Suntem în 2024 şi tot nu ne săturăm să dăm din codiţă când o trupă faimoasă concertează în România, de parcă am fi publicul Ales de zeii turneelor mondiale. Iar idiosincraziile pe care le cultivăm sunt în consonanţă cu acest tip de mentalitate cvasiumilă, de popor aflat la marginea Europei. Bună parte din reacţiile ce au urmat polemicii create în jurul invitatului Coldplay au avut în centru autodafe-ul tipic românesc al celui complexat că, poate, cine ştie, prin boicotarea momentului muzical al lui Babasha, publicul (şi, prin extensie, poporul român) s-a făcut (iar) de ruşine, nefiind la înălţimea aşteptărilor cântăreţului Chris Martin. Vai de capu’ nostru! Ce ne facem, nu va mai concerta Coldplay treizeci de ani de acum încolo!
Tot ce se poate, dacă nenea s-a supi (deşi eu cred că i-a trecut deja, mai ales că n-a avut un motiv real), dar, dragi fani, staţi liniştiţi, că sigur îl vom vedea după aceea în locul lui Bonnie Tyler la revelionul organizat de primăria municipiului Târgovişte sau la zilele oraşului Craiova (unde, nu-i deloc exclus, cap de afiş va fi Babasha).
Ce se uită foarte uşor este că, dincolo de orice, trupa Coldplay a venit în România nu pentru că îi place Transfăgărăşanul, Centrul Vechi sau micii româneşti, ci fiindcă a primit suma de bani pe care staff-ul ei a cerut-o de la organizatorii locali ai evenimentului. Nu a fost un concert caritabil.
Şi, apoi, unde anume a greşit publicul? Că nu a tăcut molcom?
Am citit recent că actorul Marius Manole a întrerupt reprezentaţia unei piese de teatru pentru că unui spectator i-ar fi sunat telefonul. Persoana, care plătise, evident, biletul la spectacol, a fost astfel taxată pentru neatenţia de care a dat dovadă. Prin urmare, dacă e firesc un asemenea gest, nu ar trebui să fie valabilă şi viceversa, respectiv, în eventualitatea în care Manole joacă execrabil, să fie fluierat la scenă deschisă?
În urmă cu o lună, venerabilul Al Bano a fost huiduit şi înjurat de şaptezeci de mii de italieni pentru felul în care a interpretat imnul naţional înaintea finalei de fotbal din Cupa Italiei.
Ştiţi ce, nu au mai fost discuţii aiurea.
Iar când Rod Stewart, un susținător al Kievului, a salutat, în timpul unui concert din Germania, o fotografie a preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski, publicul l-a huiduit zdravăn.
La fel, nu s-a impacientat nimeni.
Peste tot în lume, când publicul a simţit că artiştii au încălcat o regulă nescrisă, i-a sancţionat. Madonna, Robbie Williams, Justin Timberlake, Rihanna, Weeknd, Drake sunt doar câteva nume care îmi vin în minte, dar lista e mult mai cuprinzătoare.
La noi, însă, discuţii gârlă.
Pentru că, de fapt, chestiunea sensibilă nu e huiduitul în sine, ci posibilele concluzii extrase de aici de cântăreţul britanic că nu suntem civilizaţi, nu avem habar să ne purtăm, nu am ieşit din grota rasismului, nu ştim ce e toleranţa, ne-am dat cu firma-n cap, nu ne pricepem să respectăm artiştii şamd.
Luaţi o pauză, oameni buni!
Ce tot îi daţi cu rasismul?
Dacă invitatul ar fi fost Smiley şi publicul ar fi reacţionat la fel, s-ar mai fi iscat asemenea discuţii?
Vă turnaţi cenuşă în cap, ba încă ne obligaţi pe toţi să o facem, unde nu e cazul.
De ce nu ar trebui Coldplay muştruluită când dă cu mucii-n fasole? Respectul e una, gafa e alta. Dacă nu ar fi apreciat trupa, nu s-ar fi înghesuit zeci de mii de români în cele două seri. Spectatorii au apreciat playlist-ul Coldplay, nu şi muzica lui Babasha. Punct.
Cum, Coldplay nu va mai ajunge în România? Ei, aş! Nu-i bai, vor veni alte trupe.
Vor avea şi acestea momente care nu vor fi pe gustul publicului? Asta e, să le fie de bine!
Doar nu fac acte de filantropie când concertează aici. E un business, iar noi ne-am făcut onorabil intrarea în circuitul mondial care promovează acest tip de afacere. Plus că cei mai mulţi artişti care au susţinut spectacole aici au revenit sau, dacă nu au făcut-o încă, o vor face, cu siguranţă.
Problema e în altă parte: nici acum nu realizăm că cel mai important lucru nu e cum ne percepe Chris Martin sau orice altă vedetă în tranzitul de două zile prin ţara noastră, ci ceea ce credem noi despre noi.
Căci, parafrazând poetul, neavând curajul să spunem da, nici tăria să spunem nu, în orice clipă naşparlie vom fi mereu acelaşi individ amorf care îşi suceşte splina şi caracterul în funcţie de cum ne imaginăm că ar vrea alţii să ne vadă, ca să facem o figură frumoasă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Se pare ca sunt unele persoane care chiar nu inteleg.... Nu vreau sa le dau calificative,dar ma intreb oare de ce nu incearca apropiatii sa le ajute?
Indiferent cât de mult ar da ăia cu mucii în fasole inevitabil se trezește cineva, mai ales printre "formalacii de opinie" să blameze exclusiv băștinașii pentru că nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor "Dumnealor Boierilor"!
Strict conform butaderi despre lacul cu smoală plin cu români în iad, care nu trebuie păzit pentru că imediat cum scoate unul capul îl trag ceilalți români la fund...