Ministrul Educației a anunțat ieri modificarea structurii anului școlar și a modalității de evaluare a elevilor – fiind eliminate tezele.
Găsesc suntem în fața celor mai bune vești din domeniul Educației de multă, multă vreme. Le voi lua pe rând: indiferent cum era anul școlar împărțit, el era mereu fragmentat de vacanțe. De iarnă, de Paști, alte micro-vacanțe și așa mai departe. Mai era un moment în care trimestrul, semestrul se opreau: pregătirile și recapitulările pentru teză. Rostul împărțirii anului în unități din acestea mai mici erau niște jaloane ce trebuiau atinse din punctul de vedere al cunoștințelor și verificarea atingerii acestor jaloane. Așadar, fie că erau trimestre, fie că erau semestre, ele începeau printr-un review al cunoștințelor (recapitulare și eventual testare), un ciclu de predare/acumulare, o testare generală (teză). Aceste unități temporale au fost veșnic fragmentate de micro-vacanțe. Abia intrau copiii în ritm ascendent pe curba de acumulare de cunoștințe și venea o pauză care-i scotea din ritm. E logic că împărțirea pe unități mai mici de învățare neîntrerupte de vacanțe și alte evenimente – fie că ele sunt 2, 3, 4 sau 5 (cum este propunerea curentă) permite o corelare cu ritmul elevilor și cu curba de învățare.
Propunerea curentă permite divizarea predictivă a materiei în unități de învățare corelate cu durata fiecărui ciclu și evaluare de progres care are rol de a constata acumulările și de a propune intervenții pe zone mici de materie (mai ușoare, așadar, pentru că fiind porțiuni mai mici de materie, decalajele nu au cum să fie decât mai mici).
Cred că, în actuala propunere, presiunea va fi pe învățare, pe act educațional corect, pe acumulare de cunoștințe, nu pe note. Sigur, e greu de crezut că brusc elevii și părinții care erau mari performeri în urmărirea de note, nu neapărat de cunoștințe, își vor schimba brusc abordarea și vor urmări alt scop. Dar, dacă acest plan va fi pus în practică și continuat mai mult decât un an, aceștia or vedea că singurul lucru evaluat este acumularea de cunoștințe de la finalul anului care vor fi testate corect, similar ca dificultate și condiții de aplicare pentru toți copiii.
Testarea standardizată – ce e ea și ce efecte va produce
Ministrul a vorbit astăzi despre două testări: una de început de an, cu rol de a constata decalaje și de a ghida proces educațional sau remedial individualizat și cealaltă – la final de an școlar – testarea sumativă – care va da de fapt media copilului.
Vom obține din acest tip de abordare câteva elemente de progres absolut remarcabil: primul, toți copiii vor fi testați cu același tip de instrument și cu aceleași scale. Mai exact, vom ajunge, în sfârșit, în punctul în care nota 7 la Mate pentru copil de clasa a 6-a din Lazăr va fi comparabilă cu cea a unui coleg din școala 4 din Videle. Vom avea un mare plus la nivel de echitate și responsabilitate – nu va mai conta nici cine e profesorul de la clasă, nici dacă elevul e sau nu simpatic. Va conta ce știe copilul și doar ce știe copilul. Și toate aceste date vor putea fi comparate. Apoi, vom obține din vreme indicatori pentru fiecare clasă, școală, la nivel de cadru didactic, unitate teritorială etc. Date pe care, dacă le vom analiza, vom putea clădi strategii. Nu vom avea doar triste constatări la final de an sau de ciclu școlar – copii care au picat examenele, ci date acționabile la început de an școlar. Sigur, dacă vom ști ce să facem cu ele. Și eu sper că vom ști, ar fi păcat ca asemenea efort de schimbare (absolut remarcabil) să fie inutil.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar cum se implementeaza? cum ajungem la nivelul profesorilor sa ii invatam de modularizare si sa isi grupeze materia si programa in felii?
Cum ii convingem sa dea teste saptamanale, de 15-25min pt a evalua nivelul clasei si vedea ce au inteles copiii si cu ce au ramas dupa o sapt de lucru?
Cum ii invatam sa faca mici fise de testare cu 5-10 intrebari, unele radio buttons, altele checkbox, altele de raspuns in 3 cuvinte si altele in 2 fraze, cand unii profesori nici nu reusesc sa stapaneasca bine word-ul si sa faca o fisa de testare le ia 2 ore si apoi se plang cat au lucrat in plus? Ok, nu sunt calculatoare, atunci profesorul face un test pe hartie, scrie intrebari, lasa cate 2 randuri pt raspuns, dar multe scoli nu au xerox-uri pt a foto multiplica si testul grila ala facut de mana? Si mai trist, sunt profesori ce nu controleaza materia, singurul mod de evaluare e sa ridice elevul in picioare si sa asculte cum reproduce, nu cum interpreteaza/inteles fenomenul.
Cum se reeduca invatatorii pana la nivelul cand invata sa lucreze pe diferite niveluri cu clasa si de a nu mai trece clasa unii care nu stiu sa citeasca? Cum ii invatam pe invatatorii aia de metodologia Shanghai cand se repeta aceleasi lucruri iar si iar dar din ce in ce mai complex si mai diferit, pana cand lucrurile de baza sunt controlate?
Cum explicam tuturor cadrelor didactice sa se mobilizeze la fiecare modul de studiu sa isi reorganizeze predarea prin luat aceleasi lucruri de baza din modulul anterior si sa adauge ceva in plus?
Cum schimbam perspectiva profesorilor sa predea interdisciplinar si sincron cu profesorii de alte materii, si cand preda chimie sa tina cont ca in acelasi timp profesorul de matematica mai adauga exercitii cu regula de 3 simpla, cand la biologie se preda de arbori profesorul de engleza sa introduca 20 de cuvinte specifice arborilor, profesorul de matematica sa foloseasca exemple de probleme din viata reala si cu termeni utilizati zilnic, sau profesorul de fizica sa fie suficient de dinamic sa preia un fenomen ce se intampla imediat si sa introduca explicatii fizie, formule, si corelarea cu chimia etc?
Si mai ales, cum incurajam invatatorul sa nu mai treaca clasa pe copiii ce nu stiu sa scrie. Sa ajute copiii sa citeasca si acasa, cu parintii. Ce facem cand invatatorii si profesorii aleg sa lucreze cu copii talentati si interesati, ca copiii mei, dar lasa deoparte pe cei ce au cu adevarat nevoie de atentie? Cum facem ca la orele unde copiii mei se plictisesc si sa convingem profesorii ca e ok sa scoata o carte sa citeasca sau sa se duca sa ajute colega de banca ce nu se descurca! - copiii mei au fost apostrofati pt asa efort, ca ii deranjeaza clasa si nu sta cu mainile la spate ....
Eu unul mă bucur că lucrurile se mișcă și că se fac pași în direcția corectă. Iar toate aceste întrebări pot fi rezolvate prin dialog și iterație.
Aici cred că următorul pas ar fi un grup de lucru de la minister, eventual cu implicarea și din partea populației, prin care să se rafineze și să se găsească soluții cât mai bune.