foto Profimedia
Impozitarea muncii în România a reintrat în dezbatere datorită discuțiilor de implementare a cotei progresive, inițiate de o parte din guvernanți, precum și de organizații internaționale, precum Fondul Monetar Internațional și Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică. Impozitarea muncii în România a fost comparată adesea cu cea din Uniunea Europeană, unde 23 din 27 state membre au implementat cota progresivă. OCDE, organizație la care suntem în proces de aderare, publică anual felul în care sunt impozitate salariile în cele 38 de state membre, iar mai jos sunt câteva date din acest raport.
Printre statele membre OCDE, se află 22 de state membre UE, precum și țări ca Australia, Canada, Chile, Columbia, Costa Rica, Islanda, Israel, Japonia, Corea, Mexic, Noua Zeelandă, Norvegia, Elveția, Turcia, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii.
Raportul ia în considerare mai multe tipuri de gospodării și sarcina fiscală pentru salariul mediu din anul 2024. Statele OCDE acordă scutiri fiscale, deduceri și credite fiscale în funcție de nivelul veniturilor, statutul matrimonial și prezența sau absența copiilor. Astfel încât, sarcina fiscală medie, calculată ca procent din costul muncii, a fost dupâ cum urmează: pentru un cuplu cu un salariat și copii 25,7%, pentru un cuplu cu doi salariati și copii 31.8%, iar pentru un salariat singur, fără copii, 34,9%. Cele mai mari sarcini fiscale pentru salariați singuri au fost observate în state membre UE precum Belgia, Germania, Franța, Italia și Austria. Diferența dintre un cuplu cu un salariat și copii și un salariat singur a fost mai mare de 15% din costul muncii în țări precum Belgia, Luxemburg, Polonia și Slovacia.
În prezent, în România, cota de impozit pe venit pentru venituri salariale este 10%. Pentru aceste venituri, se datorează următoarele contribuții: contribuția de asigurări sociale (contribuția la pensie) datorată de angajat de 25%, contribuția de asigurări sociale de sănătate (contributia la sănătate) datorată de angajat de 10% și contribuția asiguratorie de muncă datorată de angajator de 2,25%. Contribuțiile sociale pentru venituri salariale nu sunt plafonate. În ceea ce privește sistemul de pensii, România are patru piloane pentru sistemul de pensii: pensie publică, bazată pe solidaritate generațională; pensie administrată privat, cu un procent de doar 4,75% din cei 25% contribuție de asigurări sociale; pensia facultativă cu un plafon anual de doar 400 euro pentru a beneficia de facilitățile fiscale; pensia ocupațională, pentru care nu sunt cunoscute exemple de implementare.
De asemenea, sunt acordate deduceri fiscale pentru salariații cu un venit lunar brut de până la 2.000 de lei, peste salariul minim, în funcție de numărul de persoane în întreținere și deduceri suplimentare de 15% pentru salariații cu vârsta până în 26 ani, de 100 de lei pentru fiecare copil al salariatului, înscris într-o formă de învățământ, și de 400 euro anual pentru asigurarea privată de sănătate și abonament de sport. O serie de beneficii salariale au un tratament fiscal favorabil.
Deciziile cu privire la impozitarea muncii se iau luând în considerare particularitățile pieței muncii din Romania. În acest sens, România se confruntă cu mai multe statistici negative: o durata mică a vieții profesionale (locul întâi în UE în 2024); un procent mic de ocupare a populației active (locul 3 în UE în 2024), mai ales pentru femei; aproape 40% dintre salariați cu un salariu foarte apropiat de cel minim pe economie. Angajatorii primesc subvenții pentru încadrarea în muncă a șomerilor în vârstă de peste 45 de ani, șomeri care sunt părinți unici susţinători ai familiilor monoparentale, şomeri de lungă durată si a tinerilor cu vârsta între 16 ani și 30 de ani, care nu au loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ și nu participă la activități de formare profesională.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp





Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mi-e oricum îmi este lehamite de stat și modul ăsta de a pune problema, adică îți ia din banii tăi cu japca, după care tu trebuie să vii cu acte să îți iei o parte din ei înapoi, adică o grămadă de birocrație și ineficiență, ca să se ajungă cam tot pe acolo că și dincolo progresivul este compensat de limitarea contribuțiilor sociale.
Sa parafrazam un orim-ministru in functie : romanii isi doresc asistenta sociala ca in tarile nordice ( nivel maxim) , impozite ca in SUA ( nivel minim) si taxe ca in Arabia Saudita ( nivel zero), Nu am citat exact ca am uitat,,,dar cam pe acolo era. Nu prea merge ca nu e de unde sa se plateasca toate astea
Statul trebuie sa incurajeze natalitatea, dar cetatenii aia trebuie sa ramana aici,,, nu le dai educatie, sanatate, burse, etc...si ei pleaca gratis in UE sau SUA sau aiurea, si Romania e producator de resursa umana cu costuri zero pr alte tarii,
Da, sa se gandeasca un sistem de ajutorare si a celor care muncesc si au copii. Ca nu ne dorim doar ca saracii sa fie parinti. Vrem ca toti sa avem familii, Dar sistemul actual ii ajuta pe cei mai slabi,
In Franta, cei mai multi copii ii au cei cu venituri mari. Pt ca se acorda deduceri acolo, Si e corect. Un parinte educat va creste un copil educat.
La noi se acorda ajutoare pt saraci, Sa nu abandoneze copiii, E corect si asta,,, Dar nu ii ajuta prea mult, Cei cu studii si venituri medii / ridicate gandesc ca nu au suficiente fonduri sa creasca mai multi copii in conditii optime, si se multumesc cu 0-1-2 copiii, Cei fara prea multa carte nu prea se gansesc mult ...si mai scapa si mai multi copiii, mai multi dacat pot ingriji....
E un subiect delicat si urat de tratat economic, dar multe tari au reusit sa il gestioneze si nu inteleg de ce Romania de 25 de ani nu reuseste sa ia o decizie coordonata
Familiile cu copii bine crescuți “ajută” în egală măsură Statul cu viitori cetățeni funcționali. Deci eventualele deduceri fiscale pentru creșterea copiilor nu sunt “ajutoare” sunt investiții. Știu că par doar cuvinte însă denotă o anumită mentalitate.