Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea
Ultimele luni au adus o adopție în forță și de multe ori forțată a digitalizării. Joburile făcute de echipe în clădirile de birouri sunt duse acum la îndeplinire, de acasă, de oameni aflați la mare distanță unul de celălalt. Școala s-a mutat online. Afișajul cu cristale lichide al laptopului a înlocuit în și mai mare măsură vitrinele magazinelor. Dormitorul și sufrageria au devenit în spațiu de lucru, sală de clasă, sală de fitness, loc de întâlnire cu prietenii aflați la distanță, iar computerul personal a început, cine ar fi crezut în România?, să țină loc de ghișeu.
„Așteptam de ani să văd la televizor o reclamă care să ne spună: Plătiți-vă taxele online! În perioada pandemiei, fost o adopție forțată a digitalizării. Din punct de vedere al companiilor sau al persoanelor, adopția va rămâne. Din punct de vedere al instituțiilor, nu sunt așa sigur”, spune Iulian Stanciu, CEO eMAG, într-o discuție la distanță cu Republica, despre cum ar putea economia digitală să transforme România și cum ne va influența tehnologia viața în următorii ani.
„Comerțul online a crescut accelerat. Noi aveam în planurile noastre să ajungem la nivelul acesta peste vreo trei-patru ani”
Cum a influențat și va influența această perioadă, din punct de vedere tehnologic, business-urile românești?
Tehnologia ajută, dar sunt lucruri pe care nu le poți avea prin tehnologie. De exemplu, atunci când demarezi un proiect, întâlnirea față în față îți aduce mult mai mult decât întâlnirea online. Cred că în viitor, birourile se vor transforma în niște spații colaborative. Lucrul individual la distanță se va păstra, dar dacă ești în faza de analiză profundă a statusului unui proiect, atunci poți avea întâlniri cu membrii echipei.
Acum avem această infrastructură digitală pe care se dezvoltă o nouă economie. Ce e interesant, când vorbim despre economia digitală, e că pe ea nu o să o găsim în statistici. În PIB economia digitală nu este reflectată, economia digitală este câte o bucățică din fiecare verticală. Avem pe de-o parte IT&C, care anul trecut a fost 6% din PIB. Acum, în primul trimestru, a fost deja 7% din PIB și probabil în al doilea trimestru va fi mult mai mult. În comerț, avem comerțul online, care face parte din economia digitală. În publicitate, avem toată partea de publicitate online. În medicină, avem partea de medicină prin tehnologie și medicină la distanță. La fel și în educație. Și în agricultură.
Avem o bucată importantă, în fiecare verticală, care va fi impactată de schimbarea tehnologică. După care, la nivel macro, sunt câteva trenduri pe care nu le vedem dacă nu facem un pas în spate. Avem creșterea accelerată a comerțului online. În ultimele trei luni, am văzut o adopție accelerată. Noi aveam în planurile noastre să ajungem la nivelul ăsta peste vreo trei-patru ani. Și am început să diversificăm gama de produse vândute, ne-am dus spre bunurile de larg consum sau spre lucrurile pe care le luam 99% de la magazin - detergenți, lucruri pentru casă, alimente. Am lansat oficial zona de alimente acum o lună și am vândut extraordinar de bine. Chiar mi-a dat un trainer cu care colaborăm un mesaj: Incredibil, sardinele mele preferate le pot lua de la eMAG.
„Mi-e teamă e că va fi o rezistență foarte mare a instituțiilor la digitalizare”
Instituțiile publice au reușit în perioada pandemiei să mute, cel puțin în parte, interacțiunea cu cetățeanul în online. Credeți că vor continua pașii înspre digitalizare sau există riscul unei întoarceri la vechiul mod de lucru?
Mi-e teamă e că va fi o rezistență foarte mare a instituțiilor la digitalizare. Disrupția aceasta asta este complicată, trebuie schimbat modul de lucru și s-ar putea să nu fie atât de ușor să renunțe la hârtii, să renunțe la ștampilă, să renunțe la a vedea contribuitorul față în față și la a-i spune: Ia mai du-te tu și ia o hârtie. Iar forța aceasta (n.r. de schimbare) ar trebui să vină de sus în jos. Și societatea, per ansamblu, ar trebui să pună o presiune și să ceară aceste lucruri, pentru că serviciul public va deveni astfel mult mai predictibil, vom salva timp, vom salva bani și statul va ajunge, până la urmă, la un grad mai mare de colectare a taxelor ca procent din PIB, având în vedere că va fi mai simplu să îți plătești toate taxele, să îți iei autorizațiile, să îți plătești amenzile. Asta s-a întâmplat în toate țările care au introdus o structură bazată pe tehnologie și o interacțiune cu cetățeanul bazată pe interacțiune digitală. E un trend care poate fi susținut cu voință politică, nu ar trebui să fie reversat. Și am văzut în planul de investiții al Guvernului României atacată problema digitalizării, acum ar trebui clarificat, dus în planuri concrete, să fim mai specifici.
„Luarea de decizii pe bază de date ne-ar ajuta să ajungem mult mai sus ca societate, astfel încât să nu-și impună părerea cel cu gura mare și cu mai mult tupeu”
Ce ar putea învăța, în ceea ce privește digitalizarea, statul de la companiile românești de succes?
Ca să explic mai bine, o să iau exemplul nostru. În primul rând, tehnologia nu e un scop în sine, este un mijloc, care te ajută să obții ceva. Noi lucrăm în felul următor: plecând de la viziune și misiune, am definit niște obiective: creștere, profitabilitate, calitate serviciu, toate cu indicatori clar definiți și măsurați. Apoi am adresat problema prin două modalități de acțiune - prin structură și prin cultură. La cultură, avem comportamente și valori. Asta te ajută să-ți aliniezi forțele din organizație să tragă în aceeași direcție, iar unul din comportamente este luarea de decizii pe bază de date, nu pe bază de percepții, ceea ce înlătură dezbateri inutile, dacă este bine sau rău, să ne dăm cu părerea. Ne-ar ajuta asta să ajungem mult mai sus ca societate, astfel încât să nu-și impună părerea cel cu gura mare și cu mai mult tupeu. Ci cel care își bazează propunerile pe știință, pe argumente cu date în spate, astfel încât să obținem un beneficiu real. La structură, am spart obiectivele mari, creștere, profitabilitate, calitate servicii, în indicatori operaționali măsurabili, bazați pe date. Apoi am definit o strategie, strategia te ajută să răspunzi la întrebarea "cum poți face lucrul ăla?". La partea de strategie analizăm, tot pe baza datelor, ce anume influențează cel mai mult indicatorul respectiv. Ar trebui să aplicăm acest lucru și la nivel de societate. Ce anume influențează un anumit indicator? S-ar putea să avem o listă cu 100 de propuneri, însă care din acele propuneri influențează cel mai mult îndeplinirea indicatorului? Fără să măsori nu ai cum să știi. Cum poți să măsori? Poți să iei date din intern, probabil că ai nevoie de multă tehnologie pentru a aduna și procesa datele, sau poți culege datele din extern prin research atunci când nu ai datele intern. Astfel te poți ocupa de lucrurile care au cel mai mare impact, nu neapărat de chestii frumoase, nu "pentru că știu eu mai bine" sau "pentru că mi-a zis cineva". Dar toate lucrurile astea se bazează pe date, iar datele le poți obține structurând foarte bine activitatea și măsurând lucrurile bine. Cum am spus: și prin structură, și prin cultură, printr-o mentalitate în care deciziile ar trebui luate pe bază de date, nu pe percepții.
„Din economia digitală putem captura mult mai multă valoare în România”
Ce schimbare credeți că ar avea cel mai mare impact la nivel de societate?
Economia digitală, numită economia viitorului, schimbă fundamental toate sectoarele economiei. Iar țările cu o infrastructură digitală dezvoltată vor crește, prin contribuție mai mare prin care companiile de tehnologie o au la PIB. În România, exportăm foarte multă forță de muncă brută sau materii prime. Avem niște asset-uri pe care le valorificăm într-o formă foarte primară. Vin fabricile dinspre Vest spre Est, pentru că în Vest avem infrastructură de transport și vin, transportă materiile prime, folosesc forța de muncă în România, asamblează, împachetează, trimit produsele înapoi în Vest. Sau exportăm lemn, exportăm animale vii, furaje, chestii cu valoare adăugată mică și importăm chestii cu valoare adăugată mare. Din economia digitală putem captura mult mai multă valoare în România. Un programator câștigă de vreo 3-4 ori mai mult decât un lucrător din linia de producție sau din agricultură. Sigur, nu vor lucra toți românii în economia digitală, dar, dacă ne ducem de la 5% din oameni cu competențe IT bune la 20%, în 10 ani, s-ar putea să ajungem la o creștere de PIB de 30-40% doar de aici, prin contribuția acestei economii digitale la PIB. Și este mult mai ieftin și mai rapid să ne construim infrastructură digitală decât una fizică. Sigur, o vrem și pe cea fizică, dar cea digitală ar avea un impact pozitiv major asupra valorii adăugate.
Un brand de țară: „În momentul în care tu, România, nu ai un brand de țară și ești ori Dracula, ori cine știe ce alți asociatori mai ai ca brand, nu le ajuți pe companiile care se duc în afară”
Ca țară, ar ajuta să pariem pe câteva domenii, apropo de strategie, în loc să punem 50 de domenii pe masă și să ne ocupăm de toate. Trebuie să iei 5 domenii, 7 domenii, să te ocupi foarte bine de ele, iar pe celelalte să le întreții. Dar pe cele pe care le faci foarte bine să le duci la un nivel înalt, astfel încât să începem să ne diferențiem de cei din jur pe niște lucruri care contează pentru investitori, care contează pentru oameni. Și astfel să începem să ne construim un brand de țară.
De ce e important să ai un brand de țară? Când vine o companie din Elveția în România, din start te gândești că ar trebui să fie o companie care face lucrurile foarte bine. În momentul în care tu, România, nu ai un brand de țară și ești ori Dracula, ori cine știe ce alți asociatori mai ai ca brand, nu ajuți companiile care se duc în afară. Iar neajutând companiile care se duc în afară, nu reușești să aduci suficienți de mulți bani înapoi în țară și să crești. Cum ar suna o poziționare de genul "România, hub de IT"? Ar suna senzațional și ne-ar ajuta și pe noi în interior să avem o umbrelă sub care să creștem. Noi suntem creativi, foarte creativi în România, suntem muncitori, nu suntem cu nimic mai prejos la nivel de individ față de alții din alte țări. Avem nevoie de infrastructură digitală și avem nevoie de o încredere mai mare în noi, plus umbrela asta mare și brandul de țară care să ne dea încredere.
„România chiar ar putea să fie un Silicon Valley al Europei Centrale și de Est”
Care este, în acest moment, diferența dintre economia digitală din România și cea a unor țări din vestul Europei?
Cred că putem să plecăm în discuția asta de la un indicator, DESI, care măsoară infrastructura pentru economia digitală. Are 5 componente foarte clar definite și măsurate și cu factori de influență asupra fiecărui element component. Ca să păstrăm o abordare pozitivă, vedem două chestii bune: am evoluat, suntem pe locul 25 din 27. Al doilea lucru pozitiv este că avem loc de creștere, dar, pentru a crește, acest obiectiv de creștere ar trebui asumat la nivel înalt. Trebuie să existe un plan de acțiune, cu obiective și termene foarte clare, asumate și monitorizate. Suntem pe locul 25? La anul trebuie să fim pe locul 23. Și tot așa, să avansăm prin acțiuni concrete.
Ce mai au alte țări? Au semnătură digitală gratuită sau la un cost foarte mic, orice om și orice companie pot semna la distanță, au card electronic de identitate, au instrumente online în interacțiunea cu instituțiile, unii au poate și un portofel electronic din care pot plăti simplu taxele, de la impozite la taxele de autostradă. Lucrurile astea sunt o infrastructură pentru economia digitală. Chiar dacă nu avem lucrurile astea, uitați-vă că în România avem companii mari, nu există aceste companii în țările din jur și vorbim de multe țări din jur. Avem o companie pornită din România care se apropie de 10 miliarde de dolari, vorbim de UiPath. Avem Bitdefender, care e lider global în soluții de securitate, avem eMAG, care este lider în regiune. Avem diverse alte companii mai mici care acționează în regiune sau global și produc proprietate intelectuală românească. Deci, cu toate că nu avem această infrastructură, avem oamenii, avem companiile și avem determinarea oamenilor să crească în zona digitală. Dacă ar veni și infrastructura, România chiar ar putea să fie un hub de IT, un Silicon Valley al Europei Centrale și de Est.
„Nu există ideea de multinațională românească”
Ce avantaje imediate ar aduce la nivel național o economie digitală puternică?
Pe de-o parte avantaje pentru toate business-urile conexe implicate în acest sistem. Nu există ideea de multinațională românească. O definiție ar fi: companie care produce și exportă produse, servicii sau proprietate intelectuală românești. Noi nu suntem obișnuiți cu a avea un headquarter în România și a opera în alte țări. Când vorbim de companii multinaționale, vorbim de companii care au sediul în altă parte și operează în România. În zona asta de proprietate intelectuală produsă local, ai foarte multe servicii conexe pe care le consumi aici, cu impact major pe orizontală. Valoarea adăugată este mare, salariile oamenilor creativi sunt mult mai mari decât ale celor care doar operează. Contribuția la PIB este mult mai mare.
Noi românii, de exemplu, exportăm animale vii și importăm alimente cu valoare adăugată mare, astfel avem deficit comercial chiar în agricultură. Valoarea aceasta adăugată e produsă în alte țări, banii pleacă în alte țări și plătesc niște salarii mult mai mari în alte țări. Dar ce ar fi să fie invers, pe o nouă verticală a economiei cum este economia digitală?
O zonă puternic afectată în pandemie a fost educația, care s-a mutat în online fără ca sistemul să fie pregătit pentru acest pas. De ce instrumente ar fi nevoie pentru o educație online eficientă?
Profesorii au fost învățați să predea în clasă, cuprind copiii foarte bine în clasă, îi simt foarte bine. Însă la distanță este diferit și au nevoie de o metodologie diferită. Asta se va dezvolta în timp.
Eu cred că va fi o perioadă de adaptare, care va dura vreo 3-5 ani, sunt destul de sceptic că am putea un an școlar complet offline chiar începând din toamnă. S-ar putea să avem un an întreg făcut la distanță. Clar că nu suntem pregătiți, nimeni nu este pregătit în lume, dar nu trebuie să sacrificăm acest an, trebuie să încercăm să ne adaptăm cât se poate de repede.
Mai avem o componentă, cea a competențelor digitale predate în școală, care va trebui să schimbe programa și metoda. Acum, informația e la un click distanță, este abundentă, nu trebuie să o memorezi, trebuie să înveți să deosebești care informație este valoroasă și care nu, care este corectă și care este falsă. De asta, copiii ar trebui să învețe ceva nou, să curateze informația. Sunt sursele credibile sau crezi orice prostie citită pe Facebook?
De asemenea, ar trebui să aibă niște competențe noi în zona de creație și de dezvoltare. Nu ar trebui să stea cu mâinile la spate, iar greșeala să fie pedepsită. Greșeala face parte din procesul de creație și de inovare, vine la pachet cu învățare din acea greșeală. Și mai avem nevoie de competențe de dezbatere, prin dezbatere, copiii sunt antrenați să gândească, să-și spună părerea argumentat și să accepte alte păreri.
„În zona de securitate cibernetică, indivizii sunt foarte puțini protejați. La fel și companiile. E nevoie de o poliție a internetului”
4 miliarde de oameni au acum smartphone-uri și, odată cu ele, acces la o cantitatea uriașă informații. Însă, tehnologia i-a conectat și le-a dat o platformă nu doar oamenilor buni, ci și celor răi, iar fake news-ul a ajuns la cote alarmante. Cum credeți că va schimba digitalizarea felul în care trăim?
Cred că suntem încă la începutul unei noi ere, este numită și cea de-a patra revoluție industrială. Avem lucruri care cresc, comerțul online, entertainmentul online. Poate ne sperie, însă adevărul este ca doar 25% dintre tinerii până în 18 ani se uită la transmisii de evenimente sportive. 70% din ei se uită la alții cum se joacă pe diverse platforme. Ei nu mai consumă sport, dar consumă jocuri. Am văzut recent o dezbatere, e posibil să vedem e-sports la olimpiadă. Ceea ce ar aduce o audiență fantastică. S-ar putea să fie un lucru bun, copiii ar putea să vadă lucrurile preferate, să vadă și sportul așa cum îl știm noi și să se simtă încurajați să încerce sportul și în viața reală.
Pe partea de dating, acum doi ani, 40% din relații în SUA au început online, arată un studiu, iar cei care se cunosc online au o durată a relației mai lungă. În selectarea partenerului la distanță s-ar putea să pui mai multă rațiune, în aceste aplicații de dating introduci tot felul de filtre, în funcție de interese, ceea ce te ajută să faci o selecție mai bună :)
Pe de altă parte, există oameni care se gândesc să exploateze vulnerabilități: Cum aș putea să folosesc infrastructura digitală în avantajul meu, al grupului meu, chiar al țării mele? Există o creștere alarmantă a fenomenului de fake news, care este văzut în unele țări ca o armă, de care mulți nu sunt apărați, nu există tehnologie să te aperi așa ceva. Pe lângă fake news, avem hate speech, atacuri online și acestea duc la o nevoie din ce în ce mai mare de securitate cibernetică.
În momentul de față, în zona de securitate cibernetică, indivizii sunt puțin protejați. La fel și companiile. Companiile au doar obligații, când vine cineva și sparge ceva, compania e vinovată, iar atacatorul e foarte greu de găsit. Iar oamenii nu au nicio obligație să se protejeze. Ar trebui o educație de bază. Să nu folosești aceeași parolă în mai multe locuri. S-ar putea ca un site mai mic, mai slab protejat să fie spart. Dacă atacatorul știe userul și parola ta, se poate loga în altă parte unde folosești aceeași parolă.
Acum 1000 de ani, securitatea fizică nu era garantată. De multe ori, așa este acum pe internet. Și avem nevoie de o întărire a legislației, a educației și de o protecție mult mai mare decât înainte. Vom folosi internetul mult mai mult, dar avem nevoie și de creșterea unor instituții care să ne protejeze. O poliție a internetului. Așa cum de acum 1.000 de ani a evoluat societatea și avem multe instituții care se ocupă de diferite aspecte ale siguranței, așa și pe internet ar trebui să avem această poliție, care să se ocupe de privacy, de fake news, de cyber security.
Puterea de adaptare a antreprenorilor
Cum credeți că va arăta lumea după criza sanitară?
Sunt foarte multe lucruri pe care nu le știm despre criza sanitară și ar trebui să ne adaptăm, să trăim cu virusul printre noi. Vedem că în momentul în care suntem neglijenți numărul de cazuri crește. În momentul în care ne protejăm, numărul de cazuri scade. Va trebui să învățăm să trăim cu virusul printre noi, vor fi activități pe care va trebui să le facem diferit.
La nivel de business, cred că vor fi business-uri afectate, altele vor crește, dar cred că e un lucru magic pe care antreprenorii îl au. O putere de adaptare incredibilă prin creativitate și inovație.
Și, cum spuneam înainte, noi, românii, cred că stăm foarte bine aici. Avem nevoie doar de un cadru în care să ne desfășurăm, iar acest cadru cred că poate fi economia digitală.
Articolul face parte din proiectul editorial „Revoluția online”, susținut de eMAG.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Anterior citirii articolului-interviu, fusesem câștigat drept client.
Citind interviul, nu am regrete.
Zile bune!
Referitor la oboseala dată de ecran, sunt perfect de acord cu dvs: ecranul oboseşte. Şcoala online va trebui să preia mult din experienţa Homeschooling, pentru că altfel ar deveni - şi devine chiar - extenuantă.
În Homschooling, digitalul este limitat, iar elevii au manuale speciale pentru a învăţa.
Ideea Homeschooling-ului nu este atât digitalul, ci CONDENSAREA MATERIEI. În Homeschooling materiile sunt contopite. Nu mai trebuie să-ţi baţi capul cu probleme complexe de fizică, chimie sau biologie, pentru că abordarea e mai mut holistică şi interdisciplinară.
Vorbim de un învăţământ MODULAR, în care avem o cultură generală interdisciplinară, axată mai mult pe sensuri (hermeneutică) decât pe analiză (epistemologie). Vorbim de înlocuirea matematicii cu educaţie matematică (o istorie a matematicii, matematica practică etc.), chiar de contopirea unor materii ca biologia, chimia sau fizica pe baze transdisciplinare, mai mult explicative şi narative decât analitice.
Vechile exerciţii cu sinusuri şi cosinusuri, îngrozitoarele ecuaţii la chimie sau problemele lungi şi plicticoase din fizică vor fi ALESE de cei pasionaţi, de cei care vor să cunoască mai bine materiile respective. Aceasta este experienţa Homeschooling-ului şi cam aceasta este tendinţa educaţiei.
Şcoala veche, în care eşti obligat să zaci pe caiet înşirând ecuaţii complet plictisitoare, formule de chimie cu catene şi alte specialităţi e pe cale de dispariţie.
Nu înseamnă că nu se vor mai studia fizica, matematica şi chimia. Înseamnă doar că elevii VOR ALEGE dacă vor face MATEMATICĂ sau EDUCAŢIE MATEMATICĂ (pentru cine poate înţelege nuanţa).
Cam spre asta se merge, şi se pare că tânăra generaţie se trezeşte. Lumea va fi a lor şi ei vor realiza schimbarea. Şi sunt taaaare mulţumit că au început să simtă nevoia aruncării peste bord a unei şcoli îmbătrânite.
"Vorbim de înlocuirea matematicii cu educaţie matematică (o istorie a matematicii, matematica practică etc.), chiar de contopirea unor materii ca biologia, chimia sau fizica pe baze transdisciplinare, mai mult explicative şi narative decât analitice." - atunci vorbim de un terci prost si o pierdere de vreme. Matematica se face corect prin exercitiu, prin demonstratii. Fizica in mod similar prin exercitii cu suportul matematic adecvat si prin experimente. Analog pentru chimie.
"problemele lungi şi plicticoase din fizică vor fi ALESE de cei pasionaţi" - probleme nu sunt in mod obiectiv plicticoase, asa eventual vi se par dvs. Alegerea se face dupa primii 8 ani de scoala, pana atunci se face o baza in mod corect. Dupa aceea lucrurile incep sa se ramifice.
"Şcoala veche, în care eşti obligat să zaci pe caiet înşirând ecuaţii complet plictisitoare, formule de chimie cu catene şi alte specialităţi e pe cale de dispariţie." - si asta rezulta de unde, mai exact?
"Cam spre asta se merge, şi se pare că tânăra generaţie se trezeşte. Lumea va fi a lor şi ei vor realiza schimbarea." - de unde rezulta asta? De unde rezulta ca e nevoie de schimbarea pe care o suferati dvs.? In continuare examene la standarde internationale se dau pe sistemul care a functionat atata timp: prin exercitii, cel putin la materiile de profil real, ca de ele ne-am legat. Am vazut examene din Franta, Germania, US, bac international plus altele. Surpriza-surpriza, matematica, la orice nivel tot prin demonstratii si exercitii se face. Pentru ca asa s-a facut dintotdeauna si asa este CORECT sa se lucreze.
Cat priveste homeschooling-ul... sunt parinti care cred ca le stiu pe toate si ca pregatirea stiintifica a profesorilor plus metodica si pedagogia sunt niste mofturi - au ele cateva schepsisuri, dar dupa doua sesiuni de "studiu" pe wikipedia si alte google-uri le-ai prins "spilul"... O prietena foarte buna, profesoara in Franta, a apelat la homeschooling. Ea fiind, repet, profesoara, nu vreun profan in pedagogie si avand si notiuni de metodica (indiferent de disciplina unele lucruri sunt la fel). Nu a trecut la homeschooling pentru ca si-a dorit ci pentru ca sotul ei a prins un angajament bun in Noua Caledonie, unde au stat un an de zile. Ei bine homeschooling-ul a presupus de fapt studiul materiilor de scoala strict in conformitate cu programa si sub supravegherea profesorilor de la clasa. Prietena mea nu si-a permis nicio derogare de la aceasta regula.
Ca programa noastra e depasita... da, sunt de acord. E prea multa in primul rand si nu se insista pe interdisciplinaritate si nici pe aplicatii practice. Dar sunt curios cum vor reusi parintii (pentru ca homeschooling-ul presupune ca ei sunt "profesorii") sa predea interdisciplinar propriilor copii cand ei insisi nu au expertiza necesara in niciuna dintre disciplinele in cauza sau, in cel mai bun caz, in una sau doua dintre ele. Dar... ce mai conteaza.
N-am spus că o materie intitulată EDUCAŢIE MATEMATICĂ e lipsită de anumite baze elementare. Ideea de bază este următoarea: dacă învăţăm un lucru, atunci la ce ne foloseşte în viaţa de zi cu zi?
Câte suprafeţe calculăm şi cât de departe trebuie să mergem pe această zonă? Câtă analiză matematică prestăm la job, acasă, când ne întâlnim cu prietenii etc.?
Nimeni nu spune că ar trebui să eliminăm MATEMATICA, însă zonele matematicii care nu ne folosesc în mod curent, MATEMATICA PROPRIU-ZISĂ, matematica pe care o vom folosi DACĂ vom deveni ingineri, matematicieni etc. să fie mutate ca MODUL OPŢIONAL.
Din nou, nimeni nu elimină nimic, ci doar desparte în
1. BAZE - CULTURĂ GENERALĂ (matematica de tip cultură generală)
2. SPECIALIZARE - MODULE OPŢIONALE (matematica propriu-zisă)
Aritmetica, geometria euclidiană etc. sunt BAZELE MATEMATICII. Operaţiile cu matrice nu sunt.
Sigur că toţi vrem un job mai bun, dar e inept şi stupid ca toată clasa să facă încolonată aceeaşi matematică din moment ce unii vor face poate o facultate de arte plastice sau actorie.
Cei care simt chemare spre matematică vor face matematică, dar cei care nu au ce căuta acolo, care-şi vomită sufletul pe tot felul de exerciţii care nu le vor folosi la nimic pot face doar partea de cultură generală a matematicii. Nu e nicio pierdere, e chiar un câştig. Având doar elevi pasionaţi, profesorul de matematică va avea alt fel de ore.
Matematica e o vocaţie. Cine nu are această vocaţie, să rămână strict pe cultura generală a matematicii, a chimiei sau a fizicii.
PS: E drept, trebuie s-o spun, ca elevii sunt victimele nu doar ale programei ci si ale unor profesori lipsiti de chemare care nu stiu nici sa le explice matematica, nici sa le-o apropie. Si care sunt ei insisi produsul sistemului de invatamant pe care il blamati. Aici punctele noastre de vedere sunt foarte apropiate. Desi nu stiu daca si la asta va refereati.
În cazul meu, am logică abstractă având în vedere că am fost o catastrofă în domeniul matematicii? Ar trebui să nu am. Totuşi am, şi cunosc persoane care deşi au ajuns cu mult mai departe în studiul matematicii stau foarte prost la capitolul logică abstractă.
Mai mult, nu matematica este cea care formează logica abstractă. Poate forma o logică abstractă care să fie proprie doar matematicii, dar nu şi capacităţii de a înţelege integral lumea în care trăim.
Câţi pot recunoaşte Secţiunea de Aur într-un tablou de Botticelli? Foarte puţini.
Pe de altă parte să nu uităm: deşi matematica este logică, ea nu este decât o ramură a logicii. Pentru a învăţa să gândeşti logic, ajunge să studiezi... logica.
Sigur că matematica poate deschide porţi nebănuite, dar cu condiţia ca liberul arbitru să funcţioneze. Când un elev ştie clar - după 7-8 ani - ca matematica nu-i de el atunci gândirea abstractă de care vorbiţi mai mult se distruge decât se formează.
Dragoste cu de-a sila nu se poate.
Din păcate la noi se face matematică în modul cel mai greţos cu putinţă: cu basculanta.
Unii oameni nu iubesc critica literară, nu sunt făcuţi pentru analize matematice, nu cântă cu plăcere la orele de muzică şi nu pictează cu plăcere. De ce ar trebui obligaţi?
O cultură generală simplă şi unificată ajunge. Cine vrea mai mult, să aibă la dispoziţie UN MODUL OPŢIONAL.
Matematica la noi se face in mod corect, presupunand ca profesorul isi face treaba bine la clasa. Ce se face in gimnaziu este usor pana la a fi aproape penibil, iar dupa aceea fiecare isi poate alege ce profil de liceu doreste. Sunt standarde internationale de examinare foarte apropiate de standardul nostru de bac, la mate cel putin, asa ca nu vad sa existe vreo mare problema din punctul asta de vedere.
Câtă carte tipărită are în stoc o familie cu copii de vârste școlare?
Nu-s deloc împotriva alternativei digitale, dar n-o văd, nici măcar în nuanțe de cenușiu, practicată de pedagogi self-made (sic!).
Cei ce cred că exagerez să mai dea ochii roată evaluând șansele copiilor români la educația garantată de Constituție.
Cu bine! tare supărat ....
Omul de rând are o înţelegere simplă a lumii, una care seamănă cu o poveste sau cu un documentar TV, însă înţelegerea ţine şi de un anumit IQ, pe care îl ai sau nu.
Am fi suprinşi să aflăm că genii ca Bach sau Ştefan Luchian au avut un IQ foarte nepotrivit pentru o asemenea înţelegere. Au avut însă talent, ceea ce a compensat.
Nu toţi suntem traşi la ştanţă, nu toţi mărşăluim încolonaţi, cântând ecuaţii matematice. Unii sunt buni sportivi, alţii sunt pictori, alţii cântăreţi, actori etc. Evident, zonele nu se exclud; Dan Barbilian, Lewis Carroll şi Leonardo da Vinci (considerat un vizionar al roboticii) sunt exemple strălucite, dar şcoala nu trebuie să fie o puşcărie, ci un loc în care să-ţi descoperi talentul, fie că vorbim de matematică, de literatură, pictură etc.
Problema nu e cunoaşterea lumii, ci puşcăria cunoaşterii. Şcoala românească este o puşcărie. Din păcate. Vestea bună e că cei care împărăţesc astăzi programele şi manualele nu vor rămâne la butoane la infinit. Noua generaţie are o viziune complet diferită şi - din fericire - lumea de mâine e a lor.
Nu, scoala romaneasca nu e o puscarie, decat daca o transforma profesorii/directorii in asa ceva.
"Noua generaţie are o viziune complet diferită" - de unde rezulta asta? Eu unul sunt destul de tanar si nu propun schimbarea fiecarui aspect al sistemului de invatamant, de exemplu.
Educaţia nu înseamnă pedeapsa prin notă. În România înseamnă.
Când vorbesc de generaţia tânără mă refer la cei care au acum 8-14 ani. Ei sunt cei care vor schmba învăţământul, pentru că ei sunt cei mai traumatizaţi de iadul şcolii româneşti.
"Educaţia nu înseamnă pedeapsa prin notă. În România înseamnă." - de unde rezulta asta? Mai exact de unde rezulta ca asta reprezinta cazul general?
"Când vorbesc de generaţia tânără mă refer la cei care au acum 8-14 ani. Ei sunt cei care vor schmba învăţământul, pentru că ei sunt cei mai traumatizaţi de iadul şcolii româneşti."- de ce ar conta doar cei de 8-14 ani, in primul rand? De unde rezulta ca 1) ei ar fi traumatizati in general si 2) ca ar fi MAI traumatizati decat generatiile anterioare, mai ales avand in vedere ca standardele examenelor au scazut in ultimii ani? De unde rezulta ca o majoritate ar dori schimbarile in invatamant pe care le doriti dvs.?
"de ce ar conta doar cei de 8-14 ani, in primul rand?"
Nu înţeleg întrebarea. Viitorul le aparţine lor. De ce n-ar conta? Cred că ei contează cel mai mult.
"De unde rezulta ca o majoritate ar dori schimbarile in invatamant pe care le doriti dvs.?"
Când asemenea lucruri ajung chiar în manualele de pedagogie ale unui sistem, atunci acel sistem e cam putred.
Pe de altă parte, dacă tot vorbeaţi de logică, nu înţeleg logica dvs: încercaţi să-i convingeţi pe aceşti tineri furioşi (la propriu) să nu schimbe sistemul peste 10-20 de ani? Sau sunteţi sincer convins că adoră orele petrecute pe caietele de matematică?
În plus nu îneţeleg cu ce vă jenează pe dvs? Dacă aceşti tineri vor adopta un sistem ca al Finlandei sau Olandei cu ce ar deranja generaţiile actuale? În definitiv e un viitor în care mulţi dintre noi s-ar putea nu ajungă.
Sau vă temeţi că Olanda, Marea Britanie, Finlanda etc. vor pica datorită sistemului educaţional?
"Evaluarea nu se face în funcţie de corectitudine, ci de vârstă." - ei na, ai 7 daca esti mai mic, 10 daca esti mai mare in varsta?
"Din păcate sistemul românesc e devansat cu mult peste pragurile de vârstă (vezi stagiile Piaget), un lucru care apare chiar şi în manualele de pedagogie sau în multe din intervenţiile publice ale celor care fac aceste manuale. " - am mai vorbit despre acele manuale si nu, nu am vazut vreo dovada concludenta in acele manuale ca ceea ce se face in programa romaneasca ar fi peste un prag de varsta. Nici nu prea ar avea sens, avand in vedere similaritatea dintre bacul nostru si cel international. Daca dvs. puteti demonstra concret care parti, mai exact, din programa sunt peste un anume prag si de ce, va rog.
"Nu înţeleg întrebarea. Viitorul le aparţine lor. De ce n-ar conta?" - de ce ar conta fix segmentul acela de varsta? De ce fix 8-14, si nu 7-20, de exemplu?
"Când asemenea lucruri ajung chiar în manualele de pedagogie ale unui sistem, atunci acel sistem e cam putred." - asta nu constituie un raspuns. Eu v-am intrebat de unde rezulta ca o MAJORITATE ar vrea ce vreti dvs., nu de ce apare intr-un manual sau altui, nu de opinia unei persoane sau alta. Pentru ca da, prea des in acele manuale este vorba de opinii. Stiinta nu se face pe baza de opinii.
"să-i convingeţi pe aceşti tineri furioşi (la propriu)" - care tineri furiosi? Despre cati astfel de tineri e vorba? Aveti vreo dovada ca ei reprezinta majoritatea?
"Dacă aceşti tineri vor adopta un sistem ca al Finlandei sau Olandei cu ce ar deranja generaţiile actuale? " - m-ar deranja daca acele decizii nu ar fi in mod corect justificate, pentru ca asta ar fi o dovada de ipocrizie. Criticam ministri din perioada recenta pentru ca nu au facut studii corespunzatoare si au luat unele decizii fara o justificare corecta. Fair enough. Insa noi cei care criticam ajungem sa procedam la fel? M-ar deranja o scadere stupida si nejustificata a standardelor pentru ca am vazut personal ce efecte poate sa aiba o astfel de strategie si nu sunt bune. In ceea ce priveste matematica cel putin avem o lunga si buna traditie. Daca un profesor de mate isi face treaba in mod corect pe programa existenta si pe multe din materialele pe care le are deja la dispozitie se poate ajunge la rezultate chiar foarte bune. Este unul din putinele domenii in care chiar avem ceva ca lumea, si spun asta dupa ce am facut comparatia cu alte sisteme, dupa ce am facut o facultate si un master in domenii de stiinte exacte in afara tarii. Ar fi mare pacat sa ne batem joc de asta, ar fi incredibil de stupid. M-ar frustra sa vad ca ne p*sam SI pe asta cum ne-am batut joc de atatea alte lucruri, pentru ca niste oameni prosti sau slabi au ajuns in pozitii de conducere si au luat decizii dupa cum a batut vantul.
O simplă parcurgere a stagiilor Piaget v-ar lămuri această problemă. Asta ca să nu mai adăugăm luări de poziţie din diverse articole, conferinţe etc.,
"Nici nu prea ar avea sens, avand in vedere similaritatea dintre bacul nostru si cel international."
Bacul internaţional este o alternativă, nu o obligaţie. Elevii pot alege între bacalaureatul trandiţional şi cel internaţional. La noi toţi mărşăluiesc încolonaţi pe aceeaşi programă.
Bacul internaţional este o ALTERNATIVĂ.
de ce ar conta fix segmentul acela de varsta? De ce fix 8-14, si nu 7-20, de exemplu?
Nu cred că cei de 20-40 de ani mai pot schimba ceva datorită celor de 50-60.
In ceea ce priveste matematica cel putin avem o lunga si buna traditie.
E surprinzător că după atâtea discuţii nu înţelegeţi încă miezul problemei. O schimbare a sistemului - susţinută chiar de matematicieni ca academicianul Solomon Marcus - va întări acestă tradiţie, nu o va strica. Împărţirea în baze de tipul educaţiei matematice şi matematică va da ocazia elevilor să ALEAGĂ între o matematică de cultură generală şi una de calitate. Va exista acelaşi număr de olimpici pentru că cei care îndrăgesc matematica se vor alege modulul respectiv pentru a face performanţă.
Încercaţi să vedeţi problema logic: sunt elevi care n-au şi nu vor avea nicio legătură cu matematica în afara unor note obţinute mecanic. Nu va fi nicio pierdere pentru tradiţia şcolii româneşti de matematică pentru că ei n-au făcut niciodată parte din ea.
Viziunea dvs. apocaliptică n-are nicio bază logică. Faptul că există sisteme în care standardele au scăzut arată că foarte puţini elevi s-au orientat spre standardele înalte ale matematicii. Ele există în sistemul respectiv, doar că nu sunt accesate.
Nimeni nu-şi bate joc de nimic. Nu e vorba de a elimina ceva, ci de a introduce liberul arbitru.
"Bacul internaţional este o alternativă, nu o obligaţie. " - exact asa e si la noi. Poti sa nu dai bac deloc. Poti sa dai SAT, poti sa nu dai nici un examen. Poti sa nu faci facultate, daca nu vrei.
"La noi toţi mărşăluiesc încolonaţi pe aceeaşi programă." - fals. Programele difera in functie de profilul liceului. Evident si subiectele de bac difera in functie de profilul liceului, cei de la uman nu dau mate deloc, de exemplu.
"Nu cred că cei de 20-40 de ani mai pot schimba ceva datorită celor de 50-60." - ei na! Cei de 50-60 le-au pus pistolul la tampla sau cum?
"O schimbare a sistemului - susţinută chiar de matematicieni ca academicianul Solomon Marcus - va întări acestă tradiţie, nu o va strica." - 1) V-am mai spus ca e complet irelevant CINE sustine o anume idee, conteaza cat de corecte sunt dovezile si argumentele din spatele ei. 2) Nu am vazut dovezi ca ar fi asa, din contra ce am vazut eu pare sa sugere exact opusul.
"Împărţirea în baze de tipul educaţiei matematice şi matematică va da ocazia elevilor să ALEAGĂ între o matematică de cultură generală şi una de calitate." - imi place ca singur sugerati ca ce facem deja e matematica de calitate si ce propuneti sa se introduca nu e. Cu asta chiar sunt de acord.
"Va exista acelaşi număr de olimpici" - nu despre olimpici neaparat e vorba. Daca vrei entertainment a la Discovery Channel poti foarte bine sa stai acasa si sa renunti la scoala. La scoala este normal sa se lucreze CORECT. Este de asemenea normal ca elevul sa fie evaluat in mod corect. Ce se face in scoala generala si gimnaziu nu e in nici un caz exagerat, iar dupa aceea cine nu vrea matematica poate sa mearga la un liceu de profil corespunzator.
"sunt elevi care n-au şi nu vor avea nicio legătură cu matematica în afara unor note obţinute mecanic." - pentru cat de putin se face in scoala nu au de ce sa recurga la asemenea tactici. Daca se pune presiune aiurea sa se ia o nota sau alta, asta nu e vina materiei in sine.
"Nimeni nu-şi bate joc de nimic. Nu e vorba de a elimina ceva" - nu inca. Si este vorba de a se elimina ceva, este vorba de a se elimina fix baza gandita corect pe care o avem acum si reducerea standardelor intr-un mod pana acum cel putin nejustificat.
https://adevarul.ro/educatie/scoala/art-26-len-foaie-parcurs-post-hg16072020-1_5f11c0325163ec4271150907/index.html?fbclid=IwAR0xfxVKGD_qhwYH3nu1rFzmg-ptqebUZ26GAEOCcuGX2N5cZvpt5ypn4uY
O ştiu şi de la un amic profesor. Lucrurile sunt în desfăşurare ACUM, nu peste 20 de ani.
Referitor la pragurile de vârstă, vă recomand să parcurgeţi câteva manuale de psihopegagie, deşi discuţia noastră (lungă, de câţiva ani aproape) începe să se apropie de sfârşit.
Nu mai vorbim de crăpături în sistem, ci de răsturnări de situaţie. Se pare că lucrurile se mişcă mai repede decât mi-am imaginat. Ajunge ca aceste şcoli pilot să fie evaluate la testele PISA comparativ cu cele de stat şi lucurile vor intra pe o pantă accelerată.
"Referitor la pragurile de vârstă, vă recomand să parcurgeţi câteva manuale de psihopegagie, deşi discuţia noastră (lungă, de câţiva ani aproape) începe să se apropie de sfârşit." - da, am parcurs si v-am spus ce am gasit. Nu ceva care sa constituie un argument pentru ceea ce sustineti dvs. aici. Discutia se apropie de sfarsit, pentru ca... scoli pilot? Asa, si? Se fac experimente pe copii, nu stiu cat e de etica abordarea asta. Si de ce ar fi testul PISA indicatorul suprem, ma rog? Sunt si alte teste de luat in considerare.
Adică altă programă decât infecţia cu care ne confruntăm. Nu mai vorbim de interminabilele ajustări, ci de o schimbare de paradigmă.
Pe de altă parte, întotdeauna am vrut să vă întreb: ce obţineţi prin încercarea de a escamota lucrurile? E ca şi cum aţi susţine că cerul este verde în timp ce toţi îl văd albastru. E clar că sistemul de învăţământ se va alinia la normele internaţionale, iar acest lucru se pare că a şi început.
Nu escamotez nimic, vad idei propagate in media care au zero sustinere, nici o dovada solida in spatele lor. De exemplu, chiar din linkul postat de dvs: "Percepţia generală a elevilor români este că ceea ce studiază la şcoală este învechit şi nu îi va ajuta în activitatea ulterioară." - cum ma rog s-a ajuns la concluzia asta? Care studiu statistic arata ca o majoritate sunt de parerea asta? Sau: "Ineficienţa actualului curriculum naţional este susţinută şi de datele obţinute de România la testările PISA din anul 2018." - bullsh!t. Cum s-a demonstrat ca fix curriculum-ul era cauza rezultatelor de la PISA? Sunt atatea cauze posibile si chiar probabile, problema s-a studiat din parti. Dar concluzii sunt usor de tras, evident.
"E clar că sistemul de învăţământ se va alinia la normele internaţionale," - deja este aliniat la norme internationale in ceea ce priveste programa cel putin, iar similaritatea dintre bacul romanesc si cel international constituie un indicator in acest sens. Ce a inceput este un experiment in 7 scoli, pardon 6, ca una inteleg ca a renuntat. De aici pana la o mare schimbare e cale lunga. Experimentul o sa dureze cativa ani, relevanta lui este discutabila macar intr-un caz (la liceul Gheorghe Lazar sigur ca se vor obtine rezultate bune pentru ca oricum se obtineau rezultate bune acolo; iar daca la o scoala in care personalul era slab calificat se aduce personal pregatit ca lumea, se mai aduc si niste fonduri ca na, acum e sub lumina reflectoarelor, surpriza-surpriza se va observa un progres; influenta noului curriculum va fi cel putin discutabila). Dupa ce se va incheia, in primul rand va trebui sa vedem care vor fi rezultatele (apropo, daca va da gres? Si-a pus cineva intrebarea asta? Daca acei copii nu vor avea de castigat, ci de pierdut? Presupunem ca probabilitatea e mica, bun, dar chiar si asa, ce plan B exista pentru asta?) si ce fonduri vor exista la vremea respectiva pentru a aduce o eventuala "schimbare de paradigma" la nivel national. Avem circa 80 de miliarde de euro de la UE, dar avem o groaza de lucruri de contruit (literaltmente, autostrazi, spitale, scoli) si o pandemie inca nerezolvata.