Foto: Guliver Getty Images
Când analiza pieței stabilește (prin concluzii câteodată prea îndrăznețe) că puterea de cumpărare într-un oraș a mai făcut un salt semnificativ și a atins un nivel suficient de provocator pentru a fi exploatată favorabil de noi servicii de consum sau de extinderea unora existente, știți ce se întâmplă? Se ridică un nou (Mega) Mall.
De ce? Pentru că puterea de cumpărare trebuie să fie mai mereu percepută de consumator ca un echilibru fragil, ceva care-i scapă printre degete și care să-i „țină la cald” întrebarea: pot cumpăra un anumit bun sau nu? Acest sentiment de instabilitate a puterii de cumpărare se induce ușor consumatorului prin mecanismele pieței; simplu de înțeles, se reușește o diminuare lentă și constantă, aducând în fața acestuia provocări de natură materială ușor de introdus pe piață, nu neapărat prin creșteri bruște și semnificative de preț, ci printr-o diversificare de bunuri atractive și aparent utile, dintre care, puțin probabil, ai alege doar unul.
Prin urmare, construcția Mall-ului se anunță cu trompete și fanfare în media, ca și cum ți se oferă gratis o asigurare de viață împreună cu o pensie, pachet garantat. Și apoi, peste câteva luni, după un anunț și mai bombastic, spunându-ți că, în curând, se va deschide „fântâna” tuturor lucrurilor dorite și nemaivăzute, stai într-o așteptare înfrigurată, gândindu-te cu plăcere, ca și cum ai mânca bomboane Lindt în mușcături mici, ce-ți vei cumpăra mai întâi.
Și unii chiar pun bani deoparte. Au reținut ei bine că, în prima săptămână, vor fi promoții și atunci să vezi: își vor umple bucătăria cu cele mai noi și performante seturi de tigăi sau covorașele la baie vor fi cele în stil italian, atât de mult dorite din reviste și reclame. Și mult așteptata zi sosește, câteodată amânată cu câte o lună, două, dar ce mai contează, lucrurile sunt aproape a fi cumpărate, de câte ori nu s-a gândit la ce-și dorește gospodina care va face clătite mai bune în noua tigaie, domnișoara care își va prepara legumele la abur sau adolescentul care, ascultând cu nu știu ce marcă de căști, va avea cel mai tare „sound” la conversațiile pe telefon.
Beneficiarii „pieței moderne de magazine” intră și ies într-un flux aproape la fel de dens în și din zona vitrinelor frumos aliniate, fiecare dintre ei, cu un fel de mândrie că, da, fac parte din mulțimea cu sacoșe care numai în acest Mall se găsesc. Cu cât sunt mai mulți, cu atât parcă se conving pe ei înșiși că este bine că au venit aici, că nu au scăpat acest eveniment „monden” din viața lor. Un maraton al cumpărăturilor care durează întreaga săptămână de inaugurare a Mall-ului și care, în procesul de care vorbeam mai sus, al diminuării puterii de cumpărare, aduce ca prim efect dulceața și satisfacția de o seară și de cel mult două zile, a achiziționării de noi produse.
Frenezia shoppingului de sărbători
Apoi ce credeți că se generează în timp? Dependența, aș spune. Cu suișuri și coborâșuri, cu punctele sale de glorie în perioada reducerilor pentru buzunare mai mici și perioadele sărbătorilor de Crăciun și Paște, pentru cele mai largi. Sigur, să nu neglijăm Sf. Valentin, ziua de 1 iunie și altele asemenea lor de care nu ne amintim acum. Un mecanism care merge ca uns; odată ce intri în perimetrul magazinelor, pe culoarele lungi și paralele, făcute în așa fel încât să nu ajungi repede la magazinul următor, de parcă să-ti dorești mai mult ce ai putea găsi acolo. Simți ca ești în armonie cu toți cei cu care te intersectezi. Ei toți se uită la vitrine, intră în magazine, sunt ca tine și parcă te încearcă sentimentul „apartenenței” la marșul cumpărăturilor: „Hei, sunt în rând cu lumea, fac și eu ce fac toți când au puțin timp liber, e plăcut, fără stres”. Un univers, dincolo de ușa rotitoare, neperturbat de nimic.
Până și abonații la serviciile clubului World Class, în drumul lor până la etajul cel mai de sus al locației, parcă-și mai domolesc mersul hotărât, îndulcit de câte-o vitrină, în ritmul valului leneș al majorității plimbătoare din „incintă”.
Și totuși, pentru că mai mereu exista perturbații în orice sistem în inevitabilele interacțiuni cu natura, apar și lucruri care nu se potrivesc cu universul Mall-ului, încrucișări perceptibile de realități diferite.
O bunică și 3 nepoți intră în mall ca la Disneyland
Într-una din zilele anului trecut, între Crăciun și Anul Nou, eram pe scara rulantă care ducea la al treilea etaj, către clubul sportiv și privirea-mi cuprindea spațiul parterului de care mă depărtam. Nu era îngrămădeală la intrările în magazine, căci cumpărăturile de Crăciun se pare că-i istoviseră pe cei mai mulți. Culoarul era aproape liber și am putut să observ o bunică cu trei copilași, două fetițe în jur de 10 și 7 ani și un băiețel de vreo 5, îmbrăcați modest. De-abia intrați în atmosfera caldă de interior, femeia și-a aranjat basmaua și și-a deschis paltonul, iar copiii, cu căciulițele în buzunare și fularele atârnându-le degajat, nu-și mai dezlipeau mâinile și privirile de pe două păpuși de înălțime naturală, una brunetă și cealaltă blondă, construite din Lego, plasate lângă scara rulantă, de la intrarea principală. De teamă să nu se dărâme cele două exponate, bunica le-a atenționat pe cele două fetițe și a pornit-o înainte pe culoar. Fetițele au urmat-o cu capul întors tot la păpuși, cu fețele învăluite într-o bucurie rară și puternică, dezvăluită în zâmbete timide. Băiețelul a luat-o înainte, alergând și oprindu-se la primul brăduleț ornamental, plasat aproape de standul ce vindea huse de telefoane. A atins o decorațiune ce imita turta dulce și a strigat la cele doua fetițe să se apropie. Instinctiv, a trebuit să fac un pas mare să nu mă împiedic la ieșirea de pe scara mobilă. Ultima imagine îi avea pe toți trei strânși lângă brăduleț, admirând imitația de turtă dulce, făcută dintr-o pâslă modernă, înșelătoare. Bunica îi dusese la Mall, într-o plimbare așteptată, cum li se întâmpla, probabil, doar de câteva ori pe an. Poate se vor întoarce acasă cu, cel mult, cu un pachet de turtă dulce și câteva bomboane cu reni și Moși Crăciun, cumpărate din autoservirea mare de la parter. Alte multe lucruri colorate și dorite rămâneau pentru Moșul anului următor.
Așa cum unii copii se duc la Disneyland cu bine cunoscuta nerăbdare și emoție, după ce au epuizat toate sursele de bucurie de „mai la îndemână", pentru alții copii acest Disneyland este Mall-ul, mai precis holurile cu brăduleți frumos aranjați și vitrinele magazinelor pline de jucării. Oare nu am putea face noi, „cei în rând cu lumea”, magazinul „Moș Crăciun trece și pe la tine”? Și la care copiii noștri să dăruiască jucării acelor copii pentru care o plimbare la Mall este ca un Disneyland?
Am părăsit Mall-ul, la o oră târzie, undeva după 9 ale serii. Afară era agitație mai ceva decât în serile de sâmbătă, mașinile se îmbulzeau și oameni printre ele, încărcați cu sacoșe pentru preparativele de Anul Nou. Se recunoșteau toți în iureșul pregătirilor de sărbători și apoi, mai târziu, fiecare, undeva, urma sa petreacă împreună cu familia și prietenii. Unii cu mai multe sacoșe descărcate, alții cu mai puține; unii cu dorințe și vise împlinite deja, alții cu multe speranțe pentru viitorul an.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In foarte scurta vreme universul asta va fi spulberat de realitatile producerii de hrana in noile conditii climatice. Lumea este cuprinsa parca de o narcoza a simtutilor nu aude, nu vede si nu-i pasa.
A-propos de bunica si nepoti: nu mai tarziu decat luni mergeam pe trotuar si in apropierea mea doi oameni, sot si sotie, cel mai probabil, si de la tara (99% sigur de asta)... Dialog intre ei: "Hai sa intram aici la Vodafone sa vedem ce oferte au" (el). "Da' ce-ar putea sa aiba?" (ea). "Hai sa vedem". I-am urmarit de curiozitate. Da, au intrat. Era o mica reprezentanta de maxim 50 mp. Oamenii, veniti la oras cu treburi, si-au gasit timp si sa intre sa vada "ofertele", desi e putin probabil (sigur nu!) ca ele le satisfac vreo necesitate primara si e foarte probabil ca oricum nu vor profita de niciuna dintre ele. Cel putin nu acum (discutia era asa, intr-o doara, de genul "hai sa facem ceva ca sa nu stam"). Asa suntem noi, oamenii, si consumerismul pe asta se bazeaza.
Dar in acelasi timp, din cate stiu, nu suntem adusi cu forta in aceste magazine, si obligati sa cheltuim anumite sume de bani, ca daca nu cine stie ce patim.
Se pare ca venim singuri si toti singuri facem aceste cumparaturi, fara ca cineva sa ne bage mana in buzunar. Aceste mall-uri sunt o afacere ca toate celelalte in care lucram si care are succes daca ofera o valoare adaugata perceputa pozitiv de catre clienti. Simplu si nimic mai mult. De aceea nu trebuie sa dam vina pe mall-uri ca ne-am transformat in consumatori frenetici, ci a noastra ca nu stim unde sa ne oprim. Daca totusi te simti agresat si obligat sa cumperi ceva cand mergi la mall, atunci nu te mai duce ca tot romanu' la plimbare la mall. Du-te in parc sau pur si simplu mergi pe strazi in plimbare..
Referitor la bunica care a venit cu nepotii la mall in vizita, trecem in partea cealalta unde de fapt doamna ar fi trebuit sa aiba suficienti bani sa cumpere si sa plece acasa cu sacose peste sacose ca sa fie in rand cu lumea? Da este greu in ziua de astazi. Am vrut libertate sa facem ce vrem si atunci am schimbat regimul acum 30 de ani. Dar, nu ne-a spus nimeni ca statul nu o sa ne mai tina in spate si ca devenim 100% responsabili de viata noastra. Si pentru ca nu suntem toti la fel, o sa fie oameni bogati, foarte bogati si oameni saraci si foarte saraci. Aici am ajuns si trebuie sa traim cu acest lucru. Si asa este peste tot in lumea dezvoltata. Mergeti in cartierele sarace din marile metropole europene si situatia este tot pe acolo.
De cand ni s-a deschis mall-ul asta in cartier il vad ca pe un lucru bun. Ai nevoie de un loc de intalnire unde sa poti sta jos si sa discuti cu cineva? Foodcourt-ul din mall e bun pentru asta, cafenelele de pe langa poate chiar si mai bune. Vrei sa vezi un produs in realitate inainte de a-l comanda online? Mall. Esi prin zona cu treaba si vrei sa te odihnesti putin? Mall.
Avem mall-uri de can lumea. In imperiul roman le zicea forumuri.
Din bloc pana la masina, apoi servici, mall, sala de fitnes... ...
Probabil, cumulat, orasenii cu staif petrec 30 de minute in aer liber intr-o zi lucratoare.
Deja nu mai respiram acelasi aer, traim o segregare mai ceva ca-n america anilor '60. Taranii, pensionarii, santieristii... aia de nu merg la vot sau voteaza psd sunt vinovati de stagnarea tarii. Altminteri ceilalti vor proiecta maii-uri, autostrazi, cladiri de birouri... bunastare neica, aia de ne va sufoca si manca viata minut cu minut. Cred ca facem parte dintr-un film horror iar noi suntem doar niste termite.