Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Ineditul caz al celor 900 de medici care au protestat contra măriririlor de salariu. O lecție de solidaritate canadiană pe înțelesul prietenilor mei români

Medici, măriri de salarii

Foto: Guliver Getty Images

Cum e să refuzi o mărire de slariu pe motiv că alții - cu care lucrezi - au mai multă nevoie de banii care ți se acordă ție?

Când e ultima dată când politicienii au renunţat la a-şi mări lefurile pentru a rezolva probleme presante din societate?

Peste 902 (la data scrierii) dintre cei aproximativ 20.000 de medici din provincia canadiană Québec au semnat o petiție în semn de protest față de măririle salariale obținute de către sindicatul care-i reprezintă și cer ca banii respectivi să fie mai degrabă folosiți pentru mărirea salariilor asistentelor şi infirmierelor, care, în urma tăierilor masive de fonduri din sistemul de sănătate, au primit sarcini suplimentare, ture obligatorii şi au ajuns la epuizare profesională.

Nimeni nu vrea mai puțini bani. Niciodată! Medicii protestează pentru că au sesizat o anomalie, o nedreptate în societate și au recurs la un act de civism greu da găsit în zilele noastre.

Ne place sau nu, trăim în societate, într-un ansamblu. Depindem, într-o mai mică sau mai mare măsură, unii de alții. Societatea e ca o mașinărie complexă, compusă din multe piese active, la fel ca mecanismul unui ceas, în care fiecare rotiță angrenează la rândul ei o altă rotiță, pentru a face ansamblul să funcționeze. Diferite segmente, industrii, categorii sociale, profesii etc. influențează alte părți ale societăţii și implicit funcționarea (sau nefuncţionarea) mecanismului numit societate. Dacă una dintre rotițele angrenajului unui ceas se uzează excesiv, ceasul începe să rămână în urmă. Dacă medicii ar fi foarte bine plătiți, dar asistentele și personalul auxiliar ar trăi de pe o zi pe alta sau ar fi epuizaţi, iar spitalele ar colcăi de gândaci și nu ar avea aparatură necesară, tratamentul pacientului ar avea de suferit.

În mod similar, nu poți aștepta performanță în învățământ, oricât de bine ar fi plătiți profesorii (dar nu sunt) atunci când copiii nu au condiţii minime de igienă, sau când le lipsesc manualele. Combinațiile pot fi multiple, dar ideea e simplă: societatea depinde, mai mult, sau mai puțin, de fiecare dintre noi pentru a funcționa, iar când unii dintre noi nu „funcționează”, nu merge corect nici societatea. 

În mod ideal, când ceasul începe să dea semne de oboseală, când începe să rămână în urmă, ceasornicarul intervine, repară sau înlocuiește piesa „bolnavă”. Prin protestul lor, medicii au tras un semnal de alarmă „ceasornicarului”, autorităţii publice, că undeva în sistem e o problemă, spunându-i: „Degeaba ungi aceeaşi rotiță strălucitoare, dacă în curând cea mică, ruginită şi ignorată de atâta timp, va ceda și va da peste cap tot ansamblul în care funcționăm!”

„Ceasornicarii” României nu doar că nu mai știu meserie, dar au vândut piesele bune, bucată cu bucată, iar pe cele rămase le-au stricat când au încercat să le repare cu ranga.

„Ceasornicarii” României au dat cu obiectul muncii de asfalt, de i-au sărit toate rotițele.

Când un copil e abandonat în spital de către cei care trebuiau să-l țină în viață, când ajungi să ceri de urgență altor țări medicamente, când nu ești în stare să oprești hemoragia de oameni, avem imaginea clară a unei țări izbite de asfalt de conducătorii ei.

Au tras și românii semnalul de alarmă, dar „ceasornicarul” nu mai știe să audă. El trăiește într-un stat paralel față de „rotițele” de care trebuie să se îngrijească.

Încet-încet, tot mai mulți români încep să trăiască într-un stat paralel. Un stat paralel cu hoția, cu incompetența, cu minciuna. Românii au o nevoie acută de un stat paralel și au început să și-l construiască. Românii au început să-și construiască singuri spitale, să-și facă singuri școli, ba chiar au început să-și repare singuri drumurile (i-ați văzut pe cei care au cărat singuri pietre, cu roaba, ca să astupe gropile din cauza cărora nu se mai puteau circula pe drum?).

Românii au început să-şi facă statul lor paralel pentru că valorile lor sunt paralele cu ale celor care-i guvernează. Sunt aceleaşi cu valorile societăţii vest europene, cu ale celei canadiene - societate în care subsemnatul trăiește -, aceleaşi cu ale oricărei societăţi în care respecţi şi eşti respectat, în care eşti răsplătit corect pentru munca depusă, în care îţi poţi pastra demnitatea umană, într-o societate în care nu se cultivă ura, hoţia, minciuna.

Gestul de civism făcut de către cei aproape o mie de medici m-a învățat că atunci când crezi că se întâmplă o nedreptate în societate, e mult mai probabil ca ea să fie mediatizată, să fie luată în seamă și îndreptată dacă te alături celor nedreptățiți, chiar și atunci când crezi că nu ești afectat în mod direct, ba chiar ai de câștigat de pe urmă nedreptății. E mult mai greu să despici trunchiul unui copac, oricâte pene ai înfige în el, atunci când fibra lui este tare, când este legată, când se ţine laolaltă. E greu să manipulezi ora exactă atunci când rotițele refuză să fie mişcate, când se ţin una de cealaltă, când se încăpăţânează să dea drumul. Ceasul dă ora exactă, nu „ceasornicarul”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Realitatea povestii. Posterul prezinta pe actualul prim-ministru,alaturi de ministrul sanatatii in functie ai provinciei canadiene Quebec,agrementat cu o parte din critica sociala.Normal ca dupa atata nesimtire,o parte din medici invoca bunul simt.
    https://www.facebook.com/ABasLePLQ/photos/a.366152976878275.1073741825.101698966657012/899596130200621/?type=3&theater
    • Like 0
  • Ce nu a observat contributorul: Cei care au semnat petiția erau minoritatea inteligentă. Deciziile în democrație - chiar și în Canada, și chiar printre medici - le ia majoritatea.
    «Zâmbirea lui deşteaptă, adâncă şi tăcută,
    Privirea-i ce citeşte în suflete-omeneşti,
    Şi mâna-i care poartă destinele lumeşti,
    Cea grupă zdrenţuită în cale-i o salută.
    Mărirea-i e în taină legată de aceşti.»
    • Like 1
  • Gravity check icon
    "într-o societate în care nu se cultivă ura"

    Hmm, cu o exceptie: ura fata de barbatii albi.
    Ti-ai verificat privilegiul?
    • Like 0
  • Bine punctat. Comparatie din care nimeni ori prea putini vor trage invatamintele de rigoare, Sunt sigur ca multa lume va incepe cu:"da lasa ca si ei, canadienii......"
    Poporul asta refuza cu incapatanare sa inteleaga un lucru simplu, daca mie imi este bine, tie iti este bine, iar in final noua tuturor ne este bine. Este firesc sa acorzi atentie oamenilor cu care lucrezi, traind bine muncesti bine. Cum spunea si Napoleon, soldatii castiga lupta, generalul primeste creditul pentru victorie. Fara sa ai grija de soldati, pierzi batalia si generalul este plimbat in cusca de invingator.
    • Like 1
  • Povesti despre elefanti rozi cu fustite care danseaza balet!Ce umanist e sistemul medical din Quebec fata de cel din Romania!Autorul a uitat sa spuna ca timpul mediu de asteptare la urgente este de peste 12 ore...si medicii au mentalitate de corporatisti...atunci cand consulta,nu vad pacienti ci coduri de boli,adica bani,intr-un sistem cu buget anual de 40 mld de dolari la 8 mil de locuitori.Si nu au fost niciodata taieri masive de fonduri in sanatate pentru asistente si servicii auxiliare.Pur si simplu sistemul este prost gandit,ineficient si capusat...Pentru expresia capusat voi da doar un singur exemplu:intr-un mare spital din Montreal accesul la tv cablu costa pe zi... aproape 12 dolari.Este usor sa ne inchipuim cat de exagerate sunt costurile cu tehnica medicala sau alte servicii specializate.Asa ca mai usor cu societatile astea minunate,model pentru ``imoralitatea romaneasca``.
    • Like 3
    • @ Gabriel Radeanu
      Cred ca ideea autorului era o comparatie a modului de gandire, a atitudinii "capitalistilor" de care vorbiti, nu a sistemului medical...
      • Like 0
    • @ Gabriel Radeanu
      Pentru Domnul Radeanu.Aici nu este vorba despre cat se asteapta la urgenta. Eu in Montreal am asteptat la urgenta 4 ore. Nu despre asta vorbeste articolul. Medicii nu sunt nici ei masini de taiat chitante.Nici despre asta nu este vorba.Articolul nu trateaza perfectiunea sau inperfectiunea unui sistem sau altul Nu ati inteles mesajul articolului. Va recomand sa il mai cititi o data. Nu bagatelizati intelesul acestui articol reducandu-l la a te plange de lucrurile care va nemultumesc pe dvs.
      • Like 0
    • @ Alina Bodic
      Eu personal nu am nici-o problema cu sistemul medical din Quebec.Ceea ce vehiculez eu sunt date concrete sau statistica oficiala.Pentru a descoperi situatia reala a moralitatii leadership-ului provinciei francofone va recomand sa cititi raportul Comisiei Charboneau.Oricine poate face exercitii de ``wishful thinking``,idealizand reactii emotionale din alt context social.Si pentru a va oferi ultima gaselnita a finantarii actului medical de aici:de fiecare data cand un medic isi pune halatul,manusile sau masca pentru a consulta un bolnav suspect de ceva contagios marcheaza contabil 60 de dolari,adaugati in plus la codul de boala sau manevra medicala executata.Din sursa directa va spun ca ,chiar infirmierele cu care medicii sunt chipurile solidari,considera aceasta situatie exagerata.Follow the money and you will find the truth!
      • Like 1
    • @ Constantin C
      Daca este asa de bine si frumos in Canada,veniti fratilor in paradisul nord-american,pentru ca e nevoie mare de forta de munca pe aici,si ne-ar prinde bine sa avem o comunitate romaneasca importanta.
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult