Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

În 1940, când Hitler era pe cale să invadeze Marea Britanie, Churchill nu le-a spus alor săi că trebuie să negocieze cu nebunul pentru că altfel o să scadă PIB-ul

Vladimir Putin - Place de la Paix

Foto: Jeff Pachoud/ AFP/ Profimedia

În 1940, când Hitler era pe cale să invadeze Marea Britanie, Churchill nu le-a spus alor săi că trebuie să negocieze cu nebunul pentru că altfel o să scadă PIB-ul. Le-a promis sânge, lacrimi și sudoare. Le-a spus că se vor lupta cu naziștii pe fiecare plajă, câmp sau stradă. Că nu se vor preda niciodată. Că istoria de 1000 de ani a Marii Britanii merită să se încheie în lupta pentru libertate și ca Europa să nu devină un imperiu al nazismului, al răului aproape absolut. Libertatea este ceea ce face viața să merite să fie trăită. Libertatea de a trăi cum vrei, de a-ți depăși propria condiție. Libertatea copiilor de a fi mai buni decât părinții lor.

În discuțiile despre cum reacționăm la agresiunea Rusiei și ce acțiuni sau sancțiuni sunt posibile sau necesare confundăm lucrurile. Se tot vorbește despre decuplarea Europei de la gazul și țițeiul rusesc ca să numai plătim miliarde de euro cu care ulterior Putin să ne submineze libertatea. Câteva idei:

- Decuplarea imediată de la gazul și petrolul rusesc va avea costuri economice semnificative. Va fi recesiune în Europa. Cât de mare? Nimeni nu vă poate spune. Trebuie să fi învățat deja că economia Uniunii este prea complexă și astfel de evenimente prea rare ca să navigăm cu certitudine.

- Este această decuplare imposibilă? Va fi ea catastrofică? Nu cred, dar nu știu. Cine ar fi crezut înainte de martie 2020 că putem închide efectiv economia fără efecte catastrofice? Eu unul mă așteptam la ceva similar Marii Depresiuni și nu a fost chiar așa. Asta nu înseamnă că istoria se va repeta și că decuplarea de gazul rusesc nu poate avea consecințe pe care nu le bănuim acum.

- Rolul companiilor și al celor care le reprezintă, ca subsemnatul, este să prezinte onest aceste posibile consecințe. Suntem o democrație și dezbatem deschis. Deci consecințele unei astfel de decuplări pot fi de la severe la foarte grave fără să le putem anticipa cu certitudine. 

- Decizia nu este însă a companiilor, ci a cetățenilor și a celor care-i reprezintă. Libertatea noastră de cetățeni este amenințată de Rusia. Viețile noastre se vor juca la ruleta rusească dacă permitem unui dezaxat cu arme nucleare să ne șantajeze. Și costurile economice tot noi le plătim până la urmă. Companiile sunt niște abstracții juridice. Cetatea este a oamenilor.

- Deci când ne întrebăm care sunt consecințele economice ale decuplării de energia rusească ne oprim la jumătate. A doua întrebare este de ce o facem, ce apărăm. Este ceea ce apărăm în pericol? Și dacă da, merită să trecem prin doi ani de recesiune și o iarnă grea ca să apărăm libertatea și securitatea Europei?

- Avem alte instrumente până să ajungem la conducta de gaz? Poate o recesiune să dezbine Europa? Cât de afectați vor fi cei mai săraci dintre europeni? Pot fi sprijiniți cumva? O să alimenteze asta populismul? Care este pericolul mai mare? Ne putem uita în oglindă dacă continuăm să alimentăm vistieria lui Putin? Petru câtă vreme? Dacă oricum ne-am propus să ne decuplăm nu mai bine înghițim pastila și gata? Va escalada asta conflictul?

Sunt multe întrebări fără răspunsuri simple, dar nu vom putea fugi la nesfârșit de ele. Ne vor ajunge inevitabil din urmă. Din punctul meu de vedere, al cetățeanului Burnete, Churchill avea dreptate: libertatea trebuie apărată cu inteligență și istețime și cu orice preț

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • incep prin a spune ca ai dreptate in principiu ...dar...citeva observatii din partea mea:

    1. ai idee ce a zis churchil cand razboiul impotriva nazismului s-a incheiat? ceva cu o cortina de fier se asterne peste europa parca?

    2. o sa te injure auristii ca "churcil a vindut romania la rusi" desi, putini nvor sa isi aminteasca ca episodul cu scrisul pe servetel s-a petrecut dupa ce sovieticii ocupasera deja romania...

    3. motivul principal pt care britanicii au declarat razboi lui hitler a fost atacarea poloniei...dupa ce al 2-lea razboi mondial s-a incheiat a fost polonia libera??

    chestia e ca cu rushii, ori lupti ori nu lupti, rezultatul e acelasi...daca nu mai rau...vezi exemplul finlandezilor care dupa un razboi, au trebuit sa dea mai mult teritoriu
    • Like 0
    • @ Chris Kay
      La momentul respectiv situatia era ceva mai diferita fata de ce avem acum:

      Rapunzand punctelor tale:
      1. Comunismul nu reprezenta o problema (mare) asa cum reprezenta nazismul incepand cu anii '33.
      2. Servetel, neservetel parerea mea este ca am scapat cu bine: am primit Transilvania, rusii impreuna cu aliatii nu ne-au linsat pentru ca am fost de partea nemtilor si am intors armele doar cand am fost cu spatele la zid.
      3. Primul Razboi Mondial inca era proaspat in mintea oamenilor, stiau ce s-a intamplat si nu voiau sa sufere din nou.
      • Like 0
  • Olimpiu check icon
    După zicala "un șut în fund e un pas înainte", Europa ar putea profita pe termen.lung de decuplarea de "fosilele" rusești. Criza energetică ar determina stimula dezvoltarea de noi surse de energie pe repede-înainte..
    • Like 0
  • Corect!
    • Like 0
  • Doua mari diferente.
    1. Pe atunci in UK era democratie nu corpocratie, deci primul ministru nu era in buzunarul corporatiilor donatoare ca acum. In ziua de azi corporatiile vor profit perpetuu, nu conteaza ca-i razboi sau vreun asteroid loveste Terra. Pierderile sa le suporte contribuabilul, acelasi care salveaza corporatiile de la faliment in caz de criza financiara. Pe asta miza si Cracanatul de la Kremlin cand a invadat, dar a avut o surpriza de data asta.
    2. In 1941 UK era un imperiu plin de bani, azi are o datorie publica de 130% din PIB, deci orice sughit financiar e resimtit brutal.
    Personal am fost placut surprins de reactia Vestului si sper sa continue pe trendul ascendent al sanctiunilor, ca sa-l convinga si pe Galbejitul cu fata de pokeras ca nu e loc de expansiune pt el in Taiwan si toata zona Marii Chinei de Sud.
    • Like 1
  • Comparatia este fortata si demagogica
    Churchill a negociat apoi cu Stalin
    In loc de ori-ori poate ar trebui sa ne gandim la si-si
    Cum putem trai impreuna si nu cum ne eliminam unul pe altul.
    Prea mult spirit belicos
    • Like 0
    • @ Serban Polli
      „Cum putem trai impreuna si nu cum ne eliminam unul pe altul.” Cu cine să trăim împreună? Cu agresoru? cu ocupantul? Toate țările din lagărul socialist - minus Rusia Sovietică - nu au făcut asta de voie, ci de nevoie.și le-a ieșit pe nas. Da, Churchill a negociat cu Stalin și Vestul și-a văzut de viață cum a vrut, dar cu prețul plătit de cei forțați să fie plata pentru pace. Eu, unul, nu vreau să fiu iarăși... o taxă de protecție plătită hoardelor știute ale Asiei. Prea seamănă cu „.dacă nu-i poţi învinge alătură-li-te” ori cu „capul ce se pleacă sabia nu îl taie...”
      • Like 2
    • @ Serban Polli
      Gandalf check icon
      Șerbane, taicăle, vezi că votca pe stomacul gol provoacă tulburări cognitive grave...
      Și în ciuda aberațiilor rezultate, eu sper ca patronul vostru spiritual (mă-ta RUSIA nu little), al câtorva potăi hămăitoare de pe aici, să DISPARĂ de pe firmamentul mondial, să nu mai reprezinte nimic. Sper să își vândă focoasele pentru mâncare și țoale, să ajungă o non-națiune, ceva gen Republica Zair, care să trăiască din vânzare de materii prime. E speranța mea și am dreptul la ea, da?
      • Like 0
  • Pretul/compensarile trebuie platit din conturile/averile (sechestrate) oligarhilor lui Putin si al lui Putin. Dupa ce acesta nu va mai fi la cirma, inapoiate poporului rus. Nu cred ca ar fi un fapt ilegal avind in vedere ca de decenii noi asteptam sa ni se inapoieze teazaurul .
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult