Foto: Inquam Photos/Octav Ganea
Actorul Virgil Ianțu a publicat, pe pagina sa de Facebook, o scrisoare adresată copiilor care susțin Evaluarea Națională 2020 - printre care și fiica sa -, cărora le cere iertare că nu a făcut suficient pentru schimbarea programei de învățământ care la limba română merge pe ideea ca elevii să „memoreze comentarii făcute de alții”.
„În calendarele noastre scrie că suntem în anul 2020. În schimb, în programa voastră de învățământ scrie 1984. Spun asta pentru că fiica mea va trebui să susțină, ca și voi, Examenul de Capacitate. Este incredibil că după atâția ani, după schimbarea atâtor miniștri și legi, noi suntem tot acolo. Deși, cred că greșesc, din multe puncte de vedere ale educației, legată de responsabilitatea civică, educația sexuală sau religie, suntem probabil la 1900, încă blocați în cutume și false prejudecăți, desigur toate decise de falși politicieni, care caută doar populismul în toate măsurile, de acum 30 de ani și până azi”, scrie Virgil Ianțu.
„Cum să mergi astăzi, în 2020, la Literatură Română, pe ideea memorării unor comentarii făcute de alții, fără nici cea mai mică implicare a copilului care ar trebui să analizeze din punctul de vedere personal, să își cultve și educe gândirea critică, empatia, simțul artistic?! Unde este amprenta personală, analiza proprie, părerea despre o operă citită. Unde este creativitatea? Nu știți? Ba da, știți!”, mai scrie Ianțu.
Redăm mesajul lui Virgil Ianțu
„Dragi copii,
În calendarele noastre scrie că suntem în anul 2020. În schimb, în programa voastră de învățământ scrie 1984. Spun asta pentru că fiica mea va trebui să susțină, ca și voi, Examenul de Capacitate. Este incredibil că după atâția ani, după schimbarea atâtor miniștri și legi, noi suntem tot acolo. Deși, cred că greșesc, din multe puncte de vedere ale educației, legată de responsabilitatea civică, educația sexuală sau religie, suntem probabil la 1900, încă blocați în cutume și false prejudecăți, desigur toate decise de falși politicieni, care caută doar populismul în toate măsurile, de acum 30 de ani și până azi.
Pe lângă bagajul enorm de cunoștințe greoaie, inutile, ce nu au legătură cu formarea intelectuală a unui copil, ne luptăm și cu o maximă îngrădire a creativității copilului, o lipsă a stimulării de a-și urma propria direcție, pasiune sau abilitate.
Cum să mergi astăzi, în 2020, la Literatură Română, pe ideea memorării unor comentarii făcute de alții, fără nici cea mai mică implicare a copilului care ar trebui să analizeze din punctul de vedere personal, să își cultve și educe gândirea critică, empatia, simțul artistic?! Unde este amprenta personală, analiza proprie, părerea despre o operă citită. Unde este creativitatea? Nu știți? Ba da, știți!
Creativitatea a fost consumată în 30 de ani, în interese personale sau de partid, de cei care trebuiau să creeze un sistem de învățământ bazat pe elemente care să stimuleze personalitatea copilului, să îi dea încredere, să îi spună că e bun și să îl formeze sănătos și pentru ce va urma după școală, să formeze profesori competenți și adaptați la vremuri și la limbajul acestei generații, nu anacronici. Doar că acei politicieni, timp de 30 de ani au fost ocupați, foarte ocupați.
Copii, din păcate astea sunt condițiile create vouă pentru a susține astăzi examenele „vietii”. Presiune și stres, nu dorința și libertatea de a arăta cine sunteți cu adevărat.
Personal vreau să îmi cer iertare, vouă, pentru că nu am făcut suficient pentru a nu permite că lucrurile să ajungă aici, sau mai bine spus, să rămână ca atunci. Și asta trebuie să facă toți părinții din generația mea. Iertați-ne! Am fost egoiști, comozi și ne-am văzut de ale noastre, am acceptat ce ni s-a dat, lucru pe care știu că voi nu îl veți face, pentru că voi sunteți sănătoși, liberi și capabili să ne vindecați pe noi și această țară.
Voi, generația asta fantastică, liberă care acum stă cu presiunea examenelor de orice tip, capacitate, bac, facultate ați fost și în această perioadă dificilă mai buni ca noi, mai înțelepți și mai puternici. Așa veți fi și la examene, știu asta, vă susțin din tot sufletul și vă doresc succes! Țineți minte mereu că sunteți iubiți, așa cum sunteți, nu pentru note, nu pentru altceva!
Noi, dragi părinți, în situația actuală, orice s-ar întâmpla la aceste examene, avem datoria să ne susținem copiii, să le mulțumim pentru cât sunt de buni, să îi îmbrățișăm și să le spunem cât de mult îi iubim. Pentru că doar iubirea le poate arăta cât sunt de valoroși, ca ei să poată își caute drumul și să îl urmeze, oriunde ar fi!”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cand un părinte, cum este domnul Iantu, constata ca profesorul asa procedează, sa il tragă de mânecă pe profesor. Nu o face si stim de ce. Pentru ca majoritatea părinților accepta memorarea ca fiind o metodă cu care mergi la sigur.
Eu tot am o nedumerire: despre ce comentarii vorbim la clasa a opta?
Cum funcţionează cele două variante, aplicate disciplinei pe care o numim literatură?
1. Aripa reformistă - consideră literatura un instrument de formare personală, axat pe creativitate, pe dezvoltare prin joc, comunicare etc. Studiul literaturii este redus la baze.
În proporţia dintre creativitate şi critică literară, accentul cade pe creativitate.
2. Aripa conservatoare - consideră că literatura trebuie înţeleasă la nivel de filologie, cultivarea creativităţii fiind doar un efect secundar. Pedala e apăsată pe critica literară şi mai puţin pe creaţie.
Programa şcolară încearcă să împace cele două tendinţe aruncând cu furca tot ce vor ambele tabere, însă norme minime de pedagogie arată că lucrurile nu stau chiar prea bine.
Există un principiu pedagogic, care spune că accentul cade pe conţinuturile care sunt cel mai greu de deprins. Cum critica literară este dificilă la orice vârstă şi absolut obligatorie pentru examene (evaluare şi bac), e normal ca profesorul să apese pedala până la fund pe critică literară şi să prepare superficial partea de creativitate, din moment ce şi punctajul de examen tinde să favorizeze critica literară.
Rezultatele sunt dezastruoase pe toată linia, din moment ce CRITICA şi CREATIVITATEA sunt cei doi plămâni prin care respiră intelectul. E clar că în lipsa creativităţii şi critica are de suferit. Cum rezolvă învăţământul românesc scăderea tot mai dramatică a gândirii critice? Simplu, adăugând şi mai multă gândire critică. E pe sistemul stingerii unui incendiu cu gaz, din moment ce tot de la gaz a început. Logic, nu ?!
Din păcate ca multe alte materii dpmdv își ratează obiectivul principal. Eu n-am învățat sa citesc datorita literaturii din scoala, ci în ciuda ei...
- gustul pentru lectură este diferit de critica literară. În orice artă, critica este un domeniu în sine, şi nu e un secret că artiştii nu-l prea iubesc (vezi Eminescu - Criticilor mei).
De-a lungul secolelor, critica literară s-a format ca un domeniu distinct, cu reguli clare şi precise.
Ca exemplu, critica literară alcătuieşte o sumă de principii după care putem decodifica o operă aparţinând lui Caragiale. Ideea că un elev poate, doar printr-o simplă lectură, reinventa roata e hilară.
Comicul de limbaj este unul din principiile criticii literare care se aplică pieselor lui Caragiale.
Cum ar fi ca un elev să citească opera lui Caragiale şi să ajungă la următoarele concluzii:
"Am observat anumite lucruri la Caragiale, pe care le-aş numi joaca cu vorbele, sau comicul vorbelor sau etc. etc."
Nu poţi inventa roata. Când dai un examen trebuie să foloseşti formula COMIC DE LIMBAJ atunci când te referi la Caragiale, altfel te depunctează. Trebuie să foloseşti formula consacrată de critica literară, după cum la matematică sau fizică foloseşti formulele consacrate, aflate în uz.
Problema e că nu citim ca nişte critici literari. Gustul pentru lectură nu se cultivă cu critică literară, ci cu exprimare liberă, joc şi formare personală. Că nu ajungi prin asta la formulele standard ale criticii literare e partea a doua şi nu afectează lectura.
Nu toţi devenim filologi. Exemplul de sus e cel mai simplu, însă nenorocirile pe care le regurgitează elevii la bacalaureat sunt crunte.