Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Eroismul de a sta în casă

Medici eroi

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

M-am gândit să scriu aceste rânduri după ce l-am văzut la televizor pe un tânăr român din Italia, care atunci când vorbea despre cei care încă mai circulă pe străzi pentru a merge la serviciu se referea la ei ca la adevărați eroi. Mi-a sunat cumva straniu în urechi să aud că eroii își fac treaba, pentru ca toți ceilalți să poată supraviețui.

Adevărul este că ne-am obișnuit să ne referim la eroi ca la niște supraoameni care se jertfesc în lupte, dând dovadă de vitejie și care neapărat sunt morți. În realitate eroii se deosebesc de toți ceilalți prin curaj și spirit de sacrificiu. Sunt calități atât de rare într-o societate individualistă bazată pe competiție. În primele rânduri ale luptei de astăzi sunt fără îndoială cadrele medicale, doctorii, asistentele și toți ceilalți din sistemul operativ de sănătate.

Astăzi un erou poate să fie un medic bătrânel care se expune voluntar pentru a salva vieți omenești, un om care pleacă dimineața de acasă fără să știe dacă se mai întoarce, mergând să-și facă misiunea. Sunt convins că și ei au rate la bănci, întrețineri de plătit, copii de ținut la școală, familie, adică au toate scuzele din lume, însă aleg să-și facă datoria. Iar acum datoria lor este mai aproape de sacrificiu decât de o rutină cotidiană. Marea lor majoritate rămân anonimi pe culoarele reci și viclene ale spitalelor învechite. Toți știm că meseria de medic este mai aproape de zei decât de oameni. Să mergi astăzi în spital la capul bolnavilor doborâți de virus este cel mai brav act de vitejie. Nu trebuie să ne sfiim să spunem că trăim momente grele, momente complicate, momente mari. Ceea ce ni se întâmplă azi nu e o bagatelă, o asemenea pandemie nu a mai fost din 1919 și suntem abia la început. Am trăit cutremurul din '77, explozia de la Cernobîl, Revoluția, dar așa ceva nu am mai trăit. Unii compară perioada asta cu Cel De-Al Doilea Război Mondial, cine știe.

În general poporul român a respectat doctorii, uneori chiar i-a idolatrizat, și asta pe bună dreptate. Acum însă nu ar trebui nici nouă să ne fie rușine să-i numim așa cum sunt, eroi. Eroi în viață, bineînțeles, să le dorim viață lungă și să ne bucurăm de ei.

Vreau să-i mai adaug pe lista eroilor și pe vânzătorii din magazine, șoferii profesioniști, curierii, polițiștii, militarii, jurnaliștii, și în general pe toți cei care se expun acum pericolului, ca să-și facă treaba.

Vremuri grele, oameni mari.

PS. Iar dacă eroii din prima linie sunt acolo ca să ne protejeze, putem să fim fiecare un erou la rândul nostru dacă #stămîncasă

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Alex Livadaru

2026 poate oferi și oportunitatea unor programe de relansare economică sau mai bine spus unor măsuri care să-i încurajeze pe antreprenori să reia energic investițiile și angajările. Altfel, ne uităm la niște date care arată aparent ok pe hârtie, dar asistăm, în fapt, la închideri de întreprinderi și disponibilizări, scăderea investițiilor private și a consumului, toate pe fondul unei inflații încă foarte ridicate- o spirală care erodează nivelul de trai la nivel național și șubrezește inițiativa privată de orice fel.

Citește mai mult

strada intunecata - ploaie

M-am oprit în seara asta la semafor la Rogoredo, în drum spre casă. Sunt vreo 5 grade la Milano și plouă mărunt, e genul ăla de frig care nu te lovește, ci se așază pe tine. Lângă mine a oprit un băiat pe bicicletă, zgribulit, îmbrăcat subțire, care a început să-și sufle în mâini. M-am gândit că merge la muncă, n-avea mai mult de 18 ani. foto: Profimedia

Citește mai mult