Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Exercițiu de imaginație: dacă fiecare dolar ar însemna o secundă, averea lui Elon Musk ar echivala cu peste 31.000 de ani

Elon Musk / sursa foto: Profimedia

sursa foto: Profimedia

În ultima vreme am fost asaltat în agregatorul meu de știri de tot mai multe articole care îl prezintă pe Elon Musk ca primul om care depășește 1.000 de miliarde de dolari după listarea la bursă a Space X, companie pe care a fondat-o în 2002. În același an Elon Musk vindea PayPal către eBay, ceea ce făcea ca averea lui să se ridice la 180 de milioane de dolari. Așadar o sporire de 5 555 de ori a averii acestuia în 24 de ani cu acest pariu și prin preluarea în 2004 a companiei auto Tesla proaspăt fondată de alți doi ingineri - Martin Eberhard și Marc Tarpenning. Numele lor poate nu ne spun prea mult, dar au fost esențiale pentru dezvoltarea companiei, așa cum au fost și echipele de ingineri și muncitori care au conceput, fabricat și vândut produsele Tesla sau Space X și despre care adesea uităm sa vorbim.

Curiozitatea m-a împins să aflu și la ce distanță se află următorii multi-miliardari din topul mondial. Cum timpul înseamnă bani, am transformat averile lor în timp: am echivalat fiecare dolar cu o secundă. Evident, este o simplificare generoasă. În realitate, chiar dacă ești un IT-ist foarte priceput și norocos sau comandant de navă, poți ajunge să câștigi cel mult în jur de 2 cenți pe secundă, iar salariul mediu din România, în 2026, este mai degrabă de ordinul a 0,2 cenți pe secundă, nu de 1 dolar, cum am presupus eu pentru ușurința calculelor.

Așadar, dacă fiecare dolar din averea celor aflați în top ar reprezenta o secundă și aceștia ar „munci” neîntrerupt, 24 de ore din 24, 7 zile din 7, fără să-și irosească timpul trimițând e-mailuri controversate unor personaje precum Jeffrey Epstein - așa cum presa a relatat că au făcut, la momente diferite, Elon Musk și Bill Gates -, clasamentul generat de un motor de căutare bazat pe AI ar arăta astfel:

(click pentru a mări)

Așadar, Elon Musk este creditat cu o avere echivalentă cu peste 31.000 de ani, acumulată în cea mai mare parte în ultimii 24 de ani. Cofondatorii Google, Larry Page și Sergey Brin, au averi echivalente cu aproximativ 9.500, respectiv 8.800 de ani. În apropierea lor se află și fondatorul Amazon, Jeff Bezos, precum și cofondatorul Oracle, Larry Ellison, fiecare cu averi echivalente cu aproximativ 8.000 de ani.

De remarcat că Bill Gates nu apare în top 10, fiindcă și-a transferat o parte din avere către fundația Bill & Melinda Gates, altfel nu ar fi fost nici el departe de cei menționați mai sus.

Dar ce înseamnă, de fapt, 31.000 de ani? Pentru comparație, cea mai veche civilizație umană bine documentată este cultura natufiană, datată în jurul anului 12.000 î.Hr., adică acum aproximativ 14.000 de ani. Aceasta a înflorit în Levant, regiune care cuprinde astăzi Israelul și teritoriile palestiniene, Iordania, Siria și Libanul. Toată istoria înregistrată a omenirii este de circa 5.000-6.000 de ani când au apărut primele mari civilizații, cea din Mesopotamia (Irak și Siria) și apoi cea din Egipt.

Cât despre România, noi suntem la mii de ani distanță de cei din topul planetar având doar 6 miliardari în topul Forbes:

(click pentru a mări)

Acum 158 de ani, principele Carol I abia se instalase în România. Țara încă nu participase la Războiul de Independență, iar Regatul României nici măcar nu exista. Totuși, 158 de ani, deși par foarte mulți, reprezintă un interval de timp pe care îl putem cuprinde mai ușor cu mintea.

Și totuși, această valoare este încă foarte departe de averea mediană a cetățenilor europeni. Spun mediană, nu medie, deoarece astfel este redusă influența marilor averi, precum cele ale celor aproximativ 91.000–92.000 de milionari în dolari pe care îi are România.

Averea mediană în Uniunea Europeană este de ordinul zecilor de ore: aproximativ 43 de ore în cazul Franței, aflată pe primul loc, unde companiile sunt forțate să verse către angajați un procent din profit, 36,7 ore în cazul Italiei și 33,5 ore în cazul Germaniei. Aceste valori nu iau însă în calcul datoria publică, care, mai devreme sau mai târziu, este suportată tot de contribuabili.

În România, averea mediană este de aproximativ 8 ore, iar în Bulgaria de aproximativ 7 ore. Însă, dacă din averea fiecăruia am scădea partea care îi revine din datoria publică, bulgarii ar depăși românii: aproximativ 5,3 ore în cazul vecinilor noștri, față de doar 4 ore în cazul României. În echivalarea folosită aici, 4 ore înseamnă 4 × 3.600 = 14.400 de dolari, după ce am achita imensa datorie publică pe care o avem.

După cum am precizat anterior, nu este vorba despre ore de muncă efective. În ore muncite 4 ore cu un dolar/sec ar fi echivalentul a 2000 de ore de muncă pe salariul mediu din România, adică un an - un an și două luni de muncă. Iar averea lui Elon Musk, exprimată în aceeași unitate, ar ajunge la ordinul milioanelor de ani de muncă pe salariul mediu din România.

Este normală o astfel de concentrare de avere în mâna atâtor de puțini oameni, în timp ce oamenii de rând sunt mai mereu chemați să plătească facturile crizelor economice tot mai dese?

La această întrebare trebuie să răspundă în special cetățenii și politicienii țărilor ai căror multi-miliardari se află în top. Politici fiscale pentru a reduce aceste decalaje intre vârful și baza piramidei pot fi făcute de fiecare țară în parte, însă fără o politică unitară la nivel global acestea nu pot fi sustenabile. De exemplu taxarea suplimentară a marilor averi doar în România poate deveni un impediment în dezvoltarea acelor companii românești reducându-le capacitatea de a concura pe plan regional. Mai mult ar duce la apariția de fundații sau alte artificii financiare prin care acele taxe să nu fie plătite.

Politicile europene pot fi o soluție, însă și acestea pot deveni subiecte pe care vocile extremiste le pot exploata în campanii anti-bloc comunitar în care Romania este doar o victimă forțată de Uniune să respecte niște reguli absurde.

În timp ce noi ne certăm pe subiecte fabricate, precum familia tradițională, imigranții care ne iau joburile sau cine este agresorul in războiul din Ucraina, sistemul actual devine tot mai oligarhic, indepărtându-ne tot mai mult de idealurile democrației: libertate, egalitate și bunăstare pentru toți cetățenii responsabili și corecți. Iar alternativa antidemocratică in care o figură autoritară, dar paternă, știe mai bine ce are țara nevoie și care este direcția corectă s-a demonstrat istoric că este una falimentară, care duce la inegalități și mai mari și chiar teroare socială, în special pentru cei care nu se conformează sistemului.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Problema este că avuția se concentrează tot mai mult în active virtuale care pot fi mutate ușor, ceea ce le face greu de taxat, astfel ca povara ajunge tot pe lucrători. Apoi împrumuturile pentru a da mai mult lucrătorilor sunt nocive pentru că în final duc la creșterea vitezei cu care crește diferența dintre ei și cei avuți, la care se adaugă și datoria plătită disproporționat de cei pentru care aceasta a fost făcută.
    • Like 0


Îți recomandăm