Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

În avionul care duce turiști spre Frankfurt e urcat, pe targă, un pacient. Un om în suferință, simptomul unei Românii bolnave

Avion in zbor

Foto: Guliver/Getty Images

Bucurie mare, astăzi am plecat în vacanță. La Marsilia, via Frankfurt. Avionul pleacă din București la Frankfurt cu o întârziere cauzată în mare parte îmbarcării unui călător cu probleme de sănătate care a necesitat o „pregătire specială”. Nu prea am înțeles ce înseamnă asta, așa că nu i-am acordat prea mare importanță. M-am gândit că poate e cineva în scaun cu rotile pentru că se mai întâmplă, dar asta nu se lega cu întârzierea, așa că am renunțat. Asta până când m-am suit în avion și am realizat despre ce era vorba cu adevărat: „călătorul” era pe o targă. Și da, îți trebuie ceva pregătiri speciale pentru a asigura un astfel de transport. Nu era un călător obișnuit, era un pacient. Un pacient care cel mai probabil nu poate fi tratat în țara noastră și atunci am conștientizat parcă pentru prima oară cu adevărat: câți dintre noi ar putea duce efortul (financiar, fizic, psihic) de a-l trimite pe cel drag, pe o targă, la tratament în străinătate? Câți vor avea energia necesară să facă un astfel de efort pentru cel drag de lângă el, un părinte, un soț, un copil în momente în care pot fi dărâmați de un diagnostic? 

Da, ne gândim că nouă nu ni se poate întâmpla și asta este o minciună frumoasă pe care ne-o spunem, pentru că în adâncul sufletului, știm că oricui i se poate întâmpla, oricând. Și mai știm și că atunci când vom fi în astfel de momente, banii și socotelile noastre de “azi pe mâine” nu vor mai valora nimic. Sistemul medical din Romania nu poate să susțină un tratament sau intervenție medicală la nivelul celor din țările vest europene, însă nu vedem că noi suntem cei care susținem un astfel de sistem bolnav și contribuim, la fiecare 4 ani la îmbolnăvirea și mai gravă a acestuia. 

Uităm sau nu vrem să ne amintim că acum ceva vreme una dintre cele mai grele pedepse era exilul: să trăiești singur printre străini, fără familie și prieteni. 

Sacrificăm cu multă generozitate viitorul generațiilor tinere pentru un mic beneficiu imediat: o creștere măruntă a unui salariu, o creștere de pensii, pentru că “mie n-o să mi se întâmple”, eu nu o să ajung în spital. Ne gândim la interesul de moment și ne creștem copiii cu gândul că vor pleca “afară”, uitând că soluția este mult mai la îndemâna noastră: să facem lucrurile să meargă aici, la noi. “Da, ăla mic o să plece afară. Ce să facă aici?” „Afară” sunt salarii mai mari, un nivel de viață mult peste cel de acasă, au școli civilizate, străzi și parcuri curate, autobuze bine puse la punct, un sistem de pensii funcțional, sisteme de asigurări sociale bine organizate și de încredere. “Ce să facă aici?” 

Uităm sau nu vrem să ne amintim că acum ceva vreme una dintre cele mai grele pedepse era exilul: să trăiești singur printre străini, fără familie și prieteni. 

Și asta alegem pentru copiii noștri: o viață în exil, pentru că suntem prea ocupați să ne sacrificăm o oră din timpul nostru odată la 4 ani și să mergem să votăm, iar atunci când o facem, o creștere de salariu sau pensie de 10% ( fără să ne gândim măcar că de cele mai multe ori va fi acoperită de o inflație mai mare decat câștigul), pare un preț numai bun pentru ca “ala micu’ să se descurce cum poate pe afară”.

Și știți ce e mai rău decât să ajungi pe o targă într-un avion? Pe acea targă să nu fii tu, ci cel drag ție, pentru că nu a plecat „afară” la timp.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu uitați însă că unii...cam mulți, nu uită niciodată să meargă la vot o dată la 4 ani.
    Provocarea nu e mică, practic ar trebuii ca majoritatea „andrisanzilor” dvs să se prezinte.
    • Like 0
  • Trist dar adevarat! Si eu ma gandesc ca cei ce aleg strainatatea pentru copii, fara sa faca ceva pentru prezent, sunt lasi! Parca nu mai putem gandi cu capul nostru, suntem pe treapta cea mai de jos a Piramidei lui Maslow!
    • Like 0
  • Cei alesi sunt oglinda celor ce-i aleg: nici mai buni, nici mai rai. Eu le spun copiilor mei ca trebuie sa se pregateasca pt viitor: matematica, biologie, informatica si, nu pe ultimul loc, engleza! Ca doar nu vor plati ei datoria publica a celor ce au votat aiurea in Romania...
    • Like 0
  • Claudia Olteanu, se poate spune ca intr-o tara se poate trai bine in momentul in care mai mult de jumatate din populatie isi permite macar un concediu pe an, Si nu ma refer la ceva exotic, deloc, ceea ce e departe de adevar in Romania. Afara, cu un salar de vanzatoare iti permiti acel concediu. Da, nu zice nimeni ca cei care pleaca din tara sunt fortati de cineva, dar daca tu ai avea de ales intre cele doua variante de mai sus, pe care ai alege-o? Nu mai spun de lipsa serviciilor medicale, educatie de calitate, etc...care, iar, is deplorabile :)
    • Like 0
  • Plecatul din tara nu mai e un exil cu forta pt minimum necesar (libertate, mancare) ci o alegere rationala, constienta, sa nu ii mai victimizam pe cei ce pleaca - avem de ales.
    Si in romania se poate trai bine in ziua de astazi! si e un cumul de alegeri si pasi, situatia unde suntem este rezultatul tuturor pasilor anteriori! daca vrei ceva mai bun sau diferit (sanatate, bani, politica etc) evident ca e nevoie sa schimb dramatic ce facui anterior.

    Altfel, situatia cu targa e impresionanta pentru orisicine. Dar si aici e de ales. Si alte tari nu fac fatza la cazurile medicale si isi schimba pacientii/trimit intre clinici specializate - doar ca pleaca fie din timp, fie cu ambulante/curse speciale (sunt curioasa cum o companie privata a acceptat sa transporte un bolnav pe targa in conditiile in care refuza gravidele dupa luna a 7a din motive de risc de aterizare fortzata...)
    • Like 0
    • @ Claudia Olteanu
      Pff, ati pus punctul pe i stimabila doamna, "si alte tari nu fac fatza" , da, cand e vreun cutremur de 7.5 sau un uragan precum Katrina. Evident ca nu fac fata. Dar in cazul unui cutremur de 7.5 sau unui uragan ca ala, Romania ar fi stearsa de pe harta cu totul. Romania nu e in stare sa opereze un copil 2 de ani care moare in clinica privata (unde tot personal de la stat lucreaza, ce ironie), nu e in stare sa trateze UN ars. Va mai amintiti de doamna aia aproape omorata in spital, pentru ca o pipitza a incurcat pungile cu sange ? Evident ca se poate trai bine in Romania daca ignori:

      - scolile de kakao, in afara de Bucuresti si cateva orase unde sunt licee de top sau scoli gimnaziale, peste tot e jale
      - lipsa de drumuri, si calitatea lor - faci de 5 ori mai mult spre orice destinatie comparat cu orice tara normala la cap.
      - lipsa dotarilor din spitale, infectii, oameni nepregatiti (de ce , sunt toti prin Londra?), intri acolo ca pacient, de ca la loterie, nu stii sigur ce patesti.

      Astea de mai sus sunt necesitatile prioritare pentru o societate sanatoasa.

      Mai mult, dupa cum bine stim, problemele sunt mai multe, dar nu-i asa, noi romani sadea fiind, "ne descurcam".

      De ce ar trebui sa fiu atent la gropi, sau unde o sa parchez la piata victoriei daca am treaba acolo, in loc sa ma gandesc la ce am de facut la destinatie? Asta e doar un exemplu, vedeti dvs, eu locuiesc in alta tara, si cand plec de acasa singura mea problema este ca m-am trezit cam tarziu, in rest fac aceleasi 40 de min pe autostrada in fiecare zi, si parchez la aceeasi parcare subterana

      Acelasi lucru se aplica in toate domeniile, cati dintre noi nu am auzit o discutie ici colo, prin care oamenii cauta un anumit spital si un anume doctor, cu recomandari, se face o intreaga epopee pentru a avea acces la acel doctor, etc.

      De ce nu poti pur si simplu sa intri intrun spital, si sa-ti rezolvi problema profesionist la Bucuresti sau la Darabani, de exemplu.

      De ce trebuie sa facem "combinatii" cu luat oameni pe buletin doar ca sa aiba acces la anumite scoli din oras care sunt "bune" ? Cum ar fi daca scoala de langa casa ar fi la fel de buna ca aia din cartierul ala de bogatani ?

      Vedeti dvs, toate problemele astea banale, macina romanul zi cu zi, ii mananca psihicul si sanatatea in general, unii nu isi dau seama de asta.
      • Like 0
  • andrei andrei check icon
    Merita românii o schimbare?
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult