„Taximetriști”, cu un singur „i”, că așa se numește și spectacolul de teatru care se joacă din 2018 la teatrul Apollo 111 din București.
Este primul film românesc realizat după un spectacol de succes jucat într-un teatru independent și este cea mai nouă comedie autohtonă pe care o puteți vedea începând de azi în cinematografe.
Pornind de la o idee simplă, viața de noapte din București, și construit în jurul a două personaje pe cât de banale, pe atât de ofertante, doi taximetriști, filmul are marele merit că poate satisface și publicul de popcorn, și pe cel mai pretențios. Te face să râzi în hohote, dar să și oftezi pe alocuri. Iar când simți că sunt multe înjurături (chiar sunt!), te lovește brusc revelația că nu e nimic din ce nu auzi zilnic pe stradă, în cartier, la supermarket, în trafic, alegeți voi unde. Fun fact: filmul conține 248 de înjurături, cele mai multe din ultimii 20 de ani dintr-un film românesc.
Lică, interpretat de Alexandru Ion, este genul de taximetrist care vorbește mult și știe tot. E tupeist și lăudăros, un fel de Giani de oraș.
Liviu, jucat de Rolando Matsangos, e tăcut, timid, genul de șofer „cu bun simț” sau „de treabă” căruia îi dai 5 stele și bacșiș la finalul cursei.
Lică și Liviu sunt prieteni și colegi iar poveștile lor se spun la o shaorma între curse. Pentru ei, o tură de noapte prin București e o adevărată aventură în care întâlnesc oameni de toate felurile - de la tineri petrecăreți și corporatiști, la vedete, DJ sau chiar interlopi.
Monica Bârlădeanu are o apariție scurtă și un rol mai puțin important decât lasă afișul de promovare a filmului să se înțeleagă - interpretează rolul unei femei care pornește în urmărirea iubitului ei prin oraș doar pentru a-i face o surpriză de ziua lui.
Andi Vasluianu este vedetă de televiziune, gazda unui show tv, care nu are nevoie decât de o remarcă sau de un singur cuvânt ca să se ia la ceartă cu taximetristul, iar Cosmin Nedelcu („Micutzu”), în mod surprinzător pentru public, joacă un tip timid și îndrăgostit, cu zero încredere în el.
Maria Popistașu face un rol foarte bun de soție de interlop și este cea care „îl pune cu botul pe labe” pe tupeistul Lică, pe principiul „fiecare naș își are nașul”. Ilinca, personajul interpretat de Popistașu, este și cea care dă sloganul filmul: „Tu ești șmecher sau papagal?”. Nu o să vă dau spoiler, dar vă asigur că momentul în care Ilinca explică diferența dintre cele două categorii într-un limbaj argotic, în care strecoară nonșalant și termenul pretențios “capitalism”, merită toți banii.
Victoria Răileanu este al doilea personaj central feminin al poveștii, soția frustrată sexual a lui Liviu, taximetristul timid. Atât de timid și tăcut, încât și-a exasperat nevasta care, între două curse, îl anunță că îl părăsește.
Despre „Taximetriști” am mai multe lucruri bune de zis și mai puține remarci negative. În ultima categorie s-ar putea încadra o așteptare cumva firească a spectatorului ca, la un moment dat, toate aceste personaje și poveștile lor să se intersecteze. Tocmai pentru că în viață nu se întâmplă asta, te aștepți ca-n film să fie… ca-n filme. „Taximetriști” nu face acest mix de povești. Rămâne onest centrat pe cele două personaje principale și reușește să nu rateze un final bun, făcându-i pe spectatori după niște porții zdravene de râs să fie empatici cu cei doi taximetriști pe care simt că-i înțeleg mai bine.
Sentimentul de empatie este unul cert la finalul filmului „Taximetriști”. Și încă ceva, poate: distrugerea unui mit - că toți taximetriștii sunt la fel. Oare?
„Am încercat să facem filmul accesibil, fără a fi irelevant, și substanțial, fără a fi pretențios”, a spus într-un interviu Adrian Nicolae, cel care a scris scenariul filmului împreună cu regizorul Bogdan Theodor Olteanu. Le-a ieșit.
Cu o distribuție sonoră, personaje principale bine construite, un univers pestriț și familiar nouă și cu mult umor, „Taximetriști” e un film bun.
Mergeți să-l vedeți și haideți să vorbim despre el. Niciun apropo, doar zic: de data asta chiar am avea despre ce să vorbim.
Regia: Bogdan Theodor Olteanu
Scenariul: Adrian Nicolae & Bogdan Theodor Olteanu
Cu: Alexandru Ion, Rolando Matsangos, Maria Popistașu, Victoria Raileanu, Mădălina Stoica, Monica Bîrlădeanu, Cosmin „Micutzu’” Nedelcu, Andi Vasluianu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Traducerile nu se fac mot a mot. E practic imposibil, dar si total gresit. De aceea in traducerea filmelor exista adaptari la limbajul curent al limbii in care se traduce. La fel si cu ziceri si proverbe. Nu poti sa iei un proverb din engleza, folosit la un moment dat intr-un film, si sa-l traduci exact pentru ca pentru vorbitorul de romana nu ar insemna nimic, ba chiar ar fi de neinteles si atunci se cauta echivalentul pentru a da intelesul cuvenit frazei respective. Fuck-ul englez isi gaseste corespondenul in dracul romanesc, folosit in mod curent, fara a strepezi urechile auditorului.
P.S. Am vazut un serial pe o platforma de streaming ce era tradus asa de "fidel" incat am vrut sa renuntam dupa prima serie. Era de netolerat. Ne parea rau sa renuntam pentru ca serialul era OK si nici nu vroiam sa renuntam la a afisa traducerea pentru ca nu toti din familie cu care ne obisnuisem sa vedem serialul, stapaneau engleza foarte bine, dar ce sa vedeti? au fost niste discutii pe tema asta, niste reclamatii din ce am inteles si totul s-a schimbat. (Serialul era de ceva timp pe sit, pana am ajuns noi sa-l vedem). La un moment dat ne-am dat seama ca traducerea a fost "spalata", ne-am uitat in urma si am constatat ca a fost modificata.
In filmele romanesti se foloseste mult limbaj oribil, nuditate excesiva si multe alte exagerari pentru ca asa li se pare regizorilor ca sunt cool, ca sunt super, ca sunt liberi si la moda. Grestit, Total gresit. Rezultatul e grotesc, fortat si in mod normal, nu ne caracterizeaza.
P.S. Am vazut Oameni De Treaba. Peste Taximetristii clar. Am numarat patru injuraturi. Se poate si fara.
Legat de injuraturi, sa nu uitam ca si filmele americane sunt pline de injuraturi, doar ca nu le traduce nimeni.
Finalul mi s-a parut ca l-au lasat putin in aer (poate se pregateste si partea a doua).
Și interpretarea e bună, Rolando Matsangos (Liviu) și Alexandru Ion (Lică), cu un plus pentru admirabila Maria Popistașu (Ilinca).
Am ras cu lacrimi in prima parte, mi s-a parut jenantă a doua parte.
Unde sunt asa de multe injuraturi in Romania?!
Citez “ te lovește brusc revelația că nu e nimic din ce nu auzi zilnic pe stradă, în cartier, la supermarket, în trafic, alegeți voi unde”. Da, chiar, unde sa aleg? Am 39 de ani, traiesc in Bucuresti/Militari, merg si eu pe strada, la piata, conduc zilnic…dar citind asta, ai zice ca suntem imersati intr-o mare de vulgaritate. Si, in urma cu vreo 7 ani, cand conduceam mai putin, mergeam des cu taxi si am intalnit chiar niste oameni cu mult bun simt, ba chiar cu studii superioare (si se vedea asta).
Stiti cum e cu productiile asa-zis realiste? Ok, descriu realitatea (sau O realitate, nu a tututor), dar, atentie!, o si cultiva. Cultivi injuratura, cultivi vulgaritatea, cultivi sarcasmul amestecat cu cinism. Cultivi, dai mai departe, amplifici. Si ridicand la rang de arta, mai si impui, girezi. Si apoi venim si ne plangem de ceea ce tot noi cultivam.
Filmul, limbajul in mod special este o fresca a actulei societati manelizate. Sa nu bagam capul in nisip si gunoiul sub pres.
Daca te linisteste atunci sa stii ca si pe mine m-au contrariat atatea injuraturi si limbajul, ambelor sexe, De asta am avut o ezitare daca sa ma uit la film, apoi, pe masura ce se derula, daca sa continui a ma uita. Dar am vazut cine veriteul si am concluzionat ca da este un film, nu bun, real, adevarat, facut cu curaj. Asta este viata pe care o auzim si vedem atunci cand iesim din casa. Si, de multe ori, chiar in casa stand. Peretii sunt atat de subtiri!
Si este adevarat, majoritatea filmelor romanesti turnate in libertate si democratie imita productiile de serie b si c americane, abunda in injuraturi, in limbaj si comportament licentios, imita viata "atat de jinduita", a ghetourilor, nu numai americane. Poate ca este putin exagerat, dar "asa-i romanul" democrat, republican, suveran si liber. Cine contrazice ce spun, din pacate ori este ipocrit ori deranjat ca se recunoaste. Ar fi bine sa nu ne facem ca nu vedem, ca nu exista. Prin acesta atitudine consolidam raul, deja prea inradacinat.
Tot ce vi se intampla, ca vreti sau nu sa admiteti e consecinta propriilor alegeri. Peretii subtiri, banii care nu ajung, frustararea legata de educatie, etc. In ciuda faptului ca spuneti ca "romanul e liber", eu nu sunt liber sa ma inclin in fata lui Rucs, ea nu e libera sa spuna ca nu se regaseste in mediul cu injuraturi despre care filmul, dvs si autoarea spun ca reprezinta normalitatea... Dupa mine, tot ce spui reprezinta o serie lunga de contradictii daca priviti cu atentie. Nu o spun cu rautate, nu o spun ca sa arat ca inteleg, nu o spun nici pentru a face dovada ca nu ati inteles pozitia mea si a lui Rucs ci o spun pentru a o sustine pe Rucs, pentru a-i arata ca nu e singura care gandeste asa (eu nu am comentat la articol ci i-am raspuns lui Rucs). Dvs v-am raspuns crezand ca ma fac inteles dar in realitate am gresit, nu am sa va conving niciodata de nimic pentru ca probabil traim in lumi diferite. Eu prefer sa iau atitudine cand ceva cred ca e gresit: mi-am construit o casa (la care grosimea peretilor nu mai conteaza) sa plec de langa cei cu limbaj licentios, refuz sa promovez filme care arata doar limitarea in a transmite o poveste, imi educ copii sa nu foloseasca injuraturi, incurajez pe cei care admit ca nu e normal sa promovam promiscuitatea, propun solutii cand pot, etc, Dvs preferati sa va frustrati si sa va plangeti ca nu inteleg altii, preferati sa spuneti ca toti sunt ca dvs, ca toti au peretii subtiri prin care strabate limbajul promiscuu al vecinilor "reali", preferati sa incepeti o discutie cu calificative la adresa interlocutorului pentru a-l desconsidera in loc sa vedeti intr-o discutie si o parere diferita o oportunitate prin care sa va imbogatiti, sa va dezvoltati, sa fiti mai bun pe viitor. Exact asa este si cu filmul: preferi sa spui ca da, asta e lumea inconjuratoare si sa te complaci ca nu ai ce sa ii faci? Sau preferi sa spui nu, nu asta trebuie sa fie lumea si refuzi sa promovezi asa ceva? Sincer, alegerea va apartine, e dreptul dvs. Eu cred ca cele mai bune filme pe care le-am vazut, cele mai dramatice, cele mai premiate si cele mai memorabile au transmis povesti de viata reale, au transmis mesaje, au marcat generatii, fara sa abunde de injuraturi, fara sa gireze un mod de viata pe care nu mi-l doresc pentru mine si copii mei. Adica se poate si altfel.
cronicile tale de film sunt precum muntii care iti strajuiesc copilaria !
Te urmaresc cu drag si apreciez evolutia.