Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Imaginea traumei care nu se vindecă. Mintea acestei ursoaice a rămas captivă într-o cușcă imaginară, aceeași care a ținut-o prizonieră timp de 20 de ani

Ursoaica Ina

Deși eliberată din cușca în care a stat în captivitate 20 de ani, această ursoaică se învârte și astăzi în cerc, ca și când ar fi încă în spatele gratiilor.

„Când mergeți la o grădină zoologică care are spații minuscule pentru animale, să vă aduceți aminte de mișcările Inei! Mintea ei a rămas captivă într-o cușcă imaginară, aceeași care a ținut-o prizonieră timp de 20 de ani. Aceasta este imaginea traumei care uneori nu se vindecă și nu se uită niciodată!”, scriu salvatorii ei, membrii Asociația Milioane de Prieteni, care o adăpostesc în Sanctuarul Ușilor de la Zărnești.

„Timp de 20 de ani, Ina a avut parte de jumătate de piscină, jumătate de adăpost și jumătate din spațiul de plimbare. Practic, a trăit doar pe jumătate la Grădina zoo din Piatra Neamț – la propriu și la figurat. A împărțit cu sora ei, Anca, un singur țarc. Acesta era prevăzut cu un singur bazin de apă, un singur bârlog și un singur teren „de plimbare”, iar ursoaicele erau… două. Unica soluție găsită de administrator a fost preluată din șah – o rocadă săptămânală între cele două surori. După ani buni de sesizări, Asociația „Milioane de Prieteni“ a înduplecat autoritățile să facă dreptate.

Cu sprijinul Gărzii Naționale de Mediu, administrația locală a fost de acord să renunțe la Ina iar în octombrie 2014, AMP a reușit să o aducă în rezervație. Acum are copaci, piscină și un bârlog numai pentru ea”, aceasta este povestea Inei, spusă pe pagina Asociației Milioane de Prieteni.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bietul animal, ce jalnic!
    • Like 0


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult