Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

În spitalul Covid în care sunt internat l-am întâlnit pe Mihăiță, omul care rezolvă tot. Dacă am fi într-o închisoare, Mihăiță ar fi băiatul care ți-ar face rost de orice

Ștefan Pălărie, covid

Scriu această bucată de jurnal pentru a-mi ține promisiunea făcută. Deja s-au scurs alte 5 zile de la externare în izolarea strictă la domiciliu - un dormitor, o baie și un pic de balcon. O dată pe zi cei de la Poliția Locală mă roagă telefonic să ies la balcon și ne salutăm ritualic. Ca de fiecare dată sunt amabili și mă întreabă dacă mă pot ajuta cu ceva. De fiecare dată le spun că nu și ne luăm la revedere.

În interiorul dormitorului am citit, am mai lucrat câte ceva, am primit numeroase telefoane de la noi și noi prieteni cu simptome sau cu teste COVID realizate așteptând de peste 2 zile ca DSP-ul să le dea un semn. Știu oameni care nu mai pot pronunța aceste trei litere de amărăciune și revoltă - D. S. P.

Cele 5 zile de refacere în liniștea casei parcă mai șterg cu buretele din intensitatea trăirilor vieții de pacient internat - salonul 72 la parter, Matei Balș. Doar seara, în fiecare zi pe la aceeași oră revin o parte din puternicele trăiri de acolo, și reaud șuieratul aparatului de oxigen și zumzetul unui neon de pe hol ce nu făcea bine contact.

Să începem ....

Luni, 17 august

Ne-am trezit cumva cu toții devreme. Nu îmi dau seama ce se petrecuse peste noapte. Păreau că au inspecție sau ceva de genul ăsta.

Asistentele medicale ne-au trezit devreme, tensiometru, oximetru, luat sânge lui Emanuel. Tratament injectabil. Îmi fac și mie tratamentul. Branula nu mai stă. Fac o altă gaură. Asta cu branula face parte din lumea celor internați. Este un joc de noroc zilnic - ce fel de asistentă ai astăzi - cu mână ușoară sau nu?

Abia aștept vizita medicală de la ora 10:00. Gata a trecut weekend-ul. Sper să mă trimită acasă. De simțit mă simt bine, parcă mi-am mai revenit. Nu par să am probleme. Să vedem ce spune doamna doctor.

"Haideți să vedem cum se comportă organismul încă o zi. Ne auzim mâine la aceași oră. Încă nu am putut să mă uit pe radiografie dar mă uit și vă anunț". Cu 3 propoziții buna mea dispoziție s-a spulberat. OK, stau până mâine și nimic nu pare să clarifice când aș putea să plec.

Ce facem? Deja Manu a deschis televizorul. Dacă tot ne-am trezit devreme, haide să vedem știrile......

Acasă cred că sunt peste 4 ani de când am renunțat la televizor. Am avut o discuție de familie și la mutarea într-o nouă locuință am hotărât să nu ne facem abonament de televiziune. Doar de internet.

Folosim abonament Netflix. Dar știrile și noutățile le aflăm de pe rețele sociale. Dacă este un eveniment sportiv important ne uităm pe transmisiile live pe internet. Dacă dorim neapărat să știm stirile dintr-o seară ne uităm la emisiunea de știri online. Și gata. Ne-a fost tare bine. E adevărat că atunci când ajungem la părinți în vizită descoperim acolo un TV care merge non-stop. Și nu suntem obișnuiți. Dar am renunțat la a-i mai bate la cap pe părinții noștri. Suferim când suntem în vizită și revenim la obiceiurile noastre odată reajunși acasă.

Cred că una din cele mai neplăcute părți ale vieții de pacient internat a fost TV-ul funcționând non-stop în salon. La început mi s-a părut amuzant. Când am văzut însă că programul de știri al unor canale renumite este doar o supă reîncălzită de câteva știri- nu știu, 10-15, pe care, parcă, le repetau la infinit am rămas îngrozit. Unde este temeinicia pregătirii știrilor în redacție?

Sunt chiar toți plecați în vacanță? Oare rămân de fraieri în studio doar prezentatorii, însoțiți de doamna cu horoscopul, doamna de la vreme și doamna de la sport? Brrrr... Neplăcută senzație.

Apoi am descoperit cu stupoare că unele știri se repetau și de la o zi la alta. Apoi am descoperit schimbând canale că, din unghiuri de cameră puțin diferite, majoritatea televiziunilor vorbesc despre ACELEAȘI știri. Ca și cum s-ar fi înțeles între ei. Iar știrile... scuzați-mă ... dar erau. .. Parcă luate din același manual de îndobitocire: accidente rutiere, urmări cu împușcături, tentativă de viol, anunțurile de la prânz legate de statisticile COVID, iar apoi, după prânz o luam de la capăt până seara târziu.

Programele de divertisment? Nici nu vreau să comentez. Bucăți reciclate din arhiva programelor mai vechi a matinalurilor cu Răzvan și Dani, "Ce Spun Românii" cu Cabral, și, bomba bombelor, reality show-ul "Puterea Dragostei" de pe Kanal D. M-am crezut multă vreme o persoană empatică și adaptabilă. Dar, în fața unor astfel de emisiuni, mă uitam cu ochii mari și simțeam cu gândirea critică, bunul simț și logica patinează în gol. "Cri-cri", parcă se mai auzea doar un greiere în golul capului meu, unde o doamnă invizibilă hotărâse să facă curat și să lase totul imaculat și gol. Doamne... Oare când s-au schimbat toate astea într-un asemenea hal!?!

Bomboana de pe tort la toată această expunere cu forța a spiritului celor bolnavi la lumea curgătoare din cutia neagră se numește "publicitate". Cu volumul crescut intenționat pe perioada calupurilor publicitare, reclamele se străduiau prin repetiție să sfredelească în ceea ce mai rămăsese din creier și să mă facă să cumpăr ultimii detergenți, ultimele medicamente sau să îmi pariez ultimii bani la nu știu ce casă de pariuri. A fost amuzant în prima zi. Nu a mai fost amuzant deloc din ziua 2. "Doamna doctor, scoteți-mă de aici!"

Trebuie să mă gândesc la altceva. Haide să mai fac o plimbare pe coridor. Încă una.

Îl chema Mihăiță. M-a frapat la statura lui mică și voinică - o fizionomie nedefinită ca vârstă probabil între 35 și 45 de ani. Mihăiță când se plimba pe coridor saluta aproape toți pacienții. Îl saluta pe Manu la noi în salon de fiecare dată când trecea. Mihăiță părea că este de al locului, așa că i-am urmărit cu atenție comportamentul.

Mihăiță fuma și, cumva, reușea să iasă la capătul de etaj și să găsească un loc din liniștea căruia își putea termina țigările preferate. Mihăiță știa toate asistentele pe nume, le știa turele, știa dosarele doctorilor - cine la ce e bun, cine de cine s-a plâns, cine ce are de făcut. Mihăiță se ocupa și de repartiția de pachete. Deși pe pereții din saloane scrie că pachetele se lasă la poartă doar în intervalul 12:00 - 14:00, Mihăiță mi-a explicat că le poți aduce oricând. E bine să dai 10 lei la poartă pentru efort și apoi pachetul tău ajunge la tine în salon.

Mihăiță știa nu doar cum funcționează întregul pavilion, dar știa cum funcționează tot spitalul. Unde este bucătăria, ce este de făcut. Ajuta brancardieri, ajuta infirmierele, ajuta pacienții. Nu știa de unde s-a îmbolnăvit, dar într-o zi s-a internat cu complicații și a jurat că nu iese din spital până nu se face bine și nu iese cu testul negativ. Mihăiță (am aflat ulterior) era de aproape o lună în spital. Deja îi făcuseră trei rânduri de teste și toate pozitive. Cazul Mihăiță ne făcea pe toți să ne întrebăm dacă nu cumva este o idee proastă să stai în spital - poate că intrând în contact cu noi și noi îmbolnăviți Mihăiță se tot infecta cu noi variante SARS-COV2. Știam din jurnale medicale și alte știri că există și cazuri de persoane care sunt multă vreme infectate ... Mihăiță era unul dintre ele. L-am întrebat de ce nu pleacă acasă. Mi-a spus că trăiește în garsonieră cu soția lui și o fetiță de 2 ani. Nu ar avea cum să îi protejeze. Așa că și-a promis că stă cât de mult e nevoie până iese negativ și ideal cu anticorpi.

După ce am scris familiei extinse noutățile medicale pe grupul dedicat de whatsapp, m-am întins în pregătirea pentru somn. Un ultim gând mi-a chinuit mintea. "Dacă am fi într-o închisoare, Mihăiță ar fi băiatul care ți-ar face rost de orice. Ar fi managerul închisorii din interior și i-ar face pe toți". Am adormit cu un zâmbet amuzat pe față.

Marți, 18 august

Asta a fost prima noapte când chiar am dormit bine. Nu știu de ce, nimeni nu ne-a deranjat până aproape de ora 9:20. Curățenia s-a făcut încet. Vizita medicală. "Am văzut radiografia. Arată bine. Nu sunt probleme mari, situația pare stabilă. Dar nu vrem să vă externăm și apoi să vă întoarceți aici. Când a fost prima zi simptomatică? Pe 10 august? Aha. Pai vă propun să stați aici și zilele 8,9,10 de la debut, pe 20 august dacă totul merge bine vă externăm, mai ales dacă spuneți că aveți unde să stați în izolare față de membrii familiei. Vă mai facem pe 20 un test, și dacă iese negativ puteți merge cu mașina dumneavoastră acasă. Dacă iese tot pozitv, vă externăm la cererea pacientului, dar vă trimitem cu ambulanța."

Ok, încă două zile sigure de spitalizare. Ce facem? Ne urcăm pe pereți? Duș. TV. Mic dejun. TV. Tratament. TV. Vizită medicală. TV închis. Ne roagă doamna doctor. Pleacă medicul. TV deschis. Plimbări pe coridor. TV. Telefoane. TV. Whatsapp.TV. Prânz. TV. Somn de prânz. TV. Tratament. TV. Masă de seară. TV. TV închis. Reglat patul la orizontală. Susur de oxigen în pereți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • În spital se sta pentru a nu infecta pe alții. Multă lume citește fără sa înțeleagă nimic sau înțeleg cât ii ajuta hardul.
    • Like 0
  • Stimate dl. Ștefan Pălărie, după cum v-am spus și în comentariul la penultimul articol, vă străduiți în van să deschideți mințile cele încuiate ale unora ca dl. Danianghel. Probabil că dânșii țin tot timpul televizorul deschis, înțepenit pe Antene. Cred că ar trebui să înființăm un club, toți cei care am renunțat la televizor. Noi, fiind ceva mai în vârstă, am renunțat la televizor acum vre-o 20 de ani. S-a stricat, și până să cumpărăm altul am văzut ce bine e fără. Avem, în schimb, vre-o trei aparate de radio și lista lungimilor de undă a posturilor de încredere. Vă urez multă sănătate!
    • Like 6
    • @ Stroe Adriana
      1. Eu m.as gandi de 2 ori inainte sa jignesc pe cineva. Mai putin pe politicieni si camarila lor.
      2. In Italia medicii de familie vizitau bolnavii acasa. Nu s.au internat in spital decat cei GRAV. Restul, medicatie acasa. De cate ori medicul dv de familie v.a sunat sa va intrebe de sanatate, pe dv sau pe parintii dv care poate au nevoie?
      3. In UK, e o presiune pe medici aproape inumana. Orice gresala e contorizata, regulile sunt urmate strict. Bolnavii de Covid stau acasa, in spital sunt internate numai cazuri GRAVE.
      4. Covid.ul exista, e o boala virala care la unii se manifesta violent. Unii chiar mor. Fapt de netagaduit, inca nu se cunosc multe despre boala.
      5. despre spaga din spitale, in care mori daca nu pici pe suma nu aveti nimic dr comentat? Dar despre malpraxis si infectii nozocomiale? Covidul le.a rezolvat cumva?
      Asa ca eu va asigur ca m.am uitat cum procedeaza "si altii". Acolo, in tarile avansate ale Europei, contribuabilii doresc sa stie cum se cheltuiesc banii lor.
      Inca ceva, eu am chemat de 2 ori politia in 2 magazine pt. a semnala cazuri de nepurtare a mastii. Am asteptat, m.am legitimat, Dv de cate ori ati facut asta, doamna?
      • Like 2
  • Stimate domnule,
    Cat ati stat in spital? 5 zile, 7 zile, neavand nimic grav? daca nu.i spunea "covid" va duceati bine.merci la serviciu.. Cati bani s.au cheltuit aiurea tinand in spital oameni ca dv si ca Mihaita, care nu aveati nimic?
    Caci suntem in tara tuturor posibilitatilor, in care oameni ca mine platesc pt dezmatul medical al diletantilor care cheltuie bani aiurea... in a treia zi de la internare dr nu se uitase pe radiografie? Daca era angajata mea as fi dat.o afara in suturi cu referinte proaste... Iar oameni cu adevarat bolnavi mor cu zile pt. ca nuste mizerabili care au jurat sa.i ajute sa se face bine nici nu se uita la ei... Ce nu.i controla nimeni inainte pe astia din spitale, acum e si mai si...
    Trista tara a impostorilor, hotilor, si a celor ce nu inteleg nimic...
    • Like 2
    • @ Danianghel Danianghel
      "Stimate domnule",daca ati citit cea spus autorul ati vazut ca a fost nevoie sa fie cuplat la aparatul de oxigen. Este adevarat ca a avut norocul sa faca o forma usoara a bolii. Asta nu inseamna ca nu se putea agrava in orice moment. Despre faptul ca alti oameni nu au acces la ingrijiri medicale in aceasta perioada as spune ca aveti dreptate doar in parte. Cei grav bolnavi au acces si sunt internati in spitale.
      Legat de faptul ca medicii sau sistemul nu mai sunt verificati sau ca hotararile sunt luate de niste diletanti...inseamna ca in intreaga lume este aceeasi situatie,nu? Peste tot se iau aceleasi masuri. Ba chiar mai severe.
      • Like 5
    • @ Danianghel Danianghel
      Mai bine taceai/stergeai comentariul. Aneta 3 nu-i aici ;)
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult