Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

În țara cu prețurile cele mai calme din lume, autoritățile râvnesc la… un strop de agitație inflaționistă

Yen, depreciere

Foto: Shuhei Yokoyama/ AP/ Profimedia

Acest paradox este o realitate a Japoniei.

La antipod, se intensifică agitația pentru dobânzi în creștere și bani scumpi. Ca răspuns la actuala criză inflaționistă. O cursă dură în care sunt antrenate Rezervele Federale din SUA, Banca Centrală Europeană, Banca Angliei, băncile centrale din Bulgaria, Cehia, Polonia, România, Ungaria și multe altele.

Băncile centrale din Estul european au fost primele care au trecut efectiv la schimbarea radicală a politicii monetare. Aici, spre deosebire de zona euro și de alte zone din vest, între care Canada si Marea Britanie, o inflație mai rapidă și mai puternică a făcut inevitabilă trecerea deîndată de la dobânzi joase și bani ieftini la dobânzi în creștere și la banii scumpi. 

În SUA și în zona euro, în schimb, această mare tranziție se dovedește a fi un proces complex și complicat. Pentru că implică despărțirea dificilă de realitatea anilor 2010-2020, cu care Fed și BCE se obișnuiseră si, pe de altă parte, implică trecerea spre un viitor plin de riscuri și de necunoscute. Tocmai din acest motiv, Fed până în martie și BCE până în iulie, anul acesta, au întârziat cât au putut de mult momentul renunțării la dobânzile mici si la banii ieftini. Agățându-se de speranță că inflația care a debutat violent în 2021 ar fi tranzitorie și că se va retrage în matca ei de 2 la sută înainte de jumătatea lui 2022. Iluzie! Inflația, persistentă și violentă, a contrazis predicțiile celor două mari bănci centrale. Și le-a obligat să imprime un alt curs politicii lor monetare.

Dar Japonia, Singapore, Malaezia?…

Domnul Sever Lupu, abonat al platformei Republica.ro, mi-a făcut un reproș: „În discuțiile despre inflație și măsurile luate de băncile centrale pentru reducerea acesteia, poate ar trebui să vă uitați și la unele țări asiatice. În țări ca Japonia, Hong Kong, Malaezia inflația este între 2 și 4 la sută iar dobânzile băncilor centrale sunt destul de jos, între 0,8 și 2 la sută. În cazul Japoniei încă negative”.

Bine punctat: „unele țări asiatice”. Pentru că în Asia, continentul în care trăiește jumătate din populația globului, starea economică este atât de diversificată, încât între țările de la polul de sus și cele de la polul de jos decalajele sunt extrem de mari. 

China, cu o economie puternică, trece acum printr-o criză imobiliară ce ar putea s-o împingă în recesiune. Context în care s-a văzut obligată să adopte măsuri rapide. Banca Chinei a decis să reducă dobânda de politică monetară, pentru a proteja creșterea economică; în același scop, a dat dispoziții băncilor de afaceri să dea mai multe credite populației ca să încurajeze cererea de consum, și firmelor ca să stimuleze producția. La celălalt pol, Sri Lanka, cu o economie slăbită și instabilitate politică, tocmai a intrat în încetare de plăți. Între acești doi poli, sunt țări ca Laos și Mongolia cu inflații cu două cifre, e Turcia cu 80 la sută inflație și cu dobânzile băncii centrale… în scădere, dar e și India, considerată cea mai mare democrație a lumii, care potrivit statisticilor oficiale se confruntă „cu șomaj și cu inflație ridicate”.

Două țări de succes în plan economic, Singapore și Coreea de Sud, au tablouri conjuncturale ce le apropie mai mult de America și de Europa decât de realitatea asiatică. Venituri considerabile acoperă prețurile în creștere. Iar băncile lor centrale își înăspresc politicile monetare, hotărâte să lupte cu inflația urcând dobânzile și scumpind astfel banii (Coreea de Sud) sau întărindu-și piața valutară (Singapore) începând din februarie anul acesta. Atente însă la cum inserează aceste decizii, la efectele lor secundare, care ar putea să încetinească creșterea economică.

Hong Kong? Da, tratatele de geografie și dicționarele notează că ar fi o țară din Asia. În realitate, însă, titulatura oficială este “Regiunea Administrativă Hong Kong a Republicii Populare Chineze. O mare metropolă, cu tentă modernă și cu o viață trepidantă ziua și noaptea. Unul dintre marile porturi ale lumii. Cel mai mare aeroport din Asia. Centru financiar și comercial de prim rang. Aici, în această zonă specială, inflația nu e o problemă. Dar costul vieții - raportând un salariu mediu echivalent cu 2500 de euro pe lună la o chirie pentru un apartament cu un singur dormitor de 2100 de euro în centru și 1500 de euro la periferie, cu o pâine la preț de 1 euro, cu un kilogram de brânză de 19 euro, o cafea de 4 euro și o masă la restaurant pentru o persoană 30 de euro - pare să fie o problemă. Atenuată, totuși, de multitudinea surselor de câștig și de spiritul întreprinzător al celor 7,5 milioane de locuitori.

Dar să nu omit Malaezia. Unul dintre „tigrii asiatici”. Inflația, aici, era în jur de zero la sută. În 2012. Nu mai este la fel și în 2022. FMI a înscris Malaezia într-un grup de țări în care inflația, în acest an, tinde să ajungă la 8 la sută. Penuria de cartofi afectează restaurantele fast-food. Iar criza de carne de pui și de orez, anunțată de prim-ministrul țării, a produs agitație nu doar în Malaezia, ci și în Singapore. Singaporezii stând la cozi interminabile la carne de pui este un tablou greu de imaginat.

The Wall Street Journal: „Austeritatea energetică afectează și cele mai rezistente economii”

Inclusiv, Japonia! Creșterea agresivă a dobânzilor - actuala strategie a băncii centrale americane - a pus pe jar autoritățile de la Tokyo. Afectat direct fiind yenul. La iarnă, criza energetică ne va lovi pe noi, europenii, mult mai tare decât pe americani și pe japonezi. Cum, de altfel, și inflația ne afectează într-o mult mai mare măsură. Asta dacă ne rezumăm la analiza cifrelor statistice. Pentru că agitația din acest an, din societatea japoneză, cauzată de creșterea inflației până la…2,50 la sută, e greu de înțeles pentru noi, românii, unde inflația a urcat continuu de mai bine de un an și jumătate, ajungând la 15 la sută.

Japonezii însă gândesc altfel și calculează altfel. Ei știu că o inflație de peste 2 la sută n-au mai avut de 14 ani. Din septembrie 2008. Iar dacă în acest an, când cea mai mare parte a lumii suportă o creștere galopantă a prețurilor a cărei cauză este criza energiei, faptul că și inflația lor “se înfoaie” e semn că ar putea fi contaminați.

Datele statistice referitoare la creșterea prețurilor în lume, asociate cu analizele răspunsurilor date de alte bănci centrale, cu deosebire Fed, pentru a combate inflația record, sunt urmărite la Tokyo cu interes. Dar nu și cu intenția de a le urma exemplul. Banca Japoniei este decisă să nu renunțe la politica sa de a menține dobânzile aproape de zero, motivând cu nivelul cererii de consum relativ scăzut. Și cu inflația de 2,50 la sută, incontestabil temporară.

Interesant este și faptul că, spre deosebire de o mare parte a societății japoneze, Banca Japoniei nu acceptă deflația. Acesta este și motivul pentru care, cu ani în urmă, în momente în care prețurile japoneze eșuau în deflație, se lupta cu strășnicie să le readucă spre plus 2 la sută. Luptă greu de susținut însă în Japonia, unde în ultimii 20 de ani, media inflației a fost 0,1 la sută. Iar când consumatorii, obișnuiți cu inflații joase, așteaptă ca prețurile să rămână constante, este greu dacă nu imposibil, pentru Banca Japoniei, să înfrunte … orizontul de așteptare al populației.

Cu ani în urmă, la Ministerul Finanțelor de la Tokyo, am avut șansa unei discuții despre inflația în Japonia. Unul dintre directorii din minister, în jur de 40 de ani, a întrebat zâmbind: “Care inflație?”…Și a continuat: “Prețurile dulciurilor, ca să dau un exemplu, nu au fost modificate de când eram eu la grădiniță!”…În discuție au fost aduse așteptările inflaționiste, nu atât cele ale companiilor, cât ale consumatorilor, care sunt o puternică frână în calea creșterii prețurilor. Semnificativ fiind faptul că, recent, citind o declarație a guvernatorului Băncii Japoniei, am regăsit ideea anticipațiilor inflaționiste. El nota că în Japonia, unde consumatorii sunt obișnuiți cu prețuri constante, orice companie care ar încerca să scumpească bunuri ori servicii s-ar trezi cu vânzările blocate.

S-ar schimba situația dacă, în Japonia, ar interveni o criză marcată de creșteri de prețuri ale produselor și serviciilor energetice? Și care, mai departe, ar produce o explozie inflaționistă?… 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dle. Vasilescu - va multumesc pentru raspuns, extrem de bine documentat, ca tot ceea ce scrieti. Nu a fost nici pe departe un repros, am zis sa ne uitam la unele tari din Asia in idea ca poate putem "fura" ceva de la cei care nu se confrunta cu presiunile inflationiste pe care le vedem in US si Europa. Evident situatiile sunt diferite si nu de azi de ieri. Dar, cine stie, poate este ceva ce ei fac si noi nu - cand zic "noi" nu ma refer doar la BNR, ci si la BCE si Fed.

    Ati adus in discutie cazul Japoniei si va intrebati cum s-ar schimba situatia daca "ar interveni o criză marcată de creșteri de prețuri ale produselor și serviciilor energetice?

    Cred ca in discursul de la Jackson Hole, Kuroda a raspuns la intrebarea asta si raspunsul pare surprinzator:

    “Somewhat miraculously, now we have 2.4% inflation. But almost wholly caused by the international commodity price hike, energy and food,” Kuroda said.

    Inflation will turn lower in his country later this year and next, he said. “So, we have no choice other than continued monetary easing until wages and prices rise in a stable and sustainable manner.”

    El vede impactul crizei energetice deja inglobat in inflatie si o SCADERE a acesteia in viitorul apropiat
    • Like 0
  • A ajuns la scadenta ,,relaxarea cantitativa,, de fapt ideea de a arunca pe piata cantitati de moneda ,,fara numar,, metoda cu care majoritatea bancilor centrale au cautat sa combata criza inceputa in 2007-2008. Problema este ca, atunci cand ai de platit un pret, cu cat il platesti mai tarziu, cu atat platesti un pret mai mare.
    • Like 0


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult