Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

GENERAȚIA B. Andreea și Flavia vând covoare „hand-tufted”: lână din Noua Zeelenda, muncitori chinezi și design 100% românesc

Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

După patru ani în China, Andreea Batros, 31 de ani, a pornit de curând, împreună cu prietena ei Flavia Scînteanu, 26 de ani, o afacere cu covoare din lână realizate manual, sub marca „Dare to Rug”.

„Dare to Rug” este primul brand de design românesc care produce covoare hand-tufted, printr-un proces manual prin care, cu ajutorul unui pistol special, se inserează smocurile de lână pe o suprafață de bumbac conform modelului dorit. Ne propunem să readucem covorul ca obiect central în schema decorativă a unui spațiu”, spune Andreea Batros.

Au investit 10.000 de euro și se așteaptă la vânzări de 40.000 de euro în primul an.

Cele două tinere au un contract cu o fabrică din sudul Chinei unde se confecționează covoare prin hand-tufting. Principala materie primă, lâna, este adusă din Noua Zeelandă, fiind una folosită și de marile branduri din domeniu. Designul și codul de culori ale covoarelor sunt concepute de Andreea și Flavia.

„În România fabricile care mai existau făceau covoare ori mecanizat, ori prin tehnica războiului de țesut, care ia destul de mult timp, până la 2-3 luni. Tehnica pe care o folosește fabrica din China cu care colaborăm scurtează foarte mult timpul de producție a unui covor, până la 20-30 de zile”, spune Andreea.

Andreea a studiat arhitectura la Universitatea „Ion Mincu” în București. După ce a terminat, Andreea a plecat în Shanghai, în China, unde a lucrat patru ani. Inițial a mers acolo la un internship de șase luni la un birou de arhitectură. S-a angajat apoi la o firmă de design interior, unde a lucrat timp de trei ani și patru luni.

(Foto credit  Camille Robiou du Pont - Photographie)

Flavia Scînteanu a studiat business-ul la ASE și s-a reorientat către design interior când era în ultimul an. Flavia a urmat un curs la Școala de Design Șerban, ulterior a absolvit Scuola Politecnica di Design din Milano. După ce a terminat a lucrat un an în Italia.   

„Romanian Moods”

Prima lor colecție – „Romanian Moods" – cuprinde 10 modele de covoare cu motive tradiţionale româneşti, realizate prin tehnica hand-tufting. Fiecare covor este inspirat dintr-o regiune istorică a României.

Fiecare design este născut dintr-un proces de reinterpretare proprie a motivelor tradiționale pentru a le reda într-o perspectivă contemporană. „Am folosit culori care descriu o imagine modernă si exprimă emoții puternice”.

Primul covor a fost vândut chiar înainte de lansarea „Dare to Rug” și a ajuns într-o cafenea din sudul Chinei.

Locul unde „au intrat cu ideea și au ieșit cu brandul”

Își aduce aminte cum a început să prindă contur afacerea. Impact Hub a fost locul unde „au intrat cu ideea și au ieșit cu brandul”.

„Știam că trebuia să ne construim brandul, dar nu prea știam cum se face. Aveam designul, aveam prototipurile și s-a întâmplat că am văzut pe Facebook despre Impact Hub. Cred că a fost norocul nostru. Ne-am băgat cumva fără să știm mare lucru despre programul acesta. Ne-a ajutat foarte mult. Am intrat cu ideea și am ieșit cu brandul. Au fost întâlniri cu persoane specializate pe marketing, sales, contabilitate, finance, tot ce trebuie pentru o afacere. Fără ei nu am fi fost în punctul acesta acum”, povestește co-fondatoarea „Dare to Rug”.

Prin crowdfunding, pe platforma „We are here, timp de o lună, au strâns dublu față de cât își propuseseră.

„A fost ca un fel de lansare pentru noi. Din momentul acela lucrurile <<au luat-o în sus>> mai rapid decât ne așteptam. Ne-am pus proiectul pe platforma românească de crowdfunding We are here. Se lucrează cu donații, iar noi ofeream recompense în seturi de vederi, stickere sau covoare cu reducere de 30% față de prețul de retail. Donațiile pornesc de la 1 euro, până la 1.000 de euro”, explică Andreea.

Au strâns în total 2.035 de euro, în condițiile în care ceruseră 1.000 de euro. Au reușit să vândă 3 covoare prin campania de crowdfunding.

Din 8 echipe participante în acea perioadă, doar „Dare to Rug” și încă o echipă au obținut finanțarea solicitată sau chiar mai mult. Banii câștigați din donații au fost investiți în comandarea din China a covoarelor vândute cu reducere în cadrul campaniei, precum și pentru finanțarea participării echipei la târguri de profil.

„Vom participa la Salone del Mobile de la Milano, unul dintre cele mai importante târguri de design din lume. Va fi prima noastră apariție pe piața internațională. Vom fi în pavilionul care este destinat tinerilor designeri și brandurilor noi. Acolo trebuie să aplici și să fii acceptat ca să poți participa. În celelalte pavilioane trebuie doar plătit spațiul”, spune cu entuziasm co-fondatoarea Dare to Rug. 

• „Dare to Rug vine din dorința de a îndemna oamenii să folosească covoare. La început, când a trebuit să vedem exact care este situația pieței covoarelor din România, mulți ne-au spus că românii nu mai folosesc covoare, însă alții ne-au încurajat. Noi am știut că avem un produs care iese în evidență, este un produs statement, care poate să dicteze un interior. Orice interior ai avea, dacă ai un covor puternic, acesta poate schimba cu totul feelingul camerei. De la asta a pornit numele Dare to Rug”.

•  Unde pot fi găsite covoarele hand-tufted. „Avem un covor la Dizainăr, dar nu știu dacă este expus încă. De o săptămână ne-am deschis studioul nostru, locul în care noi facem proiecte și în care avem și covoare expuse. Studioul se află în zona Batiștei, într-o clădire monument istoric, construită în anul 1933 în stil neoromânesc, pe strada Oțetari, la numărul 6B”

(Foto credit The Fab Squad)

Despre tehnica hand-tufted. „Pe o bază din bumbac, întinsă pe verticală, este desenat modelul covorului cu coduri de culoare. Lucrătorul inserează smocuri de lână, folosind un pistol special pentru această tehnică. Pistolul este acționat manual. Când e gata designul, covorul este pus jos, se lipește spatele cu un lipici special, se lasă la uscat, i se pune protecția din bumbac pe spate. Apoi se întoarce pe față, iar firele se pot tăia toate la același nivel, pot fi niveluri diferite de tăiere a firelor sau poate fi o combinație intre fir drept sau fir intors. Se mai fac covoare așa în Turcia și Portugalia, dar cu costuri mult mai mari față de China. Este foarte ușor să găsești în China fabrici care să producă orice.

Despre preț. „Momentan facem covoare la comandă. De fiecare dată când comandăm un model nou în China trebuie să comandăm un anumit număr de covoare din acel model. Dăm termen de livrare între 60 și 90 de zile. Toate taxele - de import, TVA  - aproape că dublează prețul de producție. Prețul de vânzare a covoarelor Dare to Rug este de 250 de euro pe metrul pătrat”.

Noua colecție. „Ideea nu este să producem in continuare covoare cu modele inspirate din Romania în general. Vrem să venim tot timpul cu o colecție fresh. La sfârșitul anului 2016, începutul anului următor estimăm că vom lansa cea de-a doua colecție de covoare hand-tufted”.

Despre China. „În China cel mai mult m-a impresionat capacitatea oamenilor de a se adapta - este o țară în care totul se intâmplă rapid, progresul - așa cum este el văzut de guvernul Chinei - este ceva ce își doresc cu toții, și vor face orice să se întâmple. Este o cultură cu totul diferită, pe care o înțelegi de îndată ce îi intelegi istoria și tradițiile. Și procesul de adaptare a străinilor este unul interesant - este un loc ce te forțează cumva să te adaptezi și să te implici în viața obișnuită a locului sau să trăiești într-o lume total separată de cea a Chinei - o lume a expaților, cei care vin și pleacă fără sa ia cu ei amprentele chinezești”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • De ce nu mentionati nimic despre cat va jupoie statul roman,prin taxe si impozite.Va intreb asta ptr.ca stiu si eu o creatoare,nu de covoare,care a avut curajul sa faca ceva si care are talent,este f.apreciata si cautata,dar pe care o bate gandul sa renunte,tocmai di cauza faptului ca daca esti cinstit si corec intrki in sarabanda jecmanitorilor in slujba statului.
    • Like 0
  • Felicitari fetelor! Mult succes!
    • Like 1
  • Buna treaba ! Va salut si va felicit ! Succes in continuare , putere de munca si multa , multa inspiratie !
    • Like 1


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult