie sunt acolo ca să ne protejeze, putem să fim fiecare un erou la rândul nostru dacă #stămîncasă

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult