Voi începe cu aceste cuvinte ale filozofului Mihai Șora, postate de Domnia sa pe 11 noiembrie, ziua celebrării unui secol de la Armistițiul care a pus capăt Marelui Război:
„Toată copilăria mea a fost populată de mărturiile înfiorătoare ale soldaților români care luptaseră pe frontul italian și, în chip miraculos, reușiseră să se întoarcă acasă, după război, la familia și gospodăria lor: care fără un braț, care fără un picior, care cu sufletul zdruncinat. Memoria celor căzuți departe de casă nu s-a păstrat decât – cel mult – în sânul familiei. Pentru că memoria colectivă românească mai are încă de învățat cum să-și cinstească eroii, victimele războaielor, ale represiunii comuniste, ale mineriadelor și ale atâtor crime care au marcat istoria neamului, multe rămase nepedepsite.
Aștept încă ziua în care mort pentru țară sau mort pentru România vor fi mai mult decât niște expresii, vor deveni vibrația interioară a celor ce pronunță aceste cuvinte.’’
Nu m-am gândit, când am creionat proiectul meu, EU ȘI LUMEA, la istorie, neapărat. Mai degrabă m-am îndreptat către științe, către principii de fizică, chimie, educație civică, acele explicații mai simple, mai pe înțelesul elevilor, care să-i facă să rețină lecția, pentru a înțelege la ce folosesc acestea în lumea în care trăiesc și pentru a-i ajuta în viață.
M-am gândit cu teamă și chiar cu durere la analfabetismul științific al copiilor noștri, de 70%, manifestat atunci când nu știu la ce folosesc în viață acele noțiuni simple de știință.
M-am mai gândit la atâtea De ce-uri? care uneori rămân fără răspuns și din lipsa unor materiale de calitate pe internet sau la faptul că nu poți controla ce vede, ce urmărește copilul pe net. M-am gândit și la profesori, și ei ar putea propune la clasă astfel de spoturi educative, așa cum se întâmplă în sistemele de educație occidentale. Povestea, animația, informația concisă și limpede, într-un limbaj adecvat îi fac pe copii să nu perceapă efortul, să rețină în joacă.
Așa că, prin Asociația EU ȘI LUMEA, am creat spoturi educative animate, cu durata de 2-3 minute pentru elevii cu vârsta între 6-14 ani. Iar scopul este lămurirea simpatică și simplă a unor fenomene și creșterea înțelegerii lumii înconjurătoare, pentru propria lor prosperitate, mai târziu.
Dar până la tratarea unor subiecte precum: Cum zboară avionul?, Cum știe telefonul unde te afli?, Cum funcționează laserul?, Cum funcționeaza cuptorul cu microunde?etc., mi-am dat seama că educația civică, subiectele momentului nu pot și nu trebuie să fie ignorate. Iar Primul Război Mondial nu trebuie să rămână o pagină citită cu greu din manual, este nedrept, necinstit și chiar barbar.
E greu să clădești o națiune, o conștiință dacă nu începi să sădești valorile și adevărul în caracterele curate ale copiilor. Iar pentru ei trebuie să inventezi limbaje și joc, poveste, și nu texte reci, pe care le resping, de care sunt așa de departe.
Și tot la cuvintele domnului Șora aș face apel. „Francezii au înțeles că memoria nu se întreține cu gesturi formale, exterioare afectului individual, ci cu un efort constant, tenace, persuasiv, acel travail de mémoire – strădania și verbalizarea ei deopotrivă – față de care nici cea mai superficială conștiință nu rămâne insensibilă.’’
Sper ca spoturile educative animate ale Asociației EU ȘI LUMEA să sensibilizeze conștiințele, să pună laolaltă esența, substanța, emoția și informația, plăcerea și interesul, curiozitatea, dar și normalitatea.
În doar câteva zile, un videoclip despre Centenarul Marii Uniri va fi postat. Până atunci, să nu uităm niciodată Marele Război care a zdruncinat sufletele întregii lumi și Istoria.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În privința învățării, eu am ajuns la concluzia că mersul la școală și metoda de predare colectivă, în fața unei clase de 30 de elevi, este în bună măsură o pierdere de vreme, din moment ce contribuția majoritară la cunoștințele elevului se face acasă, prin munca individuală a acestuia.
Nu mi se pare normal ca un elev să stea 6 ore la școală iar acasă să mai trebuiască să aloce 3 ore temelor. Se depășesc 8 ore de activitate.
Dumneavoastră, ca cadru didactic, câte ore lucrați într-o zi?
Și... n-ar strica să faceți o editare la „promter” , mai sus ...