Filmul „Ana, mon amour”, premiat cu Ursul de Argint pentru montaj la Festivalul de Film de la Berlin

Am trăit multe zile în care m-am simțit singură cu mine și cu liniștea ce mă învăluia și am profitat de lucrul acesta ca să reflectez la experiențele ce mi-au conturat existența. La momentele acelea din viață când tot ceea ce am considerat ca fiind ceva dat, precum capacitatea de a merge, de a ridica o cană de cafea sau de a respira fără efort, se poate transforma dintr-o banalitate într-un privilegiu pierdut. foto: Profimedia

E o scenă într-un film ușurel, dar simpatic. Un tip într-o librărie ia de pe raft o carte, librarul îi spune că e o primă ediție. „Deci de-asta costă atât de mult?", întreabă bărbatul. Iar librarul îl corectează, blând: „De-asta valorează atât de mult."

Am fost în weekend la Gala Victor Rebengiuc, la celebrarea a aproape 70 de ani de carieră.

Strategii lu Păcală, care decriptează planurile NATO între rate la Lidl și revizia la Logan. Cu un picior în Sfânta Rusie și cu amândouă în concediul din Halkidiki.

Erau 130 de kilograme și un diagnostic care suna ca o sentință: prediabet, steatoză hepatică gradul 4, la un pas de ciroză non-alcoolică. „Adică, mai urma să-mi scrie pe cruce: l-a omorât frigiderul”. Dan Mihai Zarug era în Sicilia, în vacanță, și nu se putea bucura de nimic. Îi era rușine să se dezbrace pe plajă. Abia urca două etaje. Știa că ceva trebuie să se schimbe, dar nu știa cum.