Foto: Facebook Viktor Orban
„Orban nu e unic, nu e original. Singura diferență dintre el și ceilalți dictatori e că el e în mijlocul Europei. Avem un autocrat, exact ca în Turcia sau Rusia" - îmi explica jurnalista de origine maghiară Paraska Boroka acum câteva luni. Cei care cunosc cât de cât modul de gândire și de acțiune al lui Viktor Orban știu că vorbim despre un personaj periculos.
Cu care nu e tocmai bine să te afișezi în Europa, mai ales în aceste timpuri foarte complicate. Când mai ești și premierul unei țări cu un război la graniță, provocat de Putin, prietenul lui Orban, e chiar și mai puțin inspirat să-ți faci poze cu iz electoral și să girezi astfel perpetuarea unei imagini de care țara ta n-are nevoie.
Și totuși, Marcel Ciolacu nu s-a ferit de o asociere cu Viktor Orban. Ba dimpotrivă, s-a fotografiat zâmbitor cu acesta, iar Orban s-a mișcat rapid și a pus la el pe Facebook dovada acestei asocieri, una care lui îi servește după ce a rămas singur și sancționat în Europa, descriind-o drept „începutul unei frumoase prietenii".
Pentru Orban, România e un punct important de pe ordinea priorităților sale externe. Ba chiar interne, dacă e să ne gândim la numărul de etnici maghiari din România și la fularul cu „Ungaria Mare" pe care acesta îl mai poartă, din când în când, ca să incite spiritele și să-i sperie pe cei slabi de înger, care și produc, de altfel, mutări de timp extremist.
Lui Orban îi convine ca în România să existe „furtună" pe baze etnice. Lui îi place să agite spiritele cu declarații riscante și să știe că etnicii maghiari din România se simt puși la colț pe motive care nu țin de voința lor. La fel de mult îi convine ca românii să aibă un dinte ascuțit împotriva maghiarimii. Spiritele agitate produc mișcări extreme, pe bază de intoleranță și rasism. Pentru că, generând frisoane majoritarilor, minoritarii se simt încolțiți și atacă, la rândul lor. Interesul lui Orban în România e să producă disensiuni între minoritatea maghiară și majoritari.
Și mi-am dat seama de asta când am stat câteva zile în Harghita și Covasna, vorbind cu localnicii, majoritatea etnici maghiari. Care n-au nimic de împărțit cu nimeni. Și pe care, nici la nivel declarativ, nici la nivel comportamental, nu-i deranjează românii. Și care nici nu se simt minoritari acolo, pentru că, în fapt, nici nu sunt. Dar știu că trăiesc în România, și-ar dori ca statul român să facă mai multe pentru ei și, în mod firesc, se bucură când primesc sprijin de la statul ungar. Că doar oameni sunt…
Spiritele se încing numai când, prin comportamentul lui, Orban generează rumoare în România. Că poartă un fular nepotrivit, că ține un discurs rasist, că transmite un mesaj care poate genera manifestări extreme, toate astea sunt calculate la Budapesta. Și se dorește ca tensiunea dintre minoritarii maghiari și majoritarii români să fie perpetuată. Dictatorii câștigă din extremism. Și au nevoie de el pentru a rămâne dictatori și pentru a ține de putere.
Să-l vezi pe Ciolacu zâmbitor într-o fotografie cu Orban, cu doar câteva zile înaintea unui nou discurs al autocratului maghiar la Băile-Tușnad, după dezastrul de anul trecut, e cel puțin șocant. În mod straniu, reacția societății la acest început de frumoasă prietenie a fost firavă.
E ca și cum nimeni nu vede interesul real al lui Orban în România și nici modul în care, prin această recentă mișcare de PR, Ciolacu legitimează acțiunile deplasate ale autocratului în România. Nu mai zicem de asocierea lui Orban cu Putin și de sancționarea lui de către Uniunea Europeană, care erau, din start, motive să nu-ți lipești imaginea de a lui cu zâmbetul pe buze.
În plus, să nu uităm că izolarea lui Orban în Europa înseamnă și limitarea accesului Ungariei la banii europeni, lucru care se simte deja în țara vecină, în privința nivelului de trai al populației. Politico analiza acum câteva luni situația închiderii robinetul cu bani europeni, concluzionând că pierderea fondurilor UE de către Ungaria va pune sub semnul întrebării viabilitatea regimului Orban. Un regim în care puterea se bazează pe clientelism. Cu alte cuvinte, dacă n-ai bani să-ți plătești loialii, te poți trezi, peste noapte, că ești doar un bătrânel cu experiență politică. Așa că Orban trebuie să se salveze de perspectiva asta.
Și acesta este încă un mare motiv pentru care „frumoasa prietenie" cu Ciolacu e avantajoasă pentru Orban. Neavând acces la robinetul cu bani europeni, el poate acum să obțină bani doar în proiecte regionale, prin PNRR. Și dacă banii ar fi bine cheltuiți, n-ar fi nici asta o problemă. Numai că noi înțelegem deja cum s-a construit puterea în regimul Orban, unde corupția e parte din metodologia guvernului. Și n-o spun eu, o zice chiar directorul juridic al Transparency International Ungaria, Miklos Ligeti.
Nu știm cât de frumoasă va rămâne prietenia dintre Orban și Ciolacu după ziua de sâmbătă, când autocratul va ține un nou discurs la Băile Tușnad, dar cert e ca, prin împrietenirea asta cu iz de PR, Ciolacu a adus României un nou deserviciu de imagine la nivel internațional, fix după ce scandalul azilelor groazei ne întorsese oricum în anii 90 în fața lumii întregi…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ciolacu nu e vreo lumină. Conjunctura de după eliminarea lui Dragnea, și a sinistrei lui camarile, l-a propulsat, în lipsă de alte oferte, mai fezabile, acolo unde se află în prezent. Pe principiul, e bun, că altul mai breaz, nu avem!
A indus ideea că liberalii, hulpavi de posturi, au mătrășit UDMR din guvern, s-a tras în poză cu Orban, oaia neagră a UE, și din prostie, și sperând la viitoare voturi de la unguri. Căci ce altceva e și UDMR, decât o filiala a PSD în ungurime, gonflată, financiar, de regimul iliberal de la Budapesta?