Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

În România, a devenit sport național să-l punem pe celălalt în dificultate pe o tehnicalitate. Despre „chichițele” de la examen

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Eram în 1995, în după-amiaza zilei în care dădusem BAC-ul scris la Română când dădeam proba de „traseu” pentru permisul de conducere. În Suceava anului 1995 o atare probă nu ar fi trebuit să pună mari probleme nimănui (circulația fiind departe de a fi infernală), afară poate de „pornirea în rampă” pe care am învățat-o de la a doua lecție, cred, altfel nu prea poți conduce în orașul cu pricina, relieful fiind de așa natură. Când, la un moment dat, polițistul îmi spune, serios: „Și la giratoriu intrați în parcarea de la liceu, trageți cu spatele și gata, am terminat”. O singură problemă era, parcarea de „la liceu” avea un semn de interzis pe sensul din care veneam eu. Atât de mică era în capul meu miza examenului pe care știam că-l pot repeta la infinit, încât mi-am permis o glumă cu dl polițist „Și amenda pentru intrare pe interzis o plătiți dumneavoastră, că eu încă nu am permis, nu?” – domnul polițist a râs, superior, „domnișoară, v-ați prins”, mi-a dat o altă indicație, am făcut – inevitabil – o pornire în rampă și am luat „examenul”.

M-a lovit amintirea asta azi, când, vorbind cu o prietenă al cărei copil susține acum BAC-ul, mi-a spus că acesta e posibil să fie depunctat la subiectul cu nuvela pe motiv că a scris că „Moara cu noroc” era han, nu cârciumă. Și m-au lovit după aceea amintirile sutelor de polițiști care stau „în tufiș” să te prindă cu o depășire de 5 km/h a vitezei permise la 50 de metri după indicatorul de limitare, miile, zecile de mii de procese câștigate „pe procedură” – radarul nu era omologat, polițistul nu s-a legitimat, la cutare cerere nu era timbrul albastru prevăzut în cutare articol neabrogat din 1965 toamna, zecile de subiecte de extemporal sau teză care aveau „un schepsis” pe care, dacă nu-l prindeai, nu puteai rezolva problema.

Într-o țară în care norma e să nu respecți norma (și de fapt să nu o înțelegi), a devenit sport național să-l punem pe celălalt în dificultate pe o tehnicalitate. În țara în care 40% dintre copii care azi dau BAC-ul NU știu despre ce e vorba într-un dialog, oricare ar fi acesta, din „Moara cu noroc” – cu textul scris negru pe alb în față (asta ne arată testele PISA), noi ne punem problema că vor fi depunctați copii care scriu – WOW – „han” în loc de „cârciumă”. Domnilor profesori, jumătate dintre absolvenții de azi nu înțeleg un enunț simplu scris dacă-l citesc pentru că i-ați învățat că mereu, în spatele fiecărui cuvânt e o capcană care-i poate schimba existența, așa că citesc cuvintele și nu înțeleg sensul lor comun. Jumătate dintre copii se uită cu spaimă în spatele fiecărui enunț cu teama „Oare ce vrea să spună autorul” – nu cu curiozitatea de a afla ceva nou , și de această veșnică spaimă în fața oricărui enunț sunteți vinovați. Cu veșnicele enunțuri sucite, cu veșnicele rute unic acceptate de rezolvare a oricărei probleme, cu veșnicele „chichițe” de care trebuie să ne prindem care mai de care toți înainte de a putea comunica omenește. 

Suntem o națiune care se uită mai mult „în spate” de teama unor posibile capcane care ne pot pândi la tot pasul și de aceea ratăm o grămadă de oportunități care ne stau (cum altfel) în față. Mergem cu grijă pe drumuri pe care ar trebui să mergem hotărâți înainte, că nu știm „de ce dăm”. Într-o țară în care educația e și-așa cum e, Ministrul Educației trebuie să iasă public să spună că nu vor fi acceptate subiecte ce conțin „capcane”. Dar noi avem mereu profesori-corectori gata să sesizeze probleme din acestea extrem de grave de procedură.

Am și aici o poveste. Eram la birou într-o agenție de advertising, era o vară toridă, nu funcționa sistemul de climatizare din încăpere și telefonul nu era cred atât de ieftin, sau poate mi-era doar greu să deschid gura, așa că am scris un mail unui mult-mai-tânăr coleg care avea biroul mai aproape de dozatorul de apă (rece): „Dacă scriu eu copy-ul ăla, îmi aduci un pahar de apă?”. A venit la mine val-vârtej: „Adică ce vrei să spui, că nu-s în stare să scriu?”. Știți, eu chiar îmi doream un pahar de apă. De spaimele și suspiciunile colegului (care au continuat încă o bună vreme cu insinuări de genul „dacă nu scriu în 10 minute, să mă duc să spăl vasele?” și așa mai departe...) și de veșnicul despărțit al firului în 4 care ne e specific nouă, fiecăruia dintre noi, sunteți cu toții vinovați, cei care știu (și găsesc extrem de importantă) această extraordinară diferență între han și cârciumă. Și poate putem supra-simplifica și spune că poate toate spaimele noastre pleacă de la „ce a vrut să spună autorul?” care ne urmărește iată, încă, pe toți.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • România sau Bulgaria și folosirea limbii române......
    Am rămas plăcut surprins de conținutul articolului doamnei sau domnișoarei Gabi Bartic. Aș mai completa cu trimitere la un limbaj bolovănos și plin de lacune de cunoaștere a limbii române în justiția română . Dar domnul Nucu Morar într-un articol despre litoralul românesc versus cel bulgăresc face dovada unei cunoașteri precare a istoriei afirmând că imperiul bulgar a stăpânit parte din România 300 de ani. Este adevărat că istoricii noștrii, vajnici susținători ai panslavismului invingător, uită și ei să menționeze regatul româno-bulgar al lui Petru și Asan în istoria noastră , ca de altfel și regatele care au urmat, tot cu regi români. Susținerea faptului că bulgarii au stăpânit mare parte din România este nu numai o greșeală dar este mai aproape de ignoranță voită și pornită de la ideea că tot ce este românesc este urât, umilitor și neavenit...din păcate domnule Nucu .
    • Like 0
  • Un articol care consolidează frici sau despre cum să faci din țânțar armăsar.
    • Like 0
  • Pe langa faptul ca "tehnicalitate" este un cuvant cam neromanesc, cam ca "furculision"- ul din celebra "Coana Chirita", eu nu cred ca se poate depuncta pe criteriul ca un copil a scris ca moara zisa "cu noroc" era han sau carciuma. Altele sunt aspectele importante aici, eu asa as dori sa cred.
    • Like 2
  • Eu am o mirare nevinovata - chiar nevinovata. Dau BAC-ul in fiecare an, desi pe al meu l-am trecut acum 21 de ani.

    Nu inteleg de ce la Subiectul III trebuia musai sa fie 'Moara cu Noroc'. Nu se mai studiaza 'In vreme de razboi', 'La tiganci'? Eu, trebuie sa recunosc, am vorbit despre Stavrache...

    La subiect insa, prietena dumneavoastra sa ingrijoreaza degeaba. Moara cu Noroc este chiar han, in sensul clasic al cuvantului. Slavici scrie: ' s-a prefacut in
    carciuma si loc de adapost pentru tot drumetul obosit si mai ales pentru acela pe
    care noaptea-l apuca pe drum.' Acela este un han. Daca un corector ii spune ca este numai carciuma, corectorul este cel care greseste, nu fiica prietenei dumneavoastra.

    Voi adauga, insa, ca aceste chichite sunt departajarea intre 9.90 si 10.00, nu diferenta intre 4 si 5, si vor exista in orice concurs la care va participa tanara in viata reala. O milisecunda diferentiaza un inotator care va obtine medalia de aur de cel care o obtine pe cea de argint.

    Daca un elev pica un examen, nu aceste capcane minore ii stau in cale.

    • Like 4
  • Știți de ce se întâmplă asta? Fiindcă ”profii” de azi sunt la ani lumină ca pregătire față de cei cu care eu am avut de-a face în perioada 1960-1977 (1960-1978 - Școala Generală într-un sat din nordul Loviștei; 1978-1972 - Liceul ”N. Bălcescu” din Râmnicu Vâlcea, actualul C. N. ”Al. Lahovari”; 1972-1977 - Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică din I. P. Iași)! Deși ”generala” am făcut-o la țară, ne puteam compara ca știință de carte cu oricare dintre omologii noștri de la orice școală din oricare oraș din județul Vâlcea. ”Ne era o frică de moarte de voi, ăștia din Loviște când vă întâlneam la olimpiadele de română și matematică - fazele județene, că ai naibii toți erați foarte buni” - mi-a spus mai demult o doamnă psiholog născută, crescută și școlită în Râmnicu Vâlcea până a pleca la facultate. Astăzi, pentru a-și masca pregătirea precară, cadrele didactice fac pe... șmecherele și de aici toată această mascaradă a incompetenței profesionale! Cu fix același fenomen am avut de-a face în ”câmpul muncii” (am lucrat în cercetarea chimică aplicativă la Centrul de Cercetări Râmnicu Vâlcea, devenit S. C. INCERCHIM S. A. după 1989) și de câte ori un individ incompetent profesional era promovat pe linie de partid în vreo funcție tehnică - director de uzină la Combinatul Chimic Râmnicu Vâlcea, de ex. - automat devenea și spaima subalternilor printr-o exigență cretinoidă menită a-i masca totala incompetență profesională! Ani de zile am avut de-a face cu un astfel de individ, care trebuia el să facă pe nebunul la orice predare de referat de lucrări din partea mea, numai că de fiecare dată mocofanul nu făcea altceva decât să se facă pur și simplu de râs, eu aducându-l foarte ușor în această postură, fiindcă din punct de vedere tehnic, individul era de o crasă incompetență. În schimb, subalternii lui direcți, respectv - șefii de secții și angajații acestora tremurau cu toții în fața lui! Iar dacă vreunul depunea la Serviciul Tehnic vreo cerere de brevet de invenție și nu-l punea și pe el moț în frunte ca autor, era vai și amar de viața lui! În ceea ce mă privește, l-am ”flituit” de fiecare dată când se dădea ”mare” față de mine și asta-l înebunea de-a dreptul, neavând ce-mi face, eu nefiind subalternul lui.
    La fel am procedat și cu ultimul director general comunist al CIPA Râmnicu Vâlcea (adică Centrala Industrială de Produse Anorganice - denumire aiuristică, total improprie!) - Gheorghe Dinu, fost ministru al industriei chimice, a se vedea povestirea ”Tovarășul ministru Dinu”, pag. 459-484, din volumul de proză de la: https://drive.google.com/file/d/1S2M36efei9auug0v4PideTjAuZlZDqo0/view
    • Like 0
  • Daca tot vorbim despre cuvinte si exprimare, sper sa nu va suparati prea tare pentru observatia ca se spune "un pahar CU apa" si nu "DE apa". Toate cele bune.
    • Like 1
  • Apai.. sa nu stii diferenta intre carciuma si han la bac..
    Cam despre generatia asta lipsita de cuvinte e vorba.
    Multi nu au stiut ce inseamna indeletnicire..
    Pentru mine e trist fiindca realitatea e bogata sau saraca dupa cum o cuvantam..
    • Like 4
  • @mircea Ghițulescu @aurel https://sinonimul.ro/tehnicalitate
    • Like 0
  • Super!
    • Like 0
  • Mulțumesc frumos pentru articol, ai punctat exact situația...
    Copiii tocesc și atât, nu gândesc...
    • Like 0


Îți recomandăm

Dove cover

De ce au nevoie adolescenții pentru a-și dezvolta o imagine sănătoasă de sine? De mai mulți factori protectori, dintre care cel mai important este relația de încredere și apropiere cu adulții din viața lor, cu precădere părinții.

Citește mai mult

Mădălina Stănescu

„Nu ar trebui să existe business de niciun fel care să nu aibă prezență minimă în online, iar aici mă refer la website în primul rând și apoi la pagini pe rețelele de socializare. Încă mai sunt afaceri care au numai prezență pe Facebook, iar noi le spunem că nu e sănătos să-ți pui tot ce ține de identitatea și brandul tău pe o singură platformă, care, iată, acum ceva săptămâni, a picat 6 ore, nu a mai funcționat deloc”, spune Mădălina Stănescu, fondator Optimized,

Citește mai mult