foto: Olaf Doering / Alamy / Profimedia
Dacă într-un articol anterior am discutat despre dependenţa de social media, de data aceasta îmi propun să detaliez un aspect specific legat de abuzul de prezenţă pe reţelele de socializare, respectiv sindromul FOMO; prescurtarea vine de la „Fear Of Missing Out”, ceea ce s-ar traduce în limba romȃnă ca starea de anxietate legată de potențiala pierdere a contactului cu ceea ce se petrece în jur. Această teamă este legată în special de ceea ce se întȃmplă în lumea virtuală, pe reţelele de socializare, unde informaţiile despre evenimente sau „trend”-uri apar practic continuu. În plus oamenii tind să îşi facă publice experienţele plăcute sau ieşite din comun pe social media, iar FOMO se referă inclusiv la teama de a nu avea aceleaşi experienţe cu cei din jur, de a rata ceva important din cauza deconectării, fie ea şi temporară, de la reţelele de socializare.
Persoanele cele mai vulnerabile sunt adolescenţii şi tinerii, dar fenomenul poate apărea, în mai mare sau mai mică măsură, mai mult sau mai puţin intens, mai frecvent sau doar sporadic, la toate vȃrstele. Termenul nu este nou, a fost introdus în jurul anului 2000, dar mai multe informaţii au apărut în ultimii ani [1].
Baza pe care se dezvoltă FOMO este tendinţa oamenilor de a-şi compara propria viaţă curenta cu elementele „de vȃrf” din viaţa unui număr extrem de mare de oameni, elemente care devin practic imediat accesibile prin intermediul reţelelor de socializare. Această tendinţă duce la sentimente de inadecvare, de incapacitate de a atinge toate experienţele celorlalţi, la stres, anxietate şi depresie. Pentru a evita acest lucru, cei ce manifestă sindromul FOMO tind să petreacă din ce în ce mai mult timp pe reţelele de socializare. Aceasta dă aparent un sentiment al conexiunii, dar de fapt accentuează singurătatea. Pe de altă parte, FOMO înlocuieşte „a fi bine” cu „a fi la fel de bine ca…” sau „a fi mai bine decȃt …”. Să spunem că cineva este undeva la munte, admirȃnd peisajul, şi se simte liniştit, încȃntat de aerul proaspăt şi de verdele din jur. Dar … deschizând social media vede o fotografie cu o altă persoană pe o stradă, avȃnd pe fundal Turnul Eiffel; în acest moment toată bucuria experienţei proprii dispare, iar persoana simte că de fapt nu are nimic, pentru că … alţii sunt la Paris. Sau dansează. Sau pictează. Sau sar cu paraşuta. Sau sunt la un curs. Deja opţiunile se modifică şi pare că viaţa prezentă a celui aflat, repet, undeva într-o vacanţă la munte, nu mai are nimic bun.
Dincolo de sentimentele negative apărute mai sus, încep să se instaleze şi altfel de îndoieli: oare ceea ce am ales eu să fac este ceea ce îmi doresc sau există şi ceva mai bun? Ce să aleg? Aparent alternativele sunt multiple, dar orice alegere ar fi făcută apare întrebarea: oare nu exista şi altceva şi mai bun? Asta înseamnă că toate bucuriile sunt minate de îndoială, persoana nu se mai poate relaxa, practic nu mai poate fi autentic prezentă în locul/sau în compania în care este deoarece tinde să se afle mereu pe reţelele de socializare în căutarea a ceva mai bun. Este vorba aici de un cerc vicios, pentru că deşi prezenţa pe reţelele de socializare pare să reducă pe moment anxietatea, aceasta creşte imediat ce sunt obţinute informaţii noi, iar bucla se tot repetă.
În realitate toată această alergare are extrem de puţine rezultate favorabile (deşi admit că uneori internetul poate fi şi o sursă de idei bune sau de soluţii la probleme practice, de la „unde găsesc un instalator” pȃnă la „unde merg în week-end sau în vacanţă”). Pentru cei cu FOMO ceea ce se petrece este că timpul dedicat internetului se măreşte pȃnă la a le ocupa bună parte din viaţă iar la final îi lasă epuizaţi fizic şi mental, depresia, anxietatea şi stresul fiind principalele efecte ale FOMO.
Ce e de făcut?
Toate metodele prezentate anterior pentru reducerea dependenţei de social media sunt de aplicat. În plus este de făcut conştient distincţia între „viaţa de zi cu zi” (care implică treburi şi mai puţină „evadare din realitate”) şi ceea ce se postează, respectiv momentele „de excepţie” ale altor persoane. Apoi este de înţeles că nimeni nu poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp, şi că odată aleasă o alternativă pentru timpul liber este bine să ne bucurăm de ea pentru a putea trăi pe deplin experienţa, urmȃnd ca în viitor să încercăm şi alte lucruri. Altfel, orice am face în prezent va avea gustul amar al alternativelor ratate, în locul bucuriei de a trăi viaţa „aici şi acum”.
[1] Gupta, M., & Sharma, A. (2021). Fear of missing out: A brief overview of origin, theoretical underpinnings and relationship with mental health. World journal of clinical cases, 9(19), 4881.
articol publicat anterior pe blogul autoarei
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.