În povestea cerealelor, toată lumea a îmbrățișat narativul cu popoarele africane sărace, ignorând jocul rusesc din spate

Foto: Getty Images

Povestea confictului din Ucraina alimentează pagini întregi de ziar, teorii care mai de care mai elucubrante, toate se adună într-un narativ comun și anume tema favorită: ce mănâncă popoarele africane? Ucraina este scoasă de pe radar, iar popoarele africane suferă de foame.

Headline-ul emisiunilor de sinteză de la principalele televiziuni alimentează acest laitmotiv prin vocile unor invitați permanenți ce derulează și rostogolesc același narativ.

Însă lucrurile se prezintă un pic altfel față de ceea ce vedem derulandu-se zilnic pe mass-media. 

Scurt istoric al manipulării rusești

În anii precedenți Rusia a manipulat piață grâului conform dorințelor sale. Prețul și dimensiunea recoltei sunt atuurile sale principale în tot acest demers ce se desfășoară în fiecare an cu o cadență matricială. Astfel, în fiecare toamnă Rusia susține că recolta sa nu se află în parametrii buni, acest lucru pentru a genera cerere și implicit preț în Bazinul Mării Negre.

Acest lucru este controlat de către casele de analiza rusești afiliate Kremlin-ului. În perioada NOV-FEB a fiecărui sezon acest lucru este folositor Rusiei pentru a genera cerere la nivel ridicat de preț. După luna martie, când țintele de export sunt atinse, lucrurile de-escaladează și prețurile coboară pe un palier mai jos.

Fermierii ruși sunt captivi acestui procedeu, în perioada de după recoltare, până la începutul lunii noiembrie ei sunt sub presiune de vânzare la niveluri reduse. După conglomerarea cantităților în loturi foarte mari, casele de trading rusești, ajutate de complexul de manipulare a pieței, intra în spirala de creștere. Pe scurt, recolta veche câștigă în preț, recolta nouă este prezentată ca fiind într-o stare îngrijorătoare datorită complexului Vreme (lipsă apă, îngheț, etc).

În acest sezon, drumul grâului a fost însă depunctat de FED începând din noiembrie 2021. Rusia, cu ajutorul taxei de export, a menținut ridicat prețul grâului la nivel global, după ce un raliu inițiat de raportul WASDE generat de USDA la 12.08.2021 a indicat o lipsă de circa 12 mil. tone din recolta rusească. 

Prețurile au urcat vertiginos din cauza debalansării ofertei din bazinul Mării Negre asociată cu producțiile slabe din SUA (44 mil. tone vs 52 mil. tone estimat). În noiembrie 2021 prin acțiunea FED, prețurile materiilor prime au suferit primul șoc, o scădere de 35 EURO/tonă în planul bursier American și European. Astfel, Rusia s-a trezit în postura de a nu putea să își îndeplinească programul de export din lipsa de competitivitate (preț ridicat amendat de taxa de export).

România s-a trezit în postura de lider regional al vânzărilor de grâu, un fel de șef la haitei în ceea ce privește vânzările de grâu către autoritatea statală egipteană GASC și acest lucru a generat un profit mult mai consistent pe lanțul vânzătorilor, de la fermă la exportator.

Zorii invaziei rusești în Ucraina au potențat și mai mult prețul grâului. Panica s-a generalizat prin știri și astfel s-a generalizat ideea unei crize alimentare globale generate de războiul dus de Rusia în Ucraina.

Toată lumea s-a aruncat efectiv pe narativul cu popoarele africane sărace, pe cererea din Orientul Mijlociu și Asia, ignorând jocul rusesc din spate, ce a avut ca și obiectiv de la început manipularea piețelor și câștiguri mult mai mari prin ridicarea prețurilor. Rusia și-a creat canale de distribuție a grâului prin țări cu poziții puternice la nivelurile de reprezentare regionale. Și enumerăm aici, Kazahstan, India, Pakistan. Ce au devenit plăci turnante de distribuție a grâului rusesc. Reamintim aici faptul că Rusia nu a avut sancțiuni asupra comerțului cu cereale, ci doar asupra transportului naval. Adică navele lor nu se puteau mișca liber și nu erau primite în porturile de descărcare. 

Sfârșit de joc rusesc... temporar

Însă nu a fost suficient pentru Rusia, jocul de manipulare s-a întors împotriva lor și nivelul lor de export a scăzut considerabil. Navele nu mai intrau în Marea Azov, costurile cu asigurările au crescut și astfel Rusia a întâmpinat un recul al vânzărilor de grâu, asociat totul cu o recoltă ce se profilează a fi extraordinară din punct de vedere al volumelor. Acest lucru a fost vizibil încă din luna mai 2022, dar nu i s-a dat importanța cuvenită datorită perspectivei de câștig mult mai mare pe contul comercianților globali.

Rusia a semnat acordul de la Istanbul împreună cu prietenii turci și a câștigat accesul cu nave în orice destinație, implicit volum de marfă (grâu). Rolul Turciei este supradimensionat în tot acest joc, aceasta neavând nicio putere efectivă ci fiind doar un simplu beneficiar de mărfuri rusești, grâu în speță și porumb ucrainean. Ucraina nu a câștigat decât imagine, cele câteva nave ce ies cu porumb nu reprezintă decât o picătură într-un ocean. Producția globală la porumb este de minim 1.200 mil. tone, deci volumul există.

Ce trebuie să extragem ca și idee principală de aici, ce trebuie să înțelegem ca și fundamente ale pieței fizice? Un singur element central și anume că GR UL există ca și volum la nivel global, deci perspectiva globală nu este pusă în pericol. Producția și volumele implicit sunt măsurabile, iar nivelul de export ucrainean de circa 10 mil. tone a fost preluat de Rusia. Mărturii pentru acest aspect sunt valorile de export ce indică faptul că Ucraina vinde/exportă porumb și ceva semințe de floarea soarelui, grâu în cantități mult mai reduse.

Presiunea mediatică, marketingul exacerbat ce susținea că popoarele africane mor de foame, susține acest narativ al prețului ridicat. Pentru ca toți comercianții să beneficieze din plin de diferență de preț dintre momentele achiziției (înainte de război) și cele exacerbate de “urmările” conflictului.

De fapt, adevărul este unul mult mai simplu. Nu că nu există marfă, nu că se conturează criza globala ci efectiv faptul că nivelul de trai și veniturile din țările Africane, din Orientul Mijlociu și din Asia sunt la fel de reduse ca în vremurile pre-pandemice, adică 2018-2019. Cu alte cuvinte, cu un venit de 50-200 USD/lună nu mai poți cumpăra grâul care acum 2 ani costa 180 USD/tonă iar astăzi costă 400 USD/tonă.

Problema nu este în aprovizionare ci în preț. Fiind binecunoscut faptul că majoritatea țărilor africane sunt ținute în obscurantism economic și cultural de către dictaturile locale afiliate și ele la rândul lor unor structuri de putere globale. Astfel, ele nu au parte de creștere economică ce ar trebuie să genereze creșterea nivelului de trai și implicit de venituri a populației. De fapt, problema este în puterea de cumpărare și nicidecum în sursele de aprovizionare. Grâul există și în Uniunea Europeană și în SUA și în Rusia.

FED a sesizat vlăguirea puterii de cumpărare la nivel global și prin două intervenții subsecvente, 15.06 și 15.07.2022, a tăiat avântul fondurilor speculative ce generau marja pozitivă pentru banii tipăriți tot de FED în timpul pandemiei. Artificialitatea creșterilor nesustenabile a fost stopată pentru moment, cuvintele lui Jerome Powell, “we want a soft landing” au fost o descriere a ceea ce va urma.

Pe scurt, FED mărind dobânda de politică monetară a scumpit banii pe care fondurile speculative îi foloseau ca și garanții pentru pozițiile din CHICAGO BOARD OF TRADE și EURONEXT forțându-I să își părăsească pozițiile speculative la expirare astfel încât costul de finanțare era mult mai mare ca acum 1,5 - 2 ani și, implicit, riscul de marjă care nu poate acoperi costul finanțării creștea.

Astfel, astăzi avem grâu ce se tranzacționează ca înainte de război, la niveluri de 340 - 345EURO/tonă în portul Constanța față de nivelul maxim atins de 415 EURO în luna mai 2022. Indicațiile Euronext s-au temperat și ele, de la un maxim istoric de 438 EURO astăzi vizualizăm 340 -342 EURO.

Vă inserez un grafic extras din CBOT pentru a vedea traiectoria de preț a grâului cotație SEP22. Se vede cu ochiul liber că grâul se tranzacționează la nivelurile de dinaintea invaziei rusești în Ucraina.

Piețele s-au calmat, cererea vine în modul normal, însă Rusia nu e mulțumită. Și din nou intră în funcțiune aparatul de manipulare consacrat ca MASKIROVKA. Două surse spune că vor avea producție de peste 95 mil. tone la grâu (neoficial este adăugat și grâul din Donbas), iar o a treia sursă spune că prognoza de export va fi redusă căci nu vor avea atâta volum.

Clasic și decupat din manual. Creează cerere din extra producție căci prețul a scăzut odată cu intervenția FED și veniturile lor se diluează. Altfel, brăzdează Marea Neagră venind dinspre Azov sau Novorossysk, coborând cu mărfurile dinspre Rostov pe Don, semn de presiune maximă și de nevoia de a vinde. Inserez din Marine Traffic spre a putea vizualiza “ vânzoleală rusească” din Marea Neagră.

Iar comercianții globali s-au grăbit într-un efort mascat de bune intenții să vândă către destinații din Orient și Nordul Africii, anticipând eliberarea presiunii asupra prețului. Este un complex de oligopol compus din comercianți globali conexați cu anumite fonduri de investiții ce generau la ambele capete ale complexului bursier-fizic profituri imense.

Ca o sumă finală a tuturor expuse mai sus ne rămân următoarele concluzii:

• Consumul scade dacă prețul este prea mare.
• Marfa există deci nu avem nevoie de o criză globală alimentată de către media în căutare de senzațional și rating (câteodată plătite pentru a menține starea de neliniște) și specialiști care nu au expertiză.
• Balanța globală de Producție – Comerț – Consum – Stocuri la produsul grâu este echilibrată în acest moment.
• Totodată, să nu uităm câteva fundamente ale pieței fizice:
• Rusia controlează singură minim 25-27% din comerțul global cu grâu, iar presiunea de export de astăzi ce planează asupra ei face că prețul grâului să sufere o depresurizare. Însă, interesele acesteia primează, dorește controlul asupra unei părți cât mai mari a comerțului global cu grâu pentru a influența decizii politice regionale în favoarea sa. Așa numita guvernare prin șantaj.
• China deține ½ din stocurile globale de grâu, circa 140-145 mil. tone, însă nu sunt certificabile din cauza opacității regimului.
• Când prețul este prea mare intervine pragul durerii și consumul scade. Când nu poți plăti se reduce consumul proporțional.

Concluzia finală: Suntem simpli spectatori ai unui joc de interese financiare la nivel global, atenția ni se deturnează emoțional de la elementele principale ale finalității, și anume câștigurile financiare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp