Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMag.

Fac parte dintr-o categorie vulnerabilă: adevărul crunt despre noul coronavirus și vechii noștri stigmatizați

Stare de urgență, Timișoara, cartiere mărginașe

Foto: Inquam Photos/Virgil Simonescu

Fac parte dintr-o grupă (de vârstă) vulnerabilă faţă de „noul coronavirus”, drept care trebuie să respect regulile emise de stat pentru a mă proteja: ies cât mai rar din casă şi numai în intervalul orar permis, echipată cu mască şi mănuşi şi cu declaraţia pe proprie răspundere „la purtător”.

Azi mi-am pus masca şi mănuşile şi am coborât să duc gunoiul. Am constatat – ca de atâtea ori în aceste două luni ale stării de urgenţă – că lucrătorii şi-au făcut treaba, containerele au fost schimbate, în boxă e curat. Nu am simţit nici o sincopă în activitatea salubrităţii, nici măcar în zilele de Paşti. Pentru o fracţiune de secundă m-am întrebat oare cum se descurcă acum familiile năpăstuite care-şi duc traiul pe rampa de gunoi?

Am intrat în casă, mi-am spălat cu spirt mănuşile, mi-am scos masca şi m-am spălat zdravăn pe mâini cu apă şi săpun tocmai când – ce concidenţă! – la radio se auzeau recomandările de protecţie anti COVID19, pe care le ştiu deja pe de rost:

- Nu ieșiți din casă decât dacă este absolut necesar;

- Rămâneți acasă dacă aveți peste 65 de ani;

- Spălați-vă des pe mâini și întotdeauna imediat ce reveniți acasă;

- Nu vă atingeți ochii, nasul sau gura cu mâinile neigienizate;

- Evitați contactul direct, mențineți cel puțin 2 metri față de ceilalți;

- Nu puneți mâna pe suprafețe atinse frecvent și de alte persoane.

Până la urmă sunt nişte sfaturi banale, relativ simplu de respectat. #staiacasă în faţa computerului: lucrezi online, sporovăieşti via Skype sau Zoom, faci comenzi pentru cumpărături la emag, achiţi facturile prin Internet banking, navighezi după reţete, descarci e-bookuri, urmăreşti exerciţiile fizice sau faci lecţii cu copilul tău. #staiacasă şi găteşti în bucătărie, lucrezi prin casă sau grădină, având grijă să te speli la intrevale regulate cu apă multă şi săpun. Dacă ieşi din casă îţi pui masca şi mănuşile, ai grijă mare să eviţi contactul direct şi să respecţi distanţa de cel puţin 2 metri faţă de alte persoane. Mai exact distanţarea socială...

Reflectând puţin asupra acestei sintagme, am înţeles că în vremuri de pandemie distanţele (diferenţele, discrepaneţele) sociale sunt mult mai mari decât în vremurile normale şi se adâncesc foarte rapid. Pentru că regulile simple şi fireşti pentru unele categorii sociale sunt cu mult mai greu de respectat pentru cei defavorizaţi, marginalizaţi, care trăiesc în condiţii mizere, la limita subzistenţei şi, uneori, au efecte dăunătoare. De pildă locuitorii de pe rampa de gunoi sau din cartierele sărace de la marginea localităţilor.

Cum să nu ieşi din casă dacă locuieşti într-un container, rulotă, baracă sau casă modulară dintr-o colonie de oameni năpăstuiţi? Cum să nu ieşi din casă dacă stai într-o încăpere strâmtă pe care o împarţi cu vreo şase persoane adulţi şi copii? Cum să te speli des pe mâini când nu ai acces la apă curentă? Cum să-ţi „igienizezi” mâinile, să porţi mască şi mănuşi când dezinfectantele şi accesoriile au un preţ prohibitiv pentru buzunarul tău? Cum să eviţi contactul direct şi să te ţii la distanţă când trăieşti înghesuit? Cum să-ţi duci traiul de zi cu zi când măsurile de izolare te împiedică să faci activităţile (informale) care-ţi asigură traiul (mizer) cum ar fi, de exemplu, rondul zilnic în cartierele mai înstărite de unde mai puteai aduna deşeuri selectabile şi vandabile, mai căpătai câte ceva de lucru sau ţi se mai dădea de pomană? Dacă ţi-ai căutat norocul în alte ţări şi pandemia te-a alungat acasă e şi mai rău pentru că vei fi stigmatizat, duşmănit şi supus unor măsuri abuzive, uneori violente!

Iar dacă eşti de etnie romă, atunci peste toate aceste mizerii se adaugă o doză mare de xenofobie şi hate speech. Acest lucru nu se constată doar la noi, ci în cele mai multe ţări est-europene.

De când cu pandemia şi măsurile restrictive, comunităţile de romi sunt supuse atacurilor verbale virulente şi abuzurilor organelor de ordine. Unele localităţi cu populaţie majoritară romă şi colonii de romi au fost puse în carantină (uneori chiar neoficial) şi păzite cu străşnicie de către organele de ordine. Patrulele de poliţie opresc şi controlează cu predilecţie persoanele care se potrivesc stereotipiei şi se întâmplă să le dea jos din mijloacele de transport în comun. S-au aplicat amenzi exorbitante unor oameni – neştiutori de carte – care s-au aventurat „în oraş” pentru a-şi cumpăra câte ceva sau a-şi retrage alocaţia copiilor de pe card fără a avea „Declaraţia pe proprie răspundere” datată şi semnată; s-au constatat şi abuzuri fizice inadmisibile ale poliţiştilor, aplicate asupra cetăţenilor de etnie romă.

Din păcate, atitudinea antiroma proliferează. Adesea (aproape de fiecare dată) când un incident, eveniment nedorit are drept protagonişti cetăţenii de etnie romă sau un focar apare într-o astfel de comunitate, acest fapt este menţionat expres (în relatările din presă, dar şi în comunicarea oficială), creându-se impresia că cei care răspândesc boala sunt romii.

Avalanşa xenofobă şi hate speech-ul au invadat social media şi, din păcate, se dovedeşte că au priză la populaţia dispusă să ostracizeze aceste comunităţi ai cărei membrii simt oricum, din plin, efectele nefaste ale epidemiei.

Închiderea şcolilor şi grădiniţelor dezavantajează net copiii din comunităţile defavorizate comparativ cu ceilalţi copii. Nu doar că nu au posibilitatea de a participa la cursurile online (de unde computere, laptopuri, tablele şi conexiune la internet?), ci sunt lipsiţi de hrana zilnică şi baia care le era asigurată în unităţile de învăţământ unde erau arondaţi.

În condiţiile izolării şi reducerii drastice a posibilităţilor de a-şi câştiga traiul, majoritatea persoanelor din comunităţile defavorizate se pot baza doar pe ajutorul minimal din partea autorităţilor locale – constând din alimente neperisabile, articole de igienă şi unele sume băneşti, acordate în funcţie de criterii stricte – şi pe sprijinul unor fundaţii civile care – în funcţie de fondurile disponibile – vin în ajutorul mamelor şi copiilor mici, cu lapte praf, haine, scutece şi truse educaţionale.

Apa pentru spălat şi cea potabilă sunt accesibile în anumite puncte, nu întotdeauna apropiate de comunitate, după un orar stabilit în funcţie de disponibilitatea administratorilor clădirilor unde există sursa de apă.

Am dat doar câteva exemple din care se poate intui ce înseamnă vremurile de pandemie pentru comunităţile defavorizate, marginalizate, pentru coloniile şi cartierele de romi.

Un răstimp de criză generală scoate şi mai puternic în evidenţă carenţele majore în gestionarea nevoilor sociale şi de educaţie. Mă refer atât la educaţia copiilor din comunităţile marginalizate – singura cale de a le asigura ieşirea din acest marasm –, cât şi la educarea societăţii în ansamblul ei (inclusiv a aşa-numiţilor formatori de opinie) pentru a înţelege şi a accepta diversitatea etnică şi socială, a dovedi empatie şi disponibilitate pentru voluntariat şi filantropie.

Aud mereu că fac parte din populaţia vulnerabilă faţă de „noul coronavirus”. Din cele relatate mai sus reiese că mai există şi alte grupuri, nu numai vulnerabile, ci şi stigmatizate, dar care nici pe departe nu se bucură de protecţia şi sprijinul de care au nevoie.

Cred că unul dintre învăţămintele realităţii actuale este o viziune nouă în politica faţă de comunităţile defavorizate. În condiţiile „repornirii” economiei după criza cauzată de pandemie, ar trebui investit mai mult atât în pregătirea profesională, oportunităţile pe piaţa muncii şi politicile de locuire ale persoanelor din aceste categorii, mai ales că în rândul lor ponderea copiilor şi tinerilor e foarte mare şi viitorul lor nu poate fi modificat decât prin aceste politici.

Articol publicat pe site-ul autoarei, Baabel.ro

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este adevarat ca o parte din populația este defavorizată. Dar am foarte multe exemple care demonstrează și contrariul. Sunt multe persoane care primesc ajutor social dar se duc in strainatate și muncesc. Ajutorul social rămâne valabil. De unde se plătește acest ajutor social ? Nu cumva din buzunarul celor care-i "defavorizeaza " ? Pește tot in comunitățile de rromi sunt construite adevărate palate. Sunt defavorizați? Cât impozit plătesc ei ? Exista programe implementate care încearcă sa-i ajute dar ei nu raspund. Fac ce vor ei in apartamente : gălăgie, mizerie. Poliția nu are putere să-i potolească. Nu muncesc ,ascultă muzică data la maxim toata ziua și toata noaptea. Au bani pentru boxe ? La scoala nu isi trimit copiii. Au multe facilitati dar deocamdată par inutile. Nu sunt marginalizați. Ei se marginalizeaza. Ca și ungurii. Cum este posibil să trăiești in romania si sa nu cunosti limba română? Exemple : Sovata , Harghita. De fapt care este populația marginalizată? Cine plătește ajutoare sociale nemeritate și școli de stat iin limba străină, emisiuni la televiziunea de stat in limba străină. Nu am auzit despre existența unor școli de stat in care să se utilizeze exclusiv limba engleză,germană, franceza, spaniolă. Dar de maghiară am auzit.
    • Like 0
  • Tot aud cliseul asta ''comunitati defavorizate''. Se subintelege ca ceilalti ar fi favorizati. Cum se face ca noua, celor ''favorizati'', statul doar ne ia (taxe si impozite pe munca noastra, pe bunurile cumparate cu banii nostri )in timp ce lor, celor ''defavorizati'', doar le da (din banii colectati de la noi). Sintagma asta e cam pe dos. Sa nu mai vorbim de locuri rezervate la licee si facultati, pe care oricum nu le vor ca sa poata urla mai tarziu ca sunt ''defavorizati''.
    • Like 1
  • Am citit mii de pagini cu lamentări pe marginea situației celor defavorizați și în special pe marginea situației romilor, dar nici măcar 10 pagini cu planuri realiste de îndreptare a situației. Nu am auzit ca vreunul din cei ce le plâng de milă să fi luat acasă în fiecare zi măcar de-a lungul unui an un copilaș rom să-l hrănească, să învețe împreună cu copilul/nepotul său, să-l învețe cum să se spele, cum să se poarte, să-l învețe să-și dorească altă viață, mai pe scurt să-i ofere șansa. Toate planurile pe care le-am văzut sunt un fel de pomeni mai extinse menite să-i țină pe defavorizați în ghetourile lor, să fim mulțumiți că am făcut o faptă bună, dar nu ne deranjeze prea mult. Dar în ghetou sunt ierarhii, iar șefii lor nu-și doresc supuși luminați, deoarece dacă sunt luminați nu pot fi manipulați și exploatați. În ghetou trebuie să urmezi legile ghetoului, altfel e vai de pielea ta. Cred că de aici ar trebuie pornit. Am trăit în copilărie la țară într-un sat cu romi. fiecare familie care reușea să se mute de pe ulița romilor se integra. Într-un ritm mai lent sau mai rapid. Dar ce văd este că mulți trăiesc (bine) de pe urma programelor pentru romi, dar romii nu sunt mai bine și nici mai schimbați în bine.
    • Like 3
  • Din păcate, atitudinea antiroma proliferează., spuneti dv. Dati-mi voie sa nu fiu de acord , pentru ca cele mai multe situatii de nerespectare si de sfidare a restrictiilor impuse de starea de urgenta au fost incalcate tocmai in comunitatile roma. Care acum rad cu gura pana la urechi in fata unei tari intregi care s-a conformat pentru binele propriu si pentru cel comun, asteptand amnistia pe care o anunta PSD privind stergerea amenzilor. Atitudine dv politicaly correct promovata de 30 de ani si intretinuta, inutil, cu bani europeni, a provocat exact reactia generala pe care o reprosati. Sunt de acord cu celelalte aspecte ale analizei pe care o faceti, este o realitate pe care o cunoastem cu totii, dar care ani la rand a fost ascunsa si chiar intretinuta de guvernanti pentru a-i face pe acesti defavorizati dependenti de firimiturile pe care le primesc. Astept ca generatia nascuta dupa '89 sa inlocuiasca si sa schimbe societatea asta stramba si anchilozata, condusa de dinozaurii crescuti in spiritul "omului nou" creat de comunism.
    • Like 3


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult

Emil Hurezeanu

„Altă soluție nu mai e. Nu avem încotro. trebuie să recurgem la cele mai bune strategii pentru obținerea acestor bani și, mai ales, pentru folosirea lor”, spune Emil Hurezeanu. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Meat-up

În vara lui 2018, Paul Petri şi Vio Nechiti și-au deschis un restaurant de burgeri în Cluj, după ce și-au cultivat și antrenat pasiunea pentru gătit în bucătăria unui restaurant de 4 stele din Anglia.

Citește mai mult

Teodosie împărtășind

ÎPS Teodosie, fost Snagoveanul, actualmente Tomitanul, s-a eliberat de sub dictatura distanțării sociale și a împărtășit mai mulți copii, cu aceeași linguriță. Un gest de sfidare față de autorități, de nesupunere și de declarare a autonomiei sale de ierarh. Patriarhia însăși a găsit acțiunea ÎPS-ului de la malul mării „ostentativă” și a recomandat respectarea legilor țării.

Citește mai mult