Este România „condamnată" la succes?

 Foto: Barbara Strojna / Alamy / Alamy / Profimedia

Cei care studiază științe comportamentale știu că mintea umană este deseori tentată ca, fiind confruntată cu prea multe informații sau decizii complexe, să încerce din comoditate să supra-simplifice lucrurile. De aici, o serie de tendințe care, în procesul de prognozare sau decizie, pot duce într-o direcție eronată sau către concluzii incorecte. Acesta este motivul pentru care, atunci când vine vorba de prognoze, există o tendință puternică de a le face prin extrapolarea evoluțiilor recente, indiferent că vorbim despre prognoze microeconomice (vânzări, profitabilitate etc.) sau prognoze macroeconomice (creștere economică, nivel de trai etc.). Inversările de tendință sunt foarte rar anticipate și, cu atât mai puțin, poziționate corect în timp. Din această categorie fac parte și recesiunile economice. Până la urmă, slăbiciunea umană căreia par să îi cadă pradă experții este că mai bine greșești cot la cot cu mulți alții, decât să riști să te faci de râs de unul singur.

Aceste gânduri mi-au revenit în minte privind la apetitul cu care se vorbește în ultimele luni despre creșterea de neabătut de care se va bucura economia românească în următorul deceniu. Unii ziariști sau analiști consideră că dublarea economiei românești în următorii 8-10 ani este inevitabilă, plecând de la principiul că ritmul de creștere al ultimilor ani va fi replicat și în anii următori. Astfel, se anticipează că România vă urca în topul celor mai mari economii europene pentru a concura prin PIB/capita cu țările dezvoltate ale continentului.

Pot să înțeleg optimismul, prefer realismul, dar refuz și critic triumfalismul. Deoarece astfel de prognoze triumfaliste sunt periculoase prin faptul că creează iluzia existenței unui destin inevitabil al României, indiferent de calitatea deciziilor pe care conducătorii ei le vor lua. Este o abordare riscantă, atâta vreme cât are că fundament ideea că nici în trecut deciziile n-au fost optime, și în trecut s-au făcut greșeli, nici în trecut n-am condus țara ca la carte, nici în trecut nu am atras toate fondurile europene disponibile, dar iată, totuși, în ce ritm a crescut economia... Falsa concluzie este că lipsa de rigoare nu are cum să ne pedepsească nici în viitor, pentru că Romania este “condamnată” la avea succes.

În anul 2024, PIB-ul României a ajuns la 380 de miliarde de dolari depășind PIB-ul Greciei din 2008. Grecia atinsese acel nivel după un deceniu de dezvoltare susținută, facilitată și de intrarea în zona euro unde a beneficiat de dobânzi de finanțare foarte scăzute.

De la momentul 2008, valoarea în dolari a PIB-ului Greciei a scăzut în 8 ani cu 40% în contextul crizei de atunci, care i-a expus toate vulnerabilitățile cauzate de decizii economice eronate și populiste. Căci asta fac crizele indiferent de sorgintea lor, interna sau externa, economica sau (geo)politica: expun punctele slabe ale economiei, zonele cu dezechilibre majore care apoi dărâma “castelul de cărți” construit până atunci.

Deficitele bugetare și de cont curent la sfârșitul lui 2024

Sursa: BCR Research

Și când spun “castelul de cărți”, mă refer la o creștere economică care se bazează pe deficite bugetare mari (în jur de 10% atât în Grecia 2008 cât și România 2024). Mă refer la deficitul extern de cont curent mare care în Grecia a ajuns până la 15% (9% deocamdată în România) doar pentru că Grecia era de 7 ani membră a zonei euro, ceea ce a creat iluzia unei finanțări externe permanente fără probleme. Până când robinetul finanțării s-a închis… Și astfel, după ce Grecia păruse că a reușit să evadeze din băltirea în capcana venitului mijlociu, după 2008, s-a întors de unde a plecat. Nota bene, în 2024, PIB-ul Greciei în dolari se afla încă la 25% sub cel din 2008.

Concluzia este că extrapolările nefundamentate sunt periculoase și creează așteptări nerealiste. Dacă astăzi, ca individ sau țară, trăiești excelent pe o datorie în creștere, nu înseamnă că poți extrapola acest stil de viață la nesfârșit. În doar 5 ani, ani datoria publică a României a crescut de la 35% la 50% din PIB. Scuze se pot găsi, dar adevărul incomod este că nu vom putea continua să creștem economic în felul acesta.

Iar schimbarea paradigmei creșterii României nu este legată doar de finanțarea nesustenabilă prin datorie. Marea provocare este legata de faptul că creșterea viitoare va trebui realizată cu infinit mai puține fonduri europene. Iar astăzi, România nu este pregătită pentru o creștere prin forte proprii, în condițiile în care veniturile bugetare raportate la PIB sunt la jumătate fata de media europeană. Pentru o astfel de provocare nu-i ascultați pe cei care vă spun că suntem datori să fim optimiști. Cătuși de puțin... Suntem datori să fim realiști și precauți. Doar așa ne vom atinge obiectivele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp