Foto: Getty Images
ESG este acronimul ce domină din ce în ce mai mult comunicarea companiilor. “E” este prima litera a cuvântului “environment” (mediu), care face trimitere la importanta pe care o are protecția mediului în derularea activităților economice. “S” este prima literă a cuvântului “social” și subliniază importanta pe care companiile trebuie să o acorde oamenilor și relațiilor dintre ei: protecția datelor, diversitate, drepturile omului, standard de muncă, implicarea în comunități și așa mai departe. În sfârșit, “G” este prima litera a “governance” (guvernanta), care se refera la structura consiliilor de administrație, etica afacerilor, finanțarea mediului politic sau remunerare.
Toate sunt domenii extrem de importante și promovarea lor în mediu de afaceri este pe o pantă ascendentă. Panta este atât de bruscă încât ESG pare că este pe punctul de a deveni o nouă “religie” a mediului de afaceri. Și, odată cu asta, apare și riscul apariției multor falși profeți.
La prima vedere, volumul mare de articole, luări de poziție, angajamente, conferințe, schimbări organizatorice, investiții anunțate sugerează schimbări profunde în modul în care companiile încep să opereze. Mai mult, sugerează disponibilitatea acestora de a prioritiza valorile de mai sus în dauna datelor pur financiare, înțelegând beneficiile pe termen lung ale unei astfel de abordări.
Dar câtă onestitate și câtă ipocrizie este în această lume a strategiilor ESG? Unde se termină angajamentul și de unde începe exercițiul de imagine?
Cred că primul test major al filozofiei ESG a fost anexarea Crimeei de către Rusia. E demn de remarcat că prezența într-o țară invadatoare ce amenință și face uz de forță sa militară nu a fost în niciun moment încadrată de corifeii ESG-ului în vreuna dintre cele trei valori promovate. Aparent, preocuparea pentru mediu, social și guvernanța nu includea și anexarea ilegală de teritorii și terorizarea locuitorilor. Ca urmare, companiile nu au găsit niciun motiv pentru a nu continua business-ul într-un stat agresor, în condițiile în care, nu-i așa, mediul, egalitatea de gen și guvernanta etică (?) erau asumate în continuare.
“Beneficiile” privitului în altă parte s-au văzut ulterior prin declanșarea războiului împotriva Ucrainei. Dar, aparent, nici măcar bombardarea orașelor și uciderea civililor inocenți nu au fost încadrate nici la E, S sau G, dacă ne amintim de presiunile politice substanțiale la care multe companii au trebuit să fie supuse pentru a decide lichidarea operațiunilor lor din Rusia. Un articol din New York Times făcea recent un inventar al firmelor care încă lucrează la retragerea lor, guvernate altminteri fiind de principiile ESG.
Dar poate unii dintre dumneavoastră mă vor considera a fi nedrept alegând un scenariu atât de extrem pentru testarea onestității în abordările de tip ESG. Vestea proastă este că nici dacă vom coborî standardele, lucrurile nu vor arăta mai bine. Financial Times remarca în acest context apariția unei noi tendințe denumită “the green hushing” (tăcerea verde). Expuse și evaluate din ce în ce mai mult pe teme ESG, tot mai multe companii aleg să nu mai publice detalii legate de obiectivele lor de protecție a mediului pentru a nu fi acuzate de manipularea datelor și a opiniei publice sau de ratarea obiectivelor.
Cu siguranță, “green hushing” nu va fi la îndemâna companiilor listate având în vedere cerințele de transparență pe care o listare le impune, dar și faptul că industria administrării activelor (asset management) își asumă din ce în ce mai mult un activism ESG, menit să pună presiune în direcția reformării companiilor în care investesc și sunt acționari semnificativi.
Problema esta că însuși sectorul de asset management promotor al ESG în alte companii pare să nu-l promoveze în propria ogradă. În prezent, conform FT, în rândul administratorilor de fond, la nivel global, doar 12% sunt femei, reprezentând o creștere “semnificativă” de 1,7 puncte procentuale în raport cu 2016 când Alpha Female a făcut primul sondaj. Merită remarcat și faptul că aceasta cvasi stagnare a fost atinsă în pofida unei creșteri a absolventelor de CFA de la 28% în 2012 la 40%, ceea ce sugerează bariere existente în fluxurile de recrutare și promovare a femeilor.
Dar poate și aici e nevoie de un proces de durată, care nu poate aduce rezultate peste noapte. Haideți să vedem atunci ce s-ar putea întâmpla cu adevărat peste noapte. La propriu!
Cei care vor ajunge în Londra vor constata cum la 11 noaptea sute de etaje ale clădirilor de birouri sunt goale, dar luminate ca ziua. Toate acele companii care sălășluiesc acolo și au planuri extraordinare ESG pentru consum public nu au găsit un timer care să oprească luminile odată cu lăsarea nopții. Nu era vorba nici de strategii, nici de comisii și comitete, nici de mega investiții. Un întrerupător deștept era suficient.
Însă ar fi nedrept să sugerăm că așa ceva se întâmplă doar în Londra. Recent guvernul francez, în contextul economiei de energie impusă de condițiile adverse de piață, a interzis luminarea birourilor pe timpul nopții. Aparent companiile erau preocupate de strategii ESG cu mult mai sofisticate...
Articol publicat inițial pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Exact! Desigur că ne amintim de aceste presiuni politice, și da, trebuie subliniat că aceste presiuni sunt strict _politice_ și ne amintesc mereu cât de "liberă" este de fapt mult trâmbițata piață așa-zis "liberă și concurențială"!
Și desigur că ne amintim și de faptul că asemenea presiuni _politice_ nu au existat și nu există în cazul Americii imperialiste, statul agresor care a anexat Hawaii, de exemplu și care a încercat să invadeze și să anexeze țara socialistă pașnică și liniștită Cuba și, fiindcă nu a reușit asta și nici instalarea unui regim-marionetă la Havana, supune Cuba embargoului și terorismului economic de decenii încoace; același stat agresor și terorist, sua, care a instalat la putere în Chile regimul fascisto-terorist pinochet; același stat agresor și terorist, sua, care a invadat Irakul în baza unei minciuni uriașe, că acum toată lumea știe că asta este povestea cu vestita eprubetă a lui colin powell; același stat agresor și terorist, sua, care a bombardat fosta Iugoslavie fără acordul ONU; același stat agresor și terorist, sua, care a bombardat Libia și Siria, distrugând orașe și sate și ucigând civili inocenți, inclusiv femei și copii!
De asemenea, ne amintim că asemenea presiuni _politice_ nu există nici în cazul altor state agresoare și teroriste, cum ar fi, bunăoară, Arabia Saudită sau EAU, care de ani de zile atacă statul su eran și independent Yemen, unde bombardează orașe și ucid civili inocenți, inclusiv femei și copii! State arabe, musulmane, care, n-așa, sunt perfect conforme cu ESG și respectă drepturile omului, în special ale femeilor și ale minorităților, diversitatea și egalitatea de gen mai mult de o grămadă! Ca să nu mai vorbim de regimul taliban din Afganistan, care este creația sua & cia, exact cum este și regimul-marionetă criminal fascisto-banderisto-terorist zelenski din Ucraina.
Asta este ceea ce Sahra Wagenknecht de la DIE LINKE, Partidul Stângii din Germania, numește, pe bună dreptate, "Doppelmoral", criticând, tot pe bună dreptate, sancțiunile abuzive zise "antiruse", pe care le consideră "război economic" ("Wirtschaftskrieg"), arătând că aceste sancțiuni sunt de fapt în primul rând antieuropene și în special antigermane, Germania fiind de fapt țara cea mai afectată economic de aceste sancțiuni și aflată deja în plin proces de dezindustrializare datorită falimentului pe bandă rulantă a tot mai multor firme germane care nu mai fac față scumpirilor în lanț și nu își mai pot susține producția.