Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Este pregătită Marea Britanie să urmeze votul popular?

Nu greșește poporul niciodată? Prin vot popular, în 1946 britanicii și-au trimis acasă primul ministru. Era Winston Churchill, cel care-i condusese la victorie în Marele Război, încheiat doar cu un an în urmă! Și-au reamintit însă de el, în 1951, când corabia britanică dădea semne serioase de derivă în noua bătălie economică postbelică. Și l-au rechemat la cârmă. Era din nou nevoie de elocința, energia și forța lui morală. Mai apoi, tot prin vot, Churchill a fost desemnat „cel mai important britanic al tuturor timpurilor”.

Europa contabililor versus Europa ideilor

Același Churchill a fost cel dintâi care a adus în dezbaterea publică ideea reconcilierii națiunilor într-o construcție politico-economico-socială pe care a denumit-o Statele Unite ale Europei. Urmașul lui de astăzi, Cameron, s-a pronunțat net pentru rămânerea Regatului Unit în Uniunea Europeană, dar i-au lipsit cele trei galoane ale înaintașului său: elocința, energia și forța morală. Și i-a lipsit rigoarea. Le-a spus compatrioților săi, cam în doi peri, că Regatul este a șasea putere economică a lumii. Or, adevărul este că, surclasând Franța, Regatul Unit a urcat între primele cinci mari puteri economice ale lumii. Și asta s-a întâmplat în interiorul Uniunii Europene. Numai că electoratul britanic n-a înțeles că Regatul s-a revitalizat în cadrul construcției europene. Zgomotul populist a sufocat mesajele anemice și nu rareori indolent propagate ale pro-europenilor.

Păcatul manipulării cifrelor în dezbaterile pentru Brexit (cât dă și cât primește Marea Britanie), cu ignorarea avantajelor, este vechi. Încă din 1955, când francezul Jean Monet, plecând de la proiectul lui Churchill, a înființat Comitetul pentru Statele Unite ale Europei, dominanta economică s-a accentuat, dar neîncetat a fost însoțită (când în surdină, când fățiș) de teama că „Europa contabililor” va umbri „Europa ideilor”. Pentru că neîncetat, în toți cei 61 de ani care au trecut de atunci, s-a pus umărul la întărirea comunității economice, dar cu poticneli și ezitări în zona juridică, politică și socială. Poate că nimeni nu și-a spus mai clar punctul de vedere pe această temă, ca Margaret Thatcher. După ce renegociase „contabilicește” tratatul de aderare, - așa cum a fost acuzată de partenerii din comunitate - în 1988, ea s-a ridicat împotriva celor care încercau să arunce în aer frontierele ce desenau țările în bătrânul continent: „Frontierele sunt necesare pentru a proteja cetățenii împotriva pericolelor lumii moderne și voinței arbitrare a unui stat fără contururi și fără rădăcini”. Miza nu mai era numai economică. Era culturală, națională, morală.

Marea Britanie întârziase la masa comună

Brexitul este departe de miza Doamnei de Fier. Actuala miză este pur economică, cum au fost mai toate legăturile Regatului Unit cu U.E. Când, în 1957, la Roma, a fost semnat Tratatul de edificare a Pieței Comune, Regatul Unit nu era acolo. Motivația: neîncrederea în succesul economic al construcției. Deși cele șase țări semnatare atunci își propuneau refacerea economiilor distruse de război și repunerea pe picioare a fostelor puteri coloniale decăzute. Marea Britanie, care înregistrase cele mai mari pierderi, avea nevoie ca de aer de Piața Comună. A înțeles târziu acest adevăr. Prea târziu. În 1961, când tot un guvern conservator a bătut la ușa Pieței Comune, s-a lovit de refuzul Franței. Regula era consensul, ca și acum. De Gaulle și-a exprimat neîncrederea în angajamentul Marii Britanii de a respecta regulile comune. Au urmat ani în care ezitarea Marii Britanii îi aducea insuccese, în timp ce Pieței Comune îi mergea tot mai bine. Așa că în 1967, guvernul laburist britanic a revenit cu o cerere de aderare. Din nou, Franța a spus veto. De Gaulle a avansat atunci două previziuni, ambele confirmate de timp:

1. „Desigur, Marea Britanie va fi cândva membră a Pieței Comune, dar atunci eu nu voi mai fi președinte al Franței”;

2. „Franța se opune acum, pentru a nu-i deschide calea Marii Britanii să distrugă un edificiu înălțat cu prețul atâtor greutăți și atâtor speranțe”.

Vremurile s-au schimbat după căderea lui De Gaulle. La Haga, în 1969, s-a conturat proiectul uniunii economice și monetare. Doi ani mai târziu, americanii suspendau convertibilitatea în aur a dolarului, iar Piața Comună a răspuns cu „șarpele monetar” - un mecanism construit în apărarea monedelor naționale. Conjunctură în care s-a resimțit absența Marii Britanii. În acest context, Franța a întins mâna peste Canalul Mânecii și în 1973 a fost semnat tratatul de aderare. După numai un an vine prima confirmare a temerilor lui De Gaulle. Laburistul Wilson încearcă forțarea Pieței Comune și renegocierea tratatului semnat doar cu un an în urmă. Amenință cu referendum, îl face, dar electoratul britanic spune NU exitului cu o majoritate de 70 la sută. Eroarea lui Wilson nu avea s-o repete Doamna de Fier. Ea a înțeles că tratatul european e așa cum e, nu are nici o clauză de excludere, prin urmare a bătut cu pumnul în masă la Bruxelles, a pus față în față cât plătește și cât primește Marea Britanie, obținând un acord favorabil.

Această concesie a fost criticată mai târziu de cuplul Kohl - Mitterrand. Pentru că fuseseră trecute sub tăcere beneficiile obținute de Anglia, atât cele politice, cât și cele economice, începând cu taxele vamale și sfârșind cu libertatea de mișcare a mărfurilor și capitalurilor.

Statisticile aduc astăzi date relevante privind câștigurile Regatului Unit de când este în acest club. Votul popular le-a ignorat pentru că liderii politici fie nu și-au jucat bine cărțile mari, fie au jucat la cacealma. Cu riscul destrămării Regatului.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Gabriei check icon
    Pe de alta parte Margaret Thatcher spunea despre UE ca este o utopie rezultat al unor orgolii intelectualiste si care e predestinata sa se prabuseasca inevitabil. Doar dimensiunile dezastrului final pot fi inca subiect de speculatii... Posibil ca englezii sa aibe un anume instinct de conservare care i-a facut sa decida paraseasca la timp acest Titanic condus de un capitan cu tendinte abuzive catre iceberg-urile din apele teritoriale rusesti...
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Problema e că Europa e acum o pânză întreţesută zdravăn şi orice fir tras poate destrăma ţesătura cu consecinţe grave. Vorbim de un efect de domino care ne poate duce din criză economică direct în depresiune economică, adică fix prăpastia pe care tot încercăm s-o evităm. Ne place sau nu, ţările Europei depind unele de altele şi pericolul de a ieşi e mare.
    • Like 0
  • golan check icon
    Lideri carismatici sau nu, poporul a decis. Intrebarea daca ar trebui sa fie luat in considerare mi se pare a sta pe o panta alunecoasa (slippery slope). Din toate perspectivele.
    Problema este ca si in lipsa populismului, ei au aveau un procent foarte semnificativ din populatie care era complet anti-UE de decenii intregi, din criterii la fel de aberante ca cele folosite de politicienii de astazi care nu au facut decat sa preia aceasta retorica obosita pe fondul unor nelinisti sociale mai diverse.
    Contabilii si policienii vor trebui sa lucreze cu materialul clientului.
    • Like 0
  • Liderii au jucat la cacealma. Au întins coarda până s-a rupt.
    • Like 1
  • politicienii uk sunt experti in a negocia totul. chiar viitorul unor popoare intregi, referindu-ne numai la europa, putem puncta 1. infiintarea statului roman sib carol I a facut parte dintr-o negociere dramatica cu rusia si franta, 2. mai tarziu uk l-a ajutat pe de gaulle sa devina presedintele frantei, care va devenii oponentul ideilor engleze in europa, 3 uk ia sprijinit pe Salazar si Franco (apoi au readus casa regala) in peninsula iberica si 4. a jucat in ambele tabere ale razboiului rece, astfel a colaborat si cu urss (Percentages agreement) la sustinerea regimurilor comuniste in estul europei : Bulgaria -75% urss 25% uk; Greece - 10% urss 90% uk; Hungary - 50% urss 50%uk; Romania - 90% 10% uk; Yugoslavia - 50% urss 50% uk. politicienii uk sunt novatori in domeniul politici interne a unei tari, au creat sintagma "1 tara, 2 sisteme" dupa cedarea Hong Kong catre China comunista (Deng Xiaoping & Margaret Thatcher), si apoi impunandu-i chinei sistemul "1 tara, 2 sisteme" pt urmatorii 50 de ani. adica un nou tratat yalta :). in urma destramarii imperiului urss, se naste intrebarea daca nu cumva si-n europa de est politicienii uk aplica un nou experiment. experiment prin care tarile foste comuniste primesc o "gura de aer" capitalist si apoi se "reintegreaza" in imperiul rus pentru a "restarta" evolutia rusiei in modelul "1 imperiu, 2 sisteme", uniunea europei de vest si uniunea europei de est. nu ar fi de mirare ! politicienii uk gandesc si pregatesc viitorul cu 50 -70 de ani inainte !
    • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      viziunea de viitor a politicienilor uk a constat si in colaborarea uk-urss in invazia (1941) trupelor celor 2 state in iran pentru a asigura aprovizionarea urss cu petrol si tehnologie petroliera moderna a urss, dar si instaurarea la putere a sahului Pahlavi. apoi putem pomenii de uzinele de autovehicole grele (camioane) mutate din canada in urss in anii 1955 (in romania a ajuns camionul carpati SR 131 cu licente Ford), dar si in destramarea urss din 1991. dar tot odata uk a sustinut consolidarea lui hitler in germania si reconstructia rfg, in pofida dorintei celorlalte tari invingatoare de a destrama germania in mici statulete ... pana la urma totul te face sa cauti elemente ca uk ar fi la baza trimiterii lui lenin in rusia, caci altfel Karl Marx si Friedrich Engels care au scris The Communist Manifesto (1848) :)
      • Like 0
    • @ Andriescuus Lucian
      golan check icon
      Marea Britanie, in urma acestui vot, negociaza dupa o pozitie extrem de slaba, cu atat mai slaba in eventualitate unei iesiri a Scotiei din regat. Ei vor cere diverse, dar ofera ofera de multe ori sub ceea ce ofera UE, deci vor trebui sa accepte aceleasi conditii ca restul membrilor care intra doar pe piata unica, de acum inainte. Tabara Brexit nici acum nu-si da seama ca a sarit singura in hazna, tot ce acuzau in mod mincinos este exact ce au obtinut ei insisi pentru Marea Britanie: pierderea independentei in fata Bruxelles si pierderea influentei politice pe carea MB o putea exercita pe continent. Vor fi nevoiti sa-si alinieze in sfarsit legislatia cu Bruxelles la toate capitolele deficitare, vor cotiza bani in continuare, vor accepta imigrantii asa cum cere UE si vor putea obtine doar un numar limitat de exceptii pe modelul Norvegiei sau Elvetiei in sectoare economice cheie. Partea cea mai tare, nu mai au niciun cuvant de spus in toata treaba asta, desi inainte aveau o pozitie privilegiata care le permitea sa exercite o influenta politica mai mare decat contributia lor efectiva la uniune. Si au de ales intre asta si izolationism temporar, caile de miloc renuntand la ele tot ei insisi. Si mesajele au fost clare, nu doar de la Bruxelles, ci si dinainte de Brexit, de la Washington (cand au spus ca nu sunt interesati sa aiba acorduri individuale cu fiecare stat din europa si ca oricum negocierile vor dura multi ani de zile). Sa speram ca toata miscarea a fost directionata pe axa Washington - Bruxelles - Berlin, ca daca ar fi pe axa Paris - Berlin, noua nu prea ne convine, dar oricare ar fi situatia, zarurile sunt aruncate, momentan.
      • Like 0
    • @ golan
      exercitiu democratiei presupune mentinerea in viata a tuturor fortelor care conlucreaza la generarea haosului ce sta la baza unei stabilitati durabile. parcurgand istoria se constata ca la destramarea fiecarui imperiu au aparut crize, inainte si dupa, la inceputul anilor 2000 avem de aface cu 2 crize mondiale suprapuse, nastrea imperiului ue si moartea imperiului urss. crizele sunt profunde avand in vedere modelul razboiului (razboi rece) care a comutata societatea umana de la o functie (confruntare) la alta functie (conlucrare). tarile iesite din dictaturi, in majoritate formate prin forta, se gasesc in era cautarii de solutii de coabitare in interiorul lor, de la rescrierea istoriei la evaluarea contradictiilor in traditii. la acesta se suprapune solutiile de coabitare intre tarile oponente in conflictul ideologic, etnic si chiar tehnic. si capac la toate (multe nenominalizate aici) domolirea sentimentului de invingatori (orgoliul) al motoarelor economice ale lumii moderne. posibil ca pe acest fundal, imperiul marii britanii (poate nu singur) sa considere ca este necesara o regandire (repozitionare) in cadrul ansamblului militaro-industrialo-finaciar mondial : sua (forta militara planetara) - imperiul gb forta financiara planetara) - eu (cea mai mare forta de stabilitate) - rusia (cea mai bogata natural) - china (cea mai populata) ... (ar mai fi aici de adaugat si conglomeratul credintelor) ... acesta este haosul care pe moment (in istorie) impinge omenirea inainte !
      • Like 0
  • Deschizând azi-dimineață Oxford Dictionary, am fost izbit de căutările cele mai populare ale utilizatorilor :
    1.Brexit
    2.democracy
    3.referendum
    4.racism
    5.xenophobia.
    Tardivă informare !
    • Like 0
  • Dl Dan Dl Dan check icon
    Sintagma "Marele Razboi" se refera la primul razboi mondial....
    • Like 0


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult