Foto: Dragoș Savu
În anul 2011 România avea să aibă 3 guverne ca urmare a demisiei lui Emil Boc la începutul anului. În aceeași perioadă avea să fie adoptată o nouă lege a educației, valabilă și astăzi după mai bine de 350 de modificări aduse atât în Parlament cât și prin Ordonanțe de Urgență sau Hotărâri de Guvern. E anul în care criza financiară ia amploare în Grecia și aproape că aduce țara în faliment. Peste ocean mișcarea Occupy Wall Street ia naștere ca urmare a inechităților, fapt pentru care oamenii își cer dreptate în stradă. Pentru mine e anul când fac cunoștință cu Facultatea de Filosofie din Iași, locul unde aveam să-mi pun bazele gândirii umaniste.
2011 e și anul când conform datelor INS intrau în ciclul primar aproximativ 218000 de copii. 8 ani mai târziu, aproximativ 155000 dintre aceștia sunt înscriși la evaluarea națională de la finalul clasei a VIII-a.
La un calcul simplu de scădere apare o întrebare cât se poate de pertinentă: ce s-a întâmplat pe parcursul anilor cu cei aproape 65000 de elevi care nu apar în evidență pentru examenul desfășurat zilele acestea? Ne poate răspunde Ministerul Educației ori Ministerul Muncii și Protecției Sociale câți dintre acești copii au plecat din țară, câți dintre ei au abandonat școala ori au rămas cu un an sau doi în urmă fiind repetenți sau corigenți? Câți dintre acești copii au ajuns în clasa a VIII-a însă din diverse motive nu s-au înscris la evaluarea națională?
Conform Legii Educației Naționale, la articolul 63 se menționaează faptul că numărul minim de elevi dintr-o clasă e de 12 copii, maximul fiind de 25. Uitându-ne pe datele publicate de Ministerul Educației cu privire la participarea copiilor de clasa VIII-a la evaluarea națională putem avea următoarel observații:
- Din cele 6035 de școli ce au avut elevi la evaluarea națională (excepție făcând Școala Penitenciarului Jilava) avem 415 școli care au avut înscriși 5 sau mai puțin de 5 elevi la acest examen, în procente asta însemnând că aproape 7% din școlile din România care au și ciclu gimnazial au avut mai puțin de jumătate dintre copiii înscriși în clasa a VIII-a, elevi înscriși la evaluarea națională;
- Tot conform datelor publicate de minister pe evaluare.edu.ro vom observa faptul că 35 de școli din țara noastră au avut un singur copil de clasa a VIII-a înscris la evaluare. Ce-i face pe profesori și pe directrii de școli să nu încurajeze participarea copiilor la un astfel de examen? Câți copiii de clasa a VIII-a din aceste școli nu au mers de bună voie ori au fost constrânși având situația neîncheiată, neputând astfel să se înscrie la examen? Ce frici există în rândul școlilor care le împiedică să fie oneste și să recunoască realitatea, punând astfel și bazele inițiativei de a găsi strategii prin care să-i aducă pe acești copii la atingerea potențialului lor cât mai mult? Dând liber copiilor către liceu sau școala profesională, neavând însă abilități de literație spre exemplu dezvoltate, se vor simți tot mai inutil la școală, nu vor înțelege conținuturile aduse de profesori, vor simți nedreptatea pentru faptul că nimeni nu a fost la momentul potrivit lângă ei să-i ajute să recupereze, vor trăi tot mai mult cu gândul de a finaliza mai repede școala și de a nu o mai simți ca pe un chin ori ca pe ceva total nefolositor.
- Din cele 415 școli cu 5 sau mai puțin de 5 copii înscriși la examen, 84% din ele se află în mediul rural. Asta mă face să mă întreb cât de mult sprijin primesc aceste școli pentru a atinge standardele pe care o școală din mediul urban le atinge? Totodată cât de dezvoltate sunt comunitățile locale din care provin aceste școli pentru a oferi perspective educaționale cât și culturale acestor copii pentru a fi cel puțin la fel de bine pregătiți la nivel academic precum copiii care locuiesc în comunități cu acces la servicii medicale, servicii culturale, la infrastructură modernă?
- Privind datele reiese faptul că județele cu ponderea cea mai ridicată ce au 5 sau mai puțin de 5 copii înscriși la evaluare sunt Caraș-Severin cu aproape 19%, urmat de județul Tulcea cu 16% și județul Mureș cu 15%. Nu întâmplător sunt județe cu ponderea șomajului printre cea mai ridicată din țară, cu lipsa investițiilor în infrastructură, cu teren accidentat care face ca transportul sau condițiile de locuire să fie nu tocmai cele mai fericite. Interesant de văzut ar fi care e media în ce privește gradul de pregătire profesională al cadrelor didactice din acest județ (câți dintre profesori au întradevăr competențe didactice pentru a face față nevoilor copiilor) cât și dotarea școlilor și accesul la resurse pe care îl au acestea. O altă întrebare e cât de mult ajutor și sub ce formă primesc aceste școli de la primării, consiliile județene, inspectoratele școlare pentru a crește calitatea educației cât și accesul copiilor la școală? Câți asistenți sociali, logopezi, consilieri și mediatori școlari, profesori de sprijin există pentru a crea servicii integrate împreună cu școala pentru copiii care provin din medii vulnerabile și au dificultăți în învățare ori sunt în pericol de abandon școlar? Ce bugete acordă primăriile pentru burse acordate copiilor în așa fel încât să acopere nevoile de bază pentru a veni la școală? Ce salarii au cadrele didactice din aceste comunități și sunt ele de ajuns să-i motiveze pe oameni să-și facă foarte bine treaba?
- Câte biblioteci sau centre culturale, terenuri sau săli de sport există în așa fel încât copiii și tinerii din comunitate să aibă oportunități de petrecere a timpului liber?
- Câți primari au în agenda lor ca prioritate școala împreună cu grădinița și serviciile pe care le oferă aceastea comunității?
- Dacă e să calculăm confrom prevederilor din Legea Educației Naționale cu privire la numărul de elevi dintr-o sală de clasă vom avea următoarele date – dacă e să luăm varianta în care în cele 415 școli clasele de-a VIII-a aveau numărul minim de elevi, reiese faptul că aproape 3900 de copii nu s-au înscris la evaluarea națională. Dacă e să luăm numărul de copii maxim pe care legea îl permite pentru realizarea unei clase vom observa că aproape 9000 de copii de această dată nu s-au înscris pentru acest examen.
În lipsa datelor oferite de Ministerul Educației cu privire la numărul de elevi înscriși la începutul anului școlar 2018-2019 în clasa a VIII-a cât și numărul exact al absolvenților, exercițiul făcut mai sus este unul strict ipotetic. Cu toate acestea rămâne un număr impresionant de copii care nu apare momentan în nici o statistică oficială. Sunt copii care odată ce nu sunt recunoscuți în datele oficale de către autoritățile statului nu vor avea nici parte de strategii din partea instituțiilor abilitate în așa fel încât să beneficieze de programe remediale, să-și dezvolte competențele în așa fel încât să fie pregătiți pentru a deveni cetățeni funcționali, oameni cu pregătire pentru piața muncii cât și cu abilități de relaționare care să le dezvolte o stimă de sine sănătoasă ori să aibă relații bazate pe respect, empatie, toleranță.
Făcându-ne că nu-i vedem pe acești copii, ne mințim singuri spunând că lucrurile vor merge de la sine, că sistemul e de vină, lăsând acțiunea în seama altuia, încercând să ne vedem tot mai însingurați de viețile noastre.
Într-o țară în care drepturile fundamentale recunoscute de constituție nu sunt asigurate tocmai de către stat nu putem avea așteptarea să avem cetățeni implicați civic. Într-o țară în care instituțiile îi privesc cu indiferență pe tiner, revolta acestora se poate traduce peste ani în apatie, emigrare, revoltă față de propria națiune pentru nedreptatea la care a fost supus, fiind ignorant și împins la marginea societății.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Drama societatii a dus scoala la incapacitatea de a mai forma generatii sănătoase si capabile, acolo unde zestrea umană si de acasa lasa de dorit, acolo unde accesul la educatie este greoi - fizic si material, acolo unde interesul (ala care poartă fesul) nu exista, dar si acolo unde implicarea (stim a cui) este minima sau inexistenta. Ce este de facut, pentru noi cei care suntem părinți? in primul rand, este o capacitare continua a copilului. Daca statul si "universul" este impotriva mea, rămîn doar eu sa ma ajut, incurajez si sa ma implic mai mult sau cât pot de mult in educația copilului.
Nu este aceasta o solutie, nici pe de parte, Asta mi-o spun doar mie ca părinte, nu o spus eu ca cetățean statului in care trăiesc, muncesc si ma educ.
As mai aduce ceva in discuție. Pe o alta direcție, adiacenta oarecum.
Câți din cei care fac scoala, cea generală si pot adăuga si liceul, au efectiv vreo "treaba" cu scoala si, nu mai vorbesc, cu facultatea ?? Multi, f multi, prea multi chiar.
Acum după evaluarea nationala aud de copii care au medii sub 5 chiar 3 si 4, si, incredibil, isi doresc mersul mai departe la liceu, teoretic, nici pe departe profesional (e injositor ! sic). (am informatii din surse interne invatamantului). Si vor ajunge in facultăți, particulare probabil, cu diplome... care folosesc societatii in care trăiesc, la absolut nimic. Aici este problema noastra exclusiv si absolut deloc a statului. In acest caz statul cheltuie bani (destul de multi bani pentru "formarea" unui cetățean in preșcolară, primara, gimnazială, liceală, universitara, etc.), pentru ca la final rezultatul sa fie nul sau minuscul. Si înțelegeți la ce ma refer (ex. vânzători cu master,). Atentie: vorbesc de cei care nu pot mai mult sau nu-si doresc mai mult, nu de cei care sunt expulzați de piata muncii. Vorbesc de cei multi ca vor sa poarte tinichie chiar daca sub ea nu e mai nimic. Si asta este si oglinda unei parti a societatii noastre si a comportamentul social, in fapt: badarani, inculți sau neghiobi imbuibati in masini de zeci de mii de euro sau de "fite". Recunoașteți personajele ? Rezultatul scolii bineanteles, al societatii, al familiei, dar si al neputinței legilor si regulilor clare care ne clădesc comunitatea.
În ţările cu adevărat capitaliste, dacă un tânăr vrea să meargă la facultate este nevoit să ia un împrumut bancar apoi este obligat să-l plătească în maxim 30 de ani. La noi, sistemul de învăţământ românesc, cu toate că este finanţat din taxele contribuabilor, practic pregăteşte creere pentru export şi face asta din banii contribuabilor.
Salut Marian, ne ştim de pe CPP ..mă bucur să te revăd şi aici ;)
În ziua de azi copiilor li se acordă prea multă atenţie în mass-media. Eu cred că, copiii sunt supra-evaluaţi pentru ceea ce ei sunt defapt în realitate. Copiii sunt, nici mai mult nici mai puţin, decât oameni normali. Câţiva dintre ei, (foarte puţini), sunt potenţi intelectual, dar o grămadă sunt proşti, răzgâiaţi şi mai ales prost crescuţi.
Atunci când aud atâţia adulţi care se văicăresc despre "copiii noştri", mă gândesc că, la un moment dat şi Udrea şi Mazăre şi Blaga şi Băsescu şi Viorica-Vasilica şi Dragnea... atunci când erau mici cu toţii au fost consideraţi a fi "speciali".
Ştii ce văd atunci când mă uit la copiii de azi?... policitienii corupţi, funcţionarii, poliţiştii şi judecătorii cocălari de mâine. Credeţi că, ceva va mai putea schimba lucrurile?
Copiii sunt învăţaţi de mici cu corupţia. În prima zi de şcoală, mama âi dă copilului un buchet de flori şi o cutie de bomboane să o ducă la şcoala lui "doamnă învăţătoare". Să ştie copilul cum vor merge lucrurile acolo şi să fie smerit în fata bugetarului care-i va inocula prostii în cap ani la rândul.
Ce poate un "dascăl" să-mi înveţe copilul? Când, de fapt, bugetarul, n-a lucrat nici măcar o zi în economia reală şi, ca atare, bugetarul nu are el însăşi vreo educaţie financiară.
Cred că, cu cât mai mult vă veţi ocupa personal de educaţia copilului în cadrul familiei, cu cât al veţi ţine mai departe de sistemul bugetar de învăţământ, cu atât mai mult copilul va avea de câştigat.
Copilul, de mic trebuie să înveţe să producă bani, să vândă ceva, cuiva. În vremurile bune, oamenii făceau copii pentru a avea ajutor în gospodărie, în livadă. În alte ţări, în zonele rurale, vezi copii la marginea drumului vânzând suc proaspăt de portocale. La noi, dacă âi spun copilului să dea cu aspiratorul prin casă, începe să se smiorcăie şi se duce la mă-sa să-l apere.
De accea, nu e suficient dacă copilul se duce zilnic la şcoală. Nu mă impresioneză dacă aduce acasă note bune şi ştie totul despre Burebista. E nevoie de puţin mai mult decât atât. Copilul trebuie să se obişnuiască de mic cu violenţa. Dacă un copil poate să suporte violenţa în familie, atunci să se obişnuiască şi cu violenţa în şcoală, nu să se întoarcă acasă cu ochiul vânat plângând că l-a bătut un coleg şi i-a furat pacheţelul cu mâncare.
Nu mai creşteţi copii slabi de înger, zemoşi şi răzgâiaţi. Viaţa reală e altfel.
Aşadar, ai înţeles bine; în momentul de faţă, cu aceasta majoritate de parlamentari-cocalari şi cu electoratul care ai susţine, personal cred că România nu se poate aştepta la un viitor mai bun. Cât despre "copiii noştri", deja am scris părerea mea; şi Udrea şi Mazăre şi Blaga şi Băsescu şi Viorica-Vasilica şi Dragnea..atunci când erau mici..mai mult ca sigur că au fost consideraţi a fi "copii speciali".
Părerea mea, lăsaţi copiii să crească normal, natural. Unii din ei au nevoie de şcoală, alţii ar beneficia mai mult dacă ar fi ţinuţi la distanţă de orice bugetari. Să primeasca, însă, o educaţie financiară sănătoasă de mici. E mai bine dacă copilul încearcă să fie independent de mic, decât să viseze la un serviciu la stat, serviciu care să fie "sigur şi bine plătit". Aceasta este o teorie care nu se învaţă în şcolile unde predau bugetarii..