Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

În 2011, începeau școala 218.000 de elevi. În 2019, la Evaluarea Națională, erau înscriși 155.000. Datele care arată drama școlii românești

Început de an școlar

Foto: Dragoș Savu

În anul 2011 România avea să aibă 3 guverne ca urmare a demisiei lui Emil Boc la începutul anului. În aceeași perioadă avea să fie adoptată o nouă lege a educației, valabilă și astăzi după mai bine de 350 de modificări aduse atât în Parlament cât și prin Ordonanțe de Urgență sau Hotărâri de Guvern. E anul în care criza financiară ia amploare în Grecia și aproape că aduce țara în faliment. Peste ocean mișcarea Occupy Wall Street ia naștere ca urmare a inechităților, fapt pentru care oamenii își cer dreptate în stradă. Pentru mine e anul când fac cunoștință cu Facultatea de Filosofie din Iași, locul unde aveam să-mi pun bazele gândirii umaniste.

2011 e și anul când conform datelor INS intrau în ciclul primar aproximativ 218000 de copii. 8 ani mai târziu, aproximativ 155000 dintre aceștia sunt înscriși la evaluarea națională de la finalul clasei a VIII-a. 

La un calcul simplu de scădere apare o întrebare cât se poate de pertinentă: ce s-a întâmplat pe parcursul anilor cu cei aproape 65000 de elevi care nu apar în evidență pentru examenul desfășurat zilele acestea? Ne poate răspunde Ministerul Educației ori Ministerul Muncii și Protecției Sociale câți dintre acești copii au plecat din țară, câți dintre ei au abandonat școala ori au rămas cu un an sau doi în urmă fiind repetenți sau corigenți? Câți dintre acești copii au ajuns în clasa a VIII-a însă din diverse motive nu s-au înscris la evaluarea națională?

Conform Legii Educației Naționale, la articolul 63 se menționaează faptul că numărul minim de elevi dintr-o clasă e de 12 copii, maximul fiind de 25. Uitându-ne pe datele publicate de Ministerul Educației cu privire la participarea copiilor de clasa VIII-a la evaluarea națională putem avea următoarel observații:

- Din cele 6035 de școli ce au avut elevi la evaluarea națională (excepție făcând Școala Penitenciarului Jilava) avem 415 școli care au avut înscriși 5 sau mai puțin de 5 elevi la acest examen, în procente asta însemnând că aproape 7% din școlile din România care au și ciclu gimnazial au avut mai puțin de jumătate dintre copiii înscriși în clasa a VIII-a, elevi înscriși la evaluarea națională;

- Tot conform datelor publicate de minister pe evaluare.edu.ro vom observa faptul că 35 de școli din țara noastră au avut un singur copil de clasa a VIII-a înscris la evaluare. Ce-i face pe profesori și pe directrii de școli să nu încurajeze participarea copiilor la un astfel de examen? Câți copiii de clasa a VIII-a din aceste școli nu au mers de bună voie ori au fost constrânși având situația neîncheiată, neputând astfel să se înscrie la examen? Ce frici există în rândul școlilor care le împiedică să fie oneste și să recunoască realitatea, punând astfel și bazele inițiativei de a găsi strategii prin care să-i aducă pe acești copii la atingerea potențialului lor cât mai mult? Dând liber copiilor către liceu sau școala profesională, neavând însă abilități de literație spre exemplu dezvoltate, se vor simți tot mai inutil la școală, nu vor înțelege conținuturile aduse de profesori, vor simți nedreptatea pentru faptul că nimeni nu a fost la momentul potrivit lângă ei să-i ajute să recupereze, vor trăi tot mai mult cu gândul de a finaliza mai repede școala și de a nu o mai simți ca pe un chin ori ca pe ceva total nefolositor.

- Din cele 415 școli cu 5 sau mai puțin de 5 copii înscriși la examen, 84% din ele se află în mediul rural. Asta mă face să mă întreb cât de mult sprijin primesc aceste școli pentru a atinge standardele pe care o școală din mediul urban le atinge? Totodată cât de dezvoltate sunt comunitățile locale din care provin aceste școli pentru a oferi perspective educaționale cât și culturale acestor copii pentru a fi cel puțin la fel de bine pregătiți la nivel academic precum copiii care locuiesc în comunități cu acces la servicii medicale, servicii culturale, la infrastructură modernă?

- Privind datele reiese faptul că județele cu ponderea cea mai ridicată ce au 5 sau mai puțin de 5 copii înscriși la evaluare sunt Caraș-Severin cu aproape 19%, urmat de județul Tulcea cu 16% și județul Mureș cu 15%. Nu întâmplător sunt județe cu ponderea șomajului printre cea mai ridicată din țară, cu lipsa investițiilor în infrastructură, cu teren accidentat care face ca transportul sau condițiile de locuire să fie nu tocmai cele mai fericite. Interesant de văzut ar fi care e media în ce privește gradul de pregătire profesională al cadrelor didactice din acest județ (câți dintre profesori au întradevăr competențe didactice pentru a face față nevoilor copiilor) cât și dotarea școlilor și accesul la resurse pe care îl au acestea. O altă întrebare e cât de mult ajutor și sub ce formă primesc aceste școli de la primării, consiliile județene, inspectoratele școlare pentru a crește calitatea educației cât și accesul copiilor la școală? Câți asistenți sociali, logopezi, consilieri și mediatori școlari, profesori de sprijin există pentru a crea servicii integrate împreună cu școala pentru copiii care provin din medii vulnerabile și au dificultăți în învățare ori sunt în pericol de abandon școlar? Ce bugete acordă primăriile pentru burse acordate copiilor în așa fel încât să acopere nevoile de bază pentru a veni la școală? Ce salarii au cadrele didactice din aceste comunități și sunt ele de ajuns să-i motiveze pe oameni să-și facă foarte bine treaba?

- Câte biblioteci sau centre culturale, terenuri sau săli de sport există în așa fel încât copiii și tinerii din comunitate să aibă oportunități de petrecere a timpului liber?

- Câți primari au în agenda lor ca prioritate școala împreună cu grădinița și serviciile pe care le oferă aceastea comunității?

- Dacă e să calculăm confrom prevederilor din Legea Educației Naționale cu privire la numărul de elevi dintr-o sală de clasă vom avea următoarele date – dacă e să luăm varianta în care în cele 415 școli clasele de-a VIII-a aveau numărul minim de elevi, reiese faptul că aproape 3900 de copii nu s-au înscris la evaluarea națională. Dacă e să luăm numărul de copii maxim pe care legea îl permite pentru realizarea unei clase vom observa că aproape 9000 de copii de această dată nu s-au înscris pentru acest examen. 

În lipsa datelor oferite de Ministerul Educației cu privire la numărul de elevi înscriși la începutul anului școlar 2018-2019 în clasa a VIII-a cât și numărul exact al absolvenților, exercițiul făcut mai sus este unul strict ipotetic. Cu toate acestea rămâne un număr impresionant de copii care nu apare momentan în nici o statistică oficială. Sunt copii care odată ce nu sunt recunoscuți în datele oficale de către autoritățile statului nu vor avea nici parte de strategii din partea instituțiilor abilitate în așa fel încât să beneficieze de programe remediale, să-și dezvolte competențele în așa fel încât să fie pregătiți pentru a deveni cetățeni funcționali, oameni cu pregătire pentru piața muncii cât și cu abilități de relaționare care să le dezvolte o stimă de sine sănătoasă ori să aibă relații bazate pe respect, empatie, toleranță. 

Făcându-ne că nu-i vedem pe acești copii, ne mințim singuri spunând că lucrurile vor merge de la sine, că sistemul e de vină, lăsând acțiunea în seama altuia, încercând să ne vedem tot mai însingurați de viețile noastre.

Într-o țară în care drepturile fundamentale recunoscute de constituție nu sunt asigurate tocmai de către stat nu putem avea așteptarea să avem cetățeni implicați civic. Într-o țară în care instituțiile îi privesc cu indiferență pe tiner, revolta acestora se poate traduce peste ani în apatie, emigrare, revoltă față de propria națiune pentru nedreptatea la care a fost supus, fiind ignorant și împins la marginea societății.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, foarte multe intrebari pertinente. Avem nevoie de preluare si de prelucrare de date ca sa avem niste raspunsuri. Ministerul ar trebui sa se ocupe de asta si sa faca rezultatele publice. Macar cu atat sa incepem, sa stim macar pe bune care e situatia din teren.
    • Like 0
  • Teodora check icon
    Școală românească este imaginea societății românești. Organizarea socială, legile ar trebui să poată smulge copiii din prăpastia destinului prefigurat de starea familiei lor, a mediului în care se dezvolta. Nu pe toti, niciun sistem de învățământ, de nicăieri din lume, nu face asta. Pe unii. Se întâmplă acolo unde societatea e sănătoasă. La noi, însă, fiecare trebuie să aibă grijă de el. Școală nu va salva copiii pe care părinții i-au lăsat acasă, iar ei au plecat in lume să facă bani. Cei mai mulți copii din asemenea familii au exemplul părinților lor. Nu dau doi bani pe studii, pentru că mama și tata deja le-au pregătit viitorul: vor merge la cules de nu știu ce în nu știu ce tara. Și atunci nimic din ce ii ofer eu nu ii trebuie. Cum îmi spunea un elev în pragul bacalaureatului:" Eu mă duc barman in Ibiza, doamna, mi-a aranjat mami. Câștig într-o zi cat dumneavoastră într-o lună." Are dreptate, nu?
    • Like 0
  • Motivul e simplu și-l aflați dacă stați de vorbă cu persoane care nu locuiesc în București, Cluj, Timișoara, Iași și încă două, trei orașe mai de Doamne Ajută, restul țării e la pământ, dezindustrializarea țării făcută cu mare veselie în ultimii 30 de ani a transformat România într-un loc mort, într-o țară fără viitor, într-o țară unde nu mai are rost să rămâi iar acum românii pleacă cu tot cu copii în vest știind că aici nu mai e cale de întoarcere. În anii '90-2000 plecai la muncă cu gândul întoarcerii dar acum nu se mai întâmplă asta, ideea întoarcerii a dispărut iar grija părinților e legată de integrarea copiilor în noua țară de reședință.
    • Like 1
  • check icon
    Asta e mai mult drama SOCIETATII romanesti si neputinta scolii, in realitate.
    Drama societatii a dus scoala la incapacitatea de a mai forma generatii sănătoase si capabile, acolo unde zestrea umană si de acasa lasa de dorit, acolo unde accesul la educatie este greoi - fizic si material, acolo unde interesul (ala care poartă fesul) nu exista, dar si acolo unde implicarea (stim a cui) este minima sau inexistenta. Ce este de facut, pentru noi cei care suntem părinți? in primul rand, este o capacitare continua a copilului. Daca statul si "universul" este impotriva mea, rămîn doar eu sa ma ajut, incurajez si sa ma implic mai mult sau cât pot de mult in educația copilului.
    Nu este aceasta o solutie, nici pe de parte, Asta mi-o spun doar mie ca părinte, nu o spus eu ca cetățean statului in care trăiesc, muncesc si ma educ.
    As mai aduce ceva in discuție. Pe o alta direcție, adiacenta oarecum.
    Câți din cei care fac scoala, cea generală si pot adăuga si liceul, au efectiv vreo "treaba" cu scoala si, nu mai vorbesc, cu facultatea ?? Multi, f multi, prea multi chiar.
    Acum după evaluarea nationala aud de copii care au medii sub 5 chiar 3 si 4, si, incredibil, isi doresc mersul mai departe la liceu, teoretic, nici pe departe profesional (e injositor ! sic). (am informatii din surse interne invatamantului). Si vor ajunge in facultăți, particulare probabil, cu diplome... care folosesc societatii in care trăiesc, la absolut nimic. Aici este problema noastra exclusiv si absolut deloc a statului. In acest caz statul cheltuie bani (destul de multi bani pentru "formarea" unui cetățean in preșcolară, primara, gimnazială, liceală, universitara, etc.), pentru ca la final rezultatul sa fie nul sau minuscul. Si înțelegeți la ce ma refer (ex. vânzători cu master,). Atentie: vorbesc de cei care nu pot mai mult sau nu-si doresc mai mult, nu de cei care sunt expulzați de piata muncii. Vorbesc de cei multi ca vor sa poarte tinichie chiar daca sub ea nu e mai nimic. Si asta este si oglinda unei parti a societatii noastre si a comportamentul social, in fapt: badarani, inculți sau neghiobi imbuibati in masini de zeci de mii de euro sau de "fite". Recunoașteți personajele ? Rezultatul scolii bineanteles, al societatii, al familiei, dar si al neputinței legilor si regulilor clare care ne clădesc comunitatea.
    • Like 0
  • Sate, comune, orase mici - toate au in comun lipsa copiilor sau a copiilor pe picior de plecare. Emigratia din ultimii 12 ani a fost masiva, grav este ca ei nu se mai intorc, nici nu prea au la ce: o tara care nu ofera prea multe sanse copiilor din mediul rural.
    • Like 2
    • @ Marian Androne
      Gabi check icon
      De acord.
      În ţările cu adevărat capitaliste, dacă un tânăr vrea să meargă la facultate este nevoit să ia un împrumut bancar apoi este obligat să-l plătească în maxim 30 de ani. La noi, sistemul de învăţământ românesc, cu toate că este finanţat din taxele contribuabilor, practic pregăteşte creere pentru export şi face asta din banii contribuabilor.
      Salut Marian, ne ştim de pe CPP ..mă bucur să te revăd şi aici ;)
      • Like 0
  • Din pacate Statul Roman nu are nici un fel de habar despre citi romani au emigrat. As zice ca o parte din copii sint hai hui prin Europa.
    • Like 0
  • Gabi check icon
    Un articol bun şi excelent de bine documentat.
    În ziua de azi copiilor li se acordă prea multă atenţie în mass-media. Eu cred că, copiii sunt supra-evaluaţi pentru ceea ce ei sunt defapt în realitate. Copiii sunt, nici mai mult nici mai puţin, decât oameni normali. Câţiva dintre ei, (foarte puţini), sunt potenţi intelectual, dar o grămadă sunt proşti, răzgâiaţi şi mai ales prost crescuţi.
    Atunci când aud atâţia adulţi care se văicăresc despre "copiii noştri", mă gândesc că, la un moment dat şi Udrea şi Mazăre şi Blaga şi Băsescu şi Viorica-Vasilica şi Dragnea... atunci când erau mici cu toţii au fost consideraţi a fi "speciali".
    Ştii ce văd atunci când mă uit la copiii de azi?... policitienii corupţi, funcţionarii, poliţiştii şi judecătorii cocălari de mâine. Credeţi că, ceva va mai putea schimba lucrurile?
    Copiii sunt învăţaţi de mici cu corupţia. În prima zi de şcoală, mama âi dă copilului un buchet de flori şi o cutie de bomboane să o ducă la şcoala lui "doamnă învăţătoare". Să ştie copilul cum vor merge lucrurile acolo şi să fie smerit în fata bugetarului care-i va inocula prostii în cap ani la rândul.
    Ce poate un "dascăl" să-mi înveţe copilul? Când, de fapt, bugetarul, n-a lucrat nici măcar o zi în economia reală şi, ca atare, bugetarul nu are el însăşi vreo educaţie financiară.
    Cred că, cu cât mai mult vă veţi ocupa personal de educaţia copilului în cadrul familiei, cu cât al veţi ţine mai departe de sistemul bugetar de învăţământ, cu atât mai mult copilul va avea de câştigat.
    Copilul, de mic trebuie să înveţe să producă bani, să vândă ceva, cuiva. În vremurile bune, oamenii făceau copii pentru a avea ajutor în gospodărie, în livadă. În alte ţări, în zonele rurale, vezi copii la marginea drumului vânzând suc proaspăt de portocale. La noi, dacă âi spun copilului să dea cu aspiratorul prin casă, începe să se smiorcăie şi se duce la mă-sa să-l apere.
    De accea, nu e suficient dacă copilul se duce zilnic la şcoală. Nu mă impresioneză dacă aduce acasă note bune şi ştie totul despre Burebista. E nevoie de puţin mai mult decât atât. Copilul trebuie să se obişnuiască de mic cu violenţa. Dacă un copil poate să suporte violenţa în familie, atunci să se obişnuiască şi cu violenţa în şcoală, nu să se întoarcă acasă cu ochiul vânat plângând că l-a bătut un coleg şi i-a furat pacheţelul cu mâncare.
    Nu mai creşteţi copii slabi de înger, zemoşi şi răzgâiaţi. Viaţa reală e altfel.
    • Like 0
    • @ Gabi
      Ai dreptate, importanța copiilor e supraevaluată, sunt doar viitorul societății noastre iar cum pe noi ne interesează doar clipa, momentul , nu are rost să ne agităm. Dă-l dracu de viitor, asta ne preocupă pe noi ? !
      • Like 1
    • @ Adrian Ionescu
      Gabi check icon
      Viitorul societății noastre? Care societate? unde e? Căci eu nu văd decât interminabile lupte, orgolii şi politicieni cocălari. Poate că tu eşti încă la vârsta la care mai poţi aştepta, poate că mai speri; din cauză că mai ai în faţa ta multe cicluri electorale, (eu nu mai am un astfel de lux). Da, probabil că după ce vor trece mai mulţi zeci de ani, după ce nimeni nu va mai fi dispus să ne acorde împrumuturi, sau după ce vor fi interzise împrumuturile externe, poate că [doar] atunci lucrurile vor începe să se schimbe, dar treptat. Însă pentru asta, trebuie să.. doară. Şi alegătorilor din ziua de azi nu le place deloc ideea asta, adică ca cineva să sufere câtuşi de puţin. Vor să menţină toate avantajele sistemului capitalist în timp ce vor să menţină şi toate avantajele socialismului. Ceea ce nu se poate. De aceea, persoanal, nu prea văd o posibilă schimbare în bine imediată.
      Aşadar, ai înţeles bine; în momentul de faţă, cu aceasta majoritate de parlamentari-cocalari şi cu electoratul care ai susţine, personal cred că România nu se poate aştepta la un viitor mai bun. Cât despre "copiii noştri", deja am scris părerea mea; şi Udrea şi Mazăre şi Blaga şi Băsescu şi Viorica-Vasilica şi Dragnea..atunci când erau mici..mai mult ca sigur că au fost consideraţi a fi "copii speciali".
      Părerea mea, lăsaţi copiii să crească normal, natural. Unii din ei au nevoie de şcoală, alţii ar beneficia mai mult dacă ar fi ţinuţi la distanţă de orice bugetari. Să primeasca, însă, o educaţie financiară sănătoasă de mici. E mai bine dacă copilul încearcă să fie independent de mic, decât să viseze la un serviciu la stat, serviciu care să fie "sigur şi bine plătit". Aceasta este o teorie care nu se învaţă în şcolile unde predau bugetarii..
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult