Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Iată cum un copil poate învăța o lecție de istorie în doar 3 minute și 38 de secunde dacă adultul reușește să-i vorbească pe limba lui

Lecția de istorie

Voi începe cu aceste cuvinte ale filozofului Mihai Șora, postate de Domnia sa pe 11 noiembrie, ziua celebrării unui secol de la Armistițiul care a pus capăt Marelui Război:

„Toată copilăria mea a fost populată de mărturiile înfiorătoare ale soldaților români care luptaseră pe frontul italian și, în chip miraculos, reușiseră să se întoarcă acasă, după război, la familia și gospodăria lor: care fără un braț, care fără un picior, care cu sufletul zdruncinat. Memoria celor căzuți departe de casă nu s-a păstrat decât – cel mult – în sânul familiei. Pentru că memoria colectivă românească mai are încă de învățat cum să-și cinstească eroii, victimele războaielor, ale represiunii comuniste, ale mineriadelor și ale atâtor crime care au marcat istoria neamului, multe rămase nepedepsite.

Aștept încă ziua în care mort pentru țară sau mort pentru România vor fi mai mult decât niște expresii, vor deveni vibrația interioară a celor ce pronunță aceste cuvinte.’’

Nu m-am gândit, când am creionat proiectul meu, EU ȘI LUMEA, la istorie, neapărat. Mai degrabă m-am îndreptat către științe, către principii de fizică, chimie, educație civică, acele explicații mai simple, mai pe înțelesul elevilor, care să-i facă să rețină lecția, pentru a înțelege la ce folosesc acestea în lumea în care trăiesc și pentru a-i ajuta în viață.

M-am gândit cu teamă și chiar cu durere la analfabetismul științific al copiilor noștri, de 70%, manifestat atunci când nu știu la ce folosesc în viață acele noțiuni simple de știință. 

M-am mai gândit la atâtea De ce-uri? care uneori rămân fără răspuns și din lipsa unor materiale de calitate pe internet sau la faptul că nu poți controla ce vede, ce urmărește copilul pe net. M-am gândit și la profesori, și ei ar putea propune la clasă astfel de spoturi educative, așa cum se întâmplă în sistemele de educație occidentale. Povestea, animația, informația concisă și limpede, într-un limbaj adecvat îi fac pe copii să nu perceapă efortul, să rețină în joacă.

Așa că, prin Asociația EU ȘI LUMEA, am creat spoturi educative animate, cu durata de 2-3 minute pentru elevii cu vârsta între 6-14 ani. Iar scopul este lămurirea simpatică și simplă a unor fenomene și creșterea înțelegerii lumii înconjurătoare, pentru propria lor prosperitate, mai târziu.

Dar până la tratarea unor subiecte precum: Cum zboară avionul?, Cum știe telefonul unde te afli?, Cum funcționează laserul?, Cum funcționeaza cuptorul cu microunde?etc., mi-am dat seama că educația civică, subiectele momentului nu pot și nu trebuie să fie ignorate. Iar Primul Război Mondial nu trebuie să rămână o pagină citită cu greu din manual, este nedrept, necinstit și chiar barbar.

E greu să clădești o națiune, o conștiință dacă nu începi să sădești valorile și adevărul în caracterele curate ale copiilor. Iar pentru ei trebuie să inventezi limbaje și joc, poveste, și nu texte reci, pe care le resping, de care sunt așa de departe.

Și tot la cuvintele domnului Șora aș face apel. „Francezii au înțeles că memoria nu se întreține cu gesturi formale, exterioare afectului individual, ci cu un efort constant, tenace, persuasiv, acel travail de mémoire – strădania și verbalizarea ei deopotrivă – față de care nici cea mai superficială conștiință nu rămâne insensibilă.’’

Sper ca spoturile educative animate ale Asociației EU ȘI LUMEA să sensibilizeze conștiințele, să pună laolaltă esența, substanța, emoția și informația, plăcerea și interesul, curiozitatea, dar și normalitatea.

În doar câteva zile, un videoclip despre Centenarul Marii Uniri va fi postat. Până atunci, să nu uităm niciodată Marele Război care a zdruncinat sufletele întregii lumi și Istoria.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Constat că toate cititoarele de promter aka jurnaliste ajung, din ce citesc ele musai pe facebook, să îsi dea cu părerea despre cum si ce ar trebui să facă profesorii la scoala și musai isi infiintează ele o asociatie/ong prin care să salveze invătamantului si sa producă filme care citez ..să lamurească simpatic fenomenele si sa conduca la prosperitatea viitorilor adulti ... .,, băi serios???
    • Like 1
  • Dragut clipul, interesant sistemul. Interesant insa cum (daca) ajuta acest sistem cu antrenamentul atentiei si concentrarii.
    • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Salut! Ref. la atenție/concentrare, asta cred că se antrenează doar cu un efort propriu de voință (dacă îți propui asta, atunci te poți concentra, dacă nu ești interesat, atunci degeaba încearcă altcineva să te facă atent). Mie mi se pare atractivă/interesantă ideea de a-ți alege singur momentul de a învăța. Adică, cu un efort de voință, poți învăța pe cont propriu în două ore mai mult decât învață alții la școală în șase ore.
      • Like 0
  • Da, și eu sunt de părere că majoritatea subiectelor din curiculă se pot învăța mult mai eficient dintr-un clip video bine făcut decât într-o oră de curs de la școală: acolo profesorul nu este niciodată plictisit, obosit sau neinspirat/lipsit de talent, ora nu este întreruptă de diverse evenimente nedorite, și nici atenția elevului nu este distrasă de colegi sau de alți factori perturbatori din clasă. Și, poate cel mai important lucru: elevul poate alege momentul când să asiste la curs, momentul când are dispoziția și forma fizică/mentală cea mai adecvată pentru a se concentra!

    În privința învățării, eu am ajuns la concluzia că mersul la școală și metoda de predare colectivă, în fața unei clase de 30 de elevi, este în bună măsură o pierdere de vreme, din moment ce contribuția majoritară la cunoștințele elevului se face acasă, prin munca individuală a acestuia.
    • Like 0
    • @ Tom Dick N'Harry
      pai da ..io zic că ar trebui chiar să se desfințeze de tot școlile și să puneți voi copiii în fața unui computer sau a unui tv și găsiți pe youtube...wikipedia ...etc ..de toate ...si vor ieși invățati cu tot ce trebuie si să văd eu atunci cine are contribuția majoritară si sigur nu isi vor pierde timpul...da cred că v-ar deranja prea mult să ii aveți tot timpul pe cap și v-ar costa prea mult babysitterul ca să nu mai zic că nici nu cred că vă permiteți...așa că tot mai ieftin scapi să ii dați la scoală.
      • Like 1
    • @ Adona Luiza Papadima
      Exista concept de home schooling. Din pacate scoala romaneasca a ramas incremenita in timp, imi puteti spune cu ce e diferit fata de anul 2000 de ex? Cam atunci am terminat eu invatamantul preuniversitar, si am scris la caiete de le am si acum. Pentru ce ? Am invatat 4 ani materii economice plus facultate ca sa nu folosesc niciodata. Era bine atunci, erai cu cheia de gat , te "caleai" un pic pt viata, dar acum nu mai vad copii dusi la scoala fara un Mercedes. Plus ca pe vremea aia inca nu cadeau scolile pe noi,.
      • Like 1
    • @ Adona Luiza Papadima
      Școlile da, s-ar putea desființa câteva. Profesorii pot rămâne, dar ar trebui să se preocupe mai mult de eficiența orelor lor, astfel încât elevii să nu trebuiască să studieze mai mult de o oră-două la școală.
      Nu mi se pare normal ca un elev să stea 6 ore la școală iar acasă să mai trebuiască să aloce 3 ore temelor. Se depășesc 8 ore de activitate.
      Dumneavoastră, ca cadru didactic, câte ore lucrați într-o zi?
      Și... n-ar strica să faceți o editare la „promter” , mai sus ...
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult