Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Evaluare Națională 2020, revolta părintelui Virgil Ianțu: În calendarele noastre scrie că suntem în anul 2020. În schimb, în programa voastră de învățământ scrie 1984

evaluare nationala 2020 - Foto Inquam Photos / Octav Ganea

Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

Actorul Virgil Ianțu a publicat, pe pagina sa de Facebook, o scrisoare adresată copiilor care susțin Evaluarea Națională 2020 - printre care și fiica sa -, cărora le cere iertare că nu a făcut suficient pentru schimbarea programei de învățământ care la limba română merge pe ideea ca elevii să „memoreze comentarii făcute de alții”.

„În calendarele noastre scrie că suntem în anul 2020. În schimb, în programa voastră de învățământ scrie 1984. Spun asta pentru că fiica mea va trebui să susțină, ca și voi, Examenul de Capacitate. Este incredibil că după atâția ani, după schimbarea atâtor miniștri și legi, noi suntem tot acolo. Deși, cred că greșesc, din multe puncte de vedere ale educației, legată de responsabilitatea civică, educația sexuală sau religie, suntem probabil la 1900, încă blocați în cutume și false prejudecăți, desigur toate decise de falși politicieni, care caută doar populismul în toate măsurile, de acum 30 de ani și până azi”, scrie Virgil Ianțu.

„Cum să mergi astăzi, în 2020, la Literatură Română, pe ideea memorării unor comentarii făcute de alții, fără nici cea mai mică implicare a copilului care ar trebui să analizeze din punctul de vedere personal, să își cultve și educe gândirea critică, empatia, simțul artistic?! Unde este amprenta personală, analiza proprie, părerea despre o operă citită. Unde este creativitatea? Nu știți? Ba da, știți!”, mai scrie Ianțu.

Redăm mesajul lui Virgil Ianțu

„Dragi copii,

În calendarele noastre scrie că suntem în anul 2020. În schimb, în programa voastră de învățământ scrie 1984. Spun asta pentru că fiica mea va trebui să susțină, ca și voi, Examenul de Capacitate. Este incredibil că după atâția ani, după schimbarea atâtor miniștri și legi, noi suntem tot acolo. Deși, cred că greșesc, din multe puncte de vedere ale educației, legată de responsabilitatea civică, educația sexuală sau religie, suntem probabil la 1900, încă blocați în cutume și false prejudecăți, desigur toate decise de falși politicieni, care caută doar populismul în toate măsurile, de acum 30 de ani și până azi.

Pe lângă bagajul enorm de cunoștințe greoaie, inutile, ce nu au legătură cu formarea intelectuală a unui copil, ne luptăm și cu o maximă îngrădire a creativității copilului, o lipsă a stimulării de a-și urma propria direcție, pasiune sau abilitate.

Cum să mergi astăzi, în 2020, la Literatură Română, pe ideea memorării unor comentarii făcute de alții, fără nici cea mai mică implicare a copilului care ar trebui să analizeze din punctul de vedere personal, să își cultve și educe gândirea critică, empatia, simțul artistic?! Unde este amprenta personală, analiza proprie, părerea despre o operă citită. Unde este creativitatea? Nu știți? Ba da, știți!

Creativitatea a fost consumată în 30 de ani, în interese personale sau de partid, de cei care trebuiau să creeze un sistem de învățământ bazat pe elemente care să stimuleze personalitatea copilului, să îi dea încredere, să îi spună că e bun și să îl formeze sănătos și pentru ce va urma după școală, să formeze profesori competenți și adaptați la vremuri și la limbajul acestei generații, nu anacronici. Doar că acei politicieni, timp de 30 de ani au fost ocupați, foarte ocupați.

Copii, din păcate astea sunt condițiile create vouă pentru a susține astăzi examenele „vietii”. Presiune și stres, nu dorința și libertatea de a arăta cine sunteți cu adevărat.

Personal vreau să îmi cer iertare, vouă, pentru că nu am făcut suficient pentru a nu permite că lucrurile să ajungă aici, sau mai bine spus, să rămână ca atunci. Și asta trebuie să facă toți părinții din generația mea. Iertați-ne! Am fost egoiști, comozi și ne-am văzut de ale noastre, am acceptat ce ni s-a dat, lucru pe care știu că voi nu îl veți face, pentru că voi sunteți sănătoși, liberi și capabili să ne vindecați pe noi și această țară.

 Voi, generația asta fantastică, liberă care acum stă cu presiunea examenelor de orice tip, capacitate, bac, facultate ați fost și în această perioadă dificilă mai buni ca noi, mai înțelepți și mai puternici. Așa veți fi și la examene, știu asta, vă susțin din tot sufletul și vă doresc succes! Țineți minte mereu că sunteți iubiți, așa cum sunteți, nu pentru note, nu pentru altceva!

Noi, dragi părinți, în situația actuală, orice s-ar întâmpla la aceste examene, avem datoria să ne susținem copiii, să le mulțumim pentru cât sunt de buni, să îi îmbrățișăm și să le spunem cât de mult îi iubim. Pentru că doar iubirea le poate arăta cât sunt de valoroși, ca ei să poată își caute drumul și să îl urmeze, oriunde ar fi!”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu este adevărat. Nu trebuie să învețe comentarii pentru examen. Elevul primește text la prima vedere. El trebuie să știe ce anume să urmărească în acel text. La ora, elevul interpretează cu ajutorul profesorului alte texte.
    • Like 1
  • Vorbesc din perspectiva unui elev care acum termina clasa a XI-a. Cand eram in clasa a VIII-a si trebuia sa dau Evaluarea Nationala, cel mai usor imi era sa invat dupa acele "modele" sau "schite" de eseuri. Stiam unde trebuie sa fac aplicatie pe text - iar asta o reuseam foarte bine, dar nu eram inca in stare sa scriu un intreg comentariu de una singura, fara acel tipar. Acel tipar ma ajuta, imi explica teoria despre un anumit stil literar. Evaluarea a trecut, am luat 10 la romana, si am intrat la liceu. Iar aici chiar am inceput sa avem discutii libere despre opere. Cu cat era mai diferita opinia despre un text, cu atat era mai apreciata de profesor. Da, am citit si niste critica, dar asta pentru a vedea parerea unor oameni care se pricep mai bine in domeniu ( daca vrei sa comentezi o cura de slabire, ceri si parerea unui nutritionist ). Luam pasaje din critica, le comentam, ca-s bune sau ca nu se aplica. La sfarsit, fiecare elev din clasa avea un comentariu diferit, dupa propria lui parere. Dar stiu ca, la nivelul in care eram in gimnaziu, nu eram pregatita sa comentez o lucrare in acest mod. Nu e vorba de programa, de profesori. Nu aveam inca mentalitatea necesara. Comentariile tipizate pe care le-am invatat pentru Evaluarea Nationala au fost exact ceea ce aveam nevoie. Am intrat la liceu cu toate cunostintele teoretice despre genuri, specii sau moduri de expunere. Iar apoi am putut sa le aplic intr-un comentariu personal.
    • Like 1
  • Transmite-ti domnului Virgil Iantu Felicitări pentru ca s-a băgat în seamă. De unde reiese îngradirea libertatii in analiza critică a unui text literar din partea elevului? Este adevarat ca e mai facilă memorarea unui "comentariu facut de altii" pentru unele minți. Exista adolescenti care nu urmeaza linia trasata de un comentariu "de-a gata", exprimandu-si astfel personalitatea liberă si creativă. Iar notele obținute de ei arata aprecierea profesorilor din generația care intr-adevar nu s-a adaptat la limbajul pustanilor de cartier, "dandu-si restart"(replica auzita la o adolescenta din noua generatie).
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Din nou, poate se prinde cineva: să nu se atingă de programe, examene sau manuale acei dascăli care nu au predat la grupele de vârstă respective. Cel puţin 10 ani de predare pentru a face parte din orice comisie. Din comisii să facă parte DOAR cei care au mai predat la şcoala generală sau liceu. Literă de lege. Se aude?
    • Like 1
  • Teodora check icon
    Gresit, nu programa merge pe memorarea de comentarii. Unii profesori fac asta, multi, pentru ca e mai simplu sa ii ceri copilului sa memoreze ceva decât să îl înveți sa-si exprime ideile coerent și elegant.
    Cand un părinte, cum este domnul Iantu, constata ca profesorul asa procedează, sa il tragă de mânecă pe profesor. Nu o face si stim de ce. Pentru ca majoritatea părinților accepta memorarea ca fiind o metodă cu care mergi la sigur.
    Eu tot am o nedumerire: despre ce comentarii vorbim la clasa a opta?
    • Like 0
  • Ha,ha...puștiul meu da BAC.ul....să vedeți acolo,, distracție,,/ 400 de cuvinte,nu care cumva sa fie unul in minus...e atât de stresat!!! Dacă n or sa fie 400,daca s mai putine si pierde la notă...Eu,ca părinte,abia aștept sa se termine,sa fie toti on siguranță si sănătoși după...
    • Like 0
    • @ Necula Iulia
      Valentin check icon
      Hehe, şi ce cuvinte! Alese pe sprânceană: metatext, intertextualitate, fir epic etc. Învaţă, ia nota şi pe urmă uită. Toţi am făcut la fel. Ăsta e învăţământul românesc: o aiureală continuă.
      • Like 1
  • Da, îmi pare rău Virgil că Jasmina trece prin asta, suntem blestemați, odată cocoțat în posturi ministeriale homo-politicus mioritic devine brusc specia de hominid preistoric de grotă, grup & familie... incert de clasificat între primate dar cu predispoziție la furat și mințit! ...dar uite ironic azi la subiectul I era de analizat un text scris de un bănățean..Sorin Titel ...
    • Like 1
    • @ Constantinoaia Sorin
      Valentin check icon
      Singura problemă cu textul la prima vedere e că trebuie să fie adaptat înţelegerii şi preocupărilor vârstei. Altfel nu-l vor înţelege. Dar învăţământul românesc e as în a da texte fără nicio legătură cu vârsta şi preocuparea.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Greşit! Nu e 1984. E... 1960. Se poate vede comparând programa cu manuale din anii 60-80. Cine cunoaşte programele şcolare şi ştie câteva elemente de pedagogie îşi dă seama de cusături. Programele şcolare sunt un fel de Frankenstein, o bătălie între partea conservatoare şi cea reformistă. Mai mult, întreg sistemul este o bătălie între conservatorism şi reformism, cu urmări grave suportate de elevi.

    Cum funcţionează cele două variante, aplicate disciplinei pe care o numim literatură?

    1. Aripa reformistă - consideră literatura un instrument de formare personală, axat pe creativitate, pe dezvoltare prin joc, comunicare etc. Studiul literaturii este redus la baze.
    În proporţia dintre creativitate şi critică literară, accentul cade pe creativitate.

    2. Aripa conservatoare - consideră că literatura trebuie înţeleasă la nivel de filologie, cultivarea creativităţii fiind doar un efect secundar. Pedala e apăsată pe critica literară şi mai puţin pe creaţie.

    Programa şcolară încearcă să împace cele două tendinţe aruncând cu furca tot ce vor ambele tabere, însă norme minime de pedagogie arată că lucrurile nu stau chiar prea bine.

    Există un principiu pedagogic, care spune că accentul cade pe conţinuturile care sunt cel mai greu de deprins. Cum critica literară este dificilă la orice vârstă şi absolut obligatorie pentru examene (evaluare şi bac), e normal ca profesorul să apese pedala până la fund pe critică literară şi să prepare superficial partea de creativitate, din moment ce şi punctajul de examen tinde să favorizeze critica literară.

    Rezultatele sunt dezastruoase pe toată linia, din moment ce CRITICA şi CREATIVITATEA sunt cei doi plămâni prin care respiră intelectul. E clar că în lipsa creativităţii şi critica are de suferit. Cum rezolvă învăţământul românesc scăderea tot mai dramatică a gândirii critice? Simplu, adăugând şi mai multă gândire critică. E pe sistemul stingerii unui incendiu cu gaz, din moment ce tot de la gaz a început. Logic, nu ?!
    • Like 2
    • @ Valentin
      Parerist check icon
      Eu reprezint al treilea curent, alcătuit din mine însumi. Eu consider literatura școlară (ca și multe alte materii) ca poarta de intrare în lumea cititului. Rolul ei este îți trezească apetitul pentru literatura și sa facă sa citești și mai mult (indiferent de limba gen șamd) . Și critica, și creativitatea fiind rezultate secundare.
      Din păcate ca multe alte materii dpmdv își ratează obiectivul principal. Eu n-am învățat sa citesc datorita literaturii din scoala, ci în ciuda ei...
      • Like 3
    • @ Parerist
      Valentin check icon
      Pedagogia este o ştiinţă atât de avansată încât curentul dvs. nu este nici nou şi nici original. Fără să intru în detalii complicate, lucrurile se prezintă astfel:

      - gustul pentru lectură este diferit de critica literară. În orice artă, critica este un domeniu în sine, şi nu e un secret că artiştii nu-l prea iubesc (vezi Eminescu - Criticilor mei).
      De-a lungul secolelor, critica literară s-a format ca un domeniu distinct, cu reguli clare şi precise.
      Ca exemplu, critica literară alcătuieşte o sumă de principii după care putem decodifica o operă aparţinând lui Caragiale. Ideea că un elev poate, doar printr-o simplă lectură, reinventa roata e hilară.

      Comicul de limbaj este unul din principiile criticii literare care se aplică pieselor lui Caragiale.

      Cum ar fi ca un elev să citească opera lui Caragiale şi să ajungă la următoarele concluzii:

      "Am observat anumite lucruri la Caragiale, pe care le-aş numi joaca cu vorbele, sau comicul vorbelor sau etc. etc."

      Nu poţi inventa roata. Când dai un examen trebuie să foloseşti formula COMIC DE LIMBAJ atunci când te referi la Caragiale, altfel te depunctează. Trebuie să foloseşti formula consacrată de critica literară, după cum la matematică sau fizică foloseşti formulele consacrate, aflate în uz.

      Problema e că nu citim ca nişte critici literari. Gustul pentru lectură nu se cultivă cu critică literară, ci cu exprimare liberă, joc şi formare personală. Că nu ajungi prin asta la formulele standard ale criticii literare e partea a doua şi nu afectează lectura.

      Nu toţi devenim filologi. Exemplul de sus e cel mai simplu, însă nenorocirile pe care le regurgitează elevii la bacalaureat sunt crunte.
      • Like 3
    • @ Valentin
      Parerist check icon
      Eu sunt de acord, nu trebuie sa ma convingi. Nici n-ar fi bine sa ajungem toți critici literari, însă cred ca trebuie sa citim toti. La fel cum nu trebuie sa ajungem toți atleți însă trebuie să ne menținem toți sănătoși.
      • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult