Garsonul, care avea și niște fire albe, era cafeniu și nici nu vorbea românește, ne înțelegeam într-o engleză asiatică. I-am cerut un ceai și o brioșă, ba nu, mai bine o bere nealcoolică, și l-am întrebat de unde e. Din Bangladeș.
Mă aflam într-un local mic, cu nume franțuzesc, am făcut comanda în engleză unui om din Bangladeș, care mi-a adus o bere cu nume românesc.
Eram în România.
Recunosc că nu m-am revoltat, că nu l-am întrebat răstit ce caută în țara mea, sau, dacă tot a venit, de ce, cu mâinile lui ciocolatii, nu mătură străzile, în loc să servească mâncare românilor. Nu m-am îngrozit că ar putea să-și găsească o româncă, cu care să facă niște copii. N-am fost în stare decât să mă gândesc la ce viață o fi avut acasă la el omul ăsta nu prea tânăr, de a făcut mai mult de un sfert de glob ca să îmi aducă mie o bere fără alcool.
Asta înseamnă nimic altceva decât că subsemnatul nu sunt un bun român.
Așa cum Viktor Orban e bun ungur, drept care e admirat de mulți români, care ar vrea un premier la fel. „Noi, ungurii, nu suntem o rasă mixtă și nu vrem să devenim o rasă mixtă. Țările în care se amestecă europenii cu non-europenii nu mai sunt națiuni”, a găvărit în România pursângele din pustă.
Cum ziceam, nu sunt bun român.
Dacă eram, și mă nimeream la Băile Tușnad, i-aș fi zis așa lui V. Orban: „Aveți dreptate, excelență, ungurii nu sunt rasă mixtă, sunt rasă pură. Neamestecată. Neamestecată cu europeni, căci spița lui Attila e pur neeuropeană, venită în Europa din stepele Asiei, nu sunt de pe aici. Cum suntem noi, românii. Care trebuie să avem grijă să nu ne mixăm cu ungurii neeuropeni, că n-o să mai fim națiune”. Și poate punea ochii pe mine vreun partid și mă făcea erou salvator al daco-geților.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp