Foto: Guliver/Getty Images
Bucurie mare, astăzi am plecat în vacanță. La Marsilia, via Frankfurt. Avionul pleacă din București la Frankfurt cu o întârziere cauzată în mare parte îmbarcării unui călător cu probleme de sănătate care a necesitat o „pregătire specială”. Nu prea am înțeles ce înseamnă asta, așa că nu i-am acordat prea mare importanță. M-am gândit că poate e cineva în scaun cu rotile pentru că se mai întâmplă, dar asta nu se lega cu întârzierea, așa că am renunțat. Asta până când m-am suit în avion și am realizat despre ce era vorba cu adevărat: „călătorul” era pe o targă. Și da, îți trebuie ceva pregătiri speciale pentru a asigura un astfel de transport. Nu era un călător obișnuit, era un pacient. Un pacient care cel mai probabil nu poate fi tratat în țara noastră și atunci am conștientizat parcă pentru prima oară cu adevărat: câți dintre noi ar putea duce efortul (financiar, fizic, psihic) de a-l trimite pe cel drag, pe o targă, la tratament în străinătate? Câți vor avea energia necesară să facă un astfel de efort pentru cel drag de lângă el, un părinte, un soț, un copil în momente în care pot fi dărâmați de un diagnostic?
Da, ne gândim că nouă nu ni se poate întâmpla și asta este o minciună frumoasă pe care ne-o spunem, pentru că în adâncul sufletului, știm că oricui i se poate întâmpla, oricând. Și mai știm și că atunci când vom fi în astfel de momente, banii și socotelile noastre de “azi pe mâine” nu vor mai valora nimic. Sistemul medical din Romania nu poate să susțină un tratament sau intervenție medicală la nivelul celor din țările vest europene, însă nu vedem că noi suntem cei care susținem un astfel de sistem bolnav și contribuim, la fiecare 4 ani la îmbolnăvirea și mai gravă a acestuia.
Uităm sau nu vrem să ne amintim că acum ceva vreme una dintre cele mai grele pedepse era exilul: să trăiești singur printre străini, fără familie și prieteni.
Sacrificăm cu multă generozitate viitorul generațiilor tinere pentru un mic beneficiu imediat: o creștere măruntă a unui salariu, o creștere de pensii, pentru că “mie n-o să mi se întâmple”, eu nu o să ajung în spital. Ne gândim la interesul de moment și ne creștem copiii cu gândul că vor pleca “afară”, uitând că soluția este mult mai la îndemâna noastră: să facem lucrurile să meargă aici, la noi. “Da, ăla mic o să plece afară. Ce să facă aici?” „Afară” sunt salarii mai mari, un nivel de viață mult peste cel de acasă, au școli civilizate, străzi și parcuri curate, autobuze bine puse la punct, un sistem de pensii funcțional, sisteme de asigurări sociale bine organizate și de încredere. “Ce să facă aici?”
Uităm sau nu vrem să ne amintim că acum ceva vreme una dintre cele mai grele pedepse era exilul: să trăiești singur printre străini, fără familie și prieteni.
Și asta alegem pentru copiii noștri: o viață în exil, pentru că suntem prea ocupați să ne sacrificăm o oră din timpul nostru odată la 4 ani și să mergem să votăm, iar atunci când o facem, o creștere de salariu sau pensie de 10% ( fără să ne gândim măcar că de cele mai multe ori va fi acoperită de o inflație mai mare decat câștigul), pare un preț numai bun pentru ca “ala micu’ să se descurce cum poate pe afară”.
Și știți ce e mai rău decât să ajungi pe o targă într-un avion? Pe acea targă să nu fii tu, ci cel drag ție, pentru că nu a plecat „afară” la timp.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Provocarea nu e mică, practic ar trebuii ca majoritatea „andrisanzilor” dvs să se prezinte.
Si in romania se poate trai bine in ziua de astazi! si e un cumul de alegeri si pasi, situatia unde suntem este rezultatul tuturor pasilor anteriori! daca vrei ceva mai bun sau diferit (sanatate, bani, politica etc) evident ca e nevoie sa schimb dramatic ce facui anterior.
Altfel, situatia cu targa e impresionanta pentru orisicine. Dar si aici e de ales. Si alte tari nu fac fatza la cazurile medicale si isi schimba pacientii/trimit intre clinici specializate - doar ca pleaca fie din timp, fie cu ambulante/curse speciale (sunt curioasa cum o companie privata a acceptat sa transporte un bolnav pe targa in conditiile in care refuza gravidele dupa luna a 7a din motive de risc de aterizare fortzata...)
- scolile de kakao, in afara de Bucuresti si cateva orase unde sunt licee de top sau scoli gimnaziale, peste tot e jale
- lipsa de drumuri, si calitatea lor - faci de 5 ori mai mult spre orice destinatie comparat cu orice tara normala la cap.
- lipsa dotarilor din spitale, infectii, oameni nepregatiti (de ce , sunt toti prin Londra?), intri acolo ca pacient, de ca la loterie, nu stii sigur ce patesti.
Astea de mai sus sunt necesitatile prioritare pentru o societate sanatoasa.
Mai mult, dupa cum bine stim, problemele sunt mai multe, dar nu-i asa, noi romani sadea fiind, "ne descurcam".
De ce ar trebui sa fiu atent la gropi, sau unde o sa parchez la piata victoriei daca am treaba acolo, in loc sa ma gandesc la ce am de facut la destinatie? Asta e doar un exemplu, vedeti dvs, eu locuiesc in alta tara, si cand plec de acasa singura mea problema este ca m-am trezit cam tarziu, in rest fac aceleasi 40 de min pe autostrada in fiecare zi, si parchez la aceeasi parcare subterana
Acelasi lucru se aplica in toate domeniile, cati dintre noi nu am auzit o discutie ici colo, prin care oamenii cauta un anumit spital si un anume doctor, cu recomandari, se face o intreaga epopee pentru a avea acces la acel doctor, etc.
De ce nu poti pur si simplu sa intri intrun spital, si sa-ti rezolvi problema profesionist la Bucuresti sau la Darabani, de exemplu.
De ce trebuie sa facem "combinatii" cu luat oameni pe buletin doar ca sa aiba acces la anumite scoli din oras care sunt "bune" ? Cum ar fi daca scoala de langa casa ar fi la fel de buna ca aia din cartierul ala de bogatani ?
Vedeti dvs, toate problemele astea banale, macina romanul zi cu zi, ii mananca psihicul si sanatatea in general, unii nu isi dau seama de asta.