INTERVIU. Iancu Guda: Independența financiară poate fi atinsă de oricine, dacă economisește lunar 25% din venituri și investește 15 ani, la un randament real anual de 8%, net după taxe

Foto: Facebook Iancu Guda

Independența financiară poate fi atinsă de oricine, dacă economisește 25% din venituri și investește, timp de 15 ani, acele venituri la un randament real de 8%, net după taxe, spune analistul economic Iancu Guda. Într-un interviu pentru Republica.ro, Iancu Guda prezintă strategii inteligente prin care să ne atingem obiectivele financiare, pentru o viață echilibrată. Despre cum să ne dublăm economiile la fiecare 10 ani, cât pot câștiga persoanele care fumează un pachet pe zi, dacă renunță la o singură țigară pe săptămână, precum și în ce să investim ca să ne protejăm de inflație aflați din prima parte a interviului cu Iancu Guda.

„Celor care au acest obicei de a fuma de exemplu un pachet de țigări pe zi, le spun ok, e greu să renunți, dar măcar o țigară pe săptămână și în 10 săptămâni, adică în 2-3 luni, vei ajunge la jumătate de pachet și acel câștig financiar investit îți aduce 130.000 de euro în 30 de ani. Știți câți români au 100.000 de euro avuție? 5%. Și avem o treime din popor care fumează”, spune Iancu Guda.

Creșterea inflației a spulberat parte din economiile în lei ale românilor.  În ce să investim, cum ne protejăm de inflație?

Iată o întrebare de care românii devin conștienți din păcate doar în anii sau în perioadele când inflația este mare. Și este greșit, pentru că avem tendința să ne preocupăm de investiții doar în perioade ca cea de acum, când inflația a depășit 16% și căutăm randamente care să depășească 16% și este foarte greu să faci treaba asta, mai ales pentru cei care nu au o cultură a investițiilor și o strategie  de investiții aplicată pe mai mult timp. Astfel apar aceste comportamente de speculă, de oportunism, din partea unor oameni care vor să treacă de la o extremă la alta. Adică nu am investit mulți ani în trecut și deodată ne preocupăm în ce să investim și căutăm acel randament care să ne protejeze împotriva inflației. Și este greșit, pentru că lupta cu inflația și căutarea unui randament real trebuie făcută pe baza unei strategii care să fie aplicate consistent cel puțin 10 ani, iar această strategie o stabilești având în vedere un obiectiv care are în spate un vis, o dorință mare a familiei care planifică financiar proiecții în viitor. 

Independența financiară poate fi atinsă de oricine, dacă economisește lunar 25% din venituri și investește 15 ani, la un randament real de 8%, net după taxe

Un exemplu concret, de cum trebuie să luptăm împotriva inflației, dar pe 10 ani, nu doar în 2022 sau 2023.

Eu mereu spun că ar trebui să ne propunem independența financiară, adică să trăim din randament. Aceasta ne face să fim liberi, autentici, să facem tot ceea ce facem din pasiune, să fim cea mai bună versiune a noastră, să nu avem grija și stresul banilor și de ce nu, chiar să fim fericiți. Da, banii pot aduce fericirea, dacă știi cum să îi folosești.

Independența financiară poate fi atinsă de oricine, dacă economisește 25% din venituri și investește acele venituri la un randament real de 8% net, după taxe. Adică cam 11% trebuie să obții în medie anual, pentru că inflația în medie anuală pe 10 ani e aproximativ la 3%, mai exact din 2010 până în 2021 inflația medie în România a fost de 2,8%.  Dacă respectăm aceste două condiții - economisesc un sfert din venituri și le investesc lună de lună, an de an, timp de 15 ani, la un randament de 8% - voi ajunge independent financiar. Și cea mai simplă strategie ca să îmi ating acest obiectiv este diversificarea prin investiții lunare, în piața de capital, prin indicii bursieri și în paralel pentru benchmark, pentru referință, în fonduri mutuale. În România cele mai importante bănci au foarte multe fonduri de investiții în acțiuni, care practic te ajută să investești, iar în fiecare lună investești sume mici de bani -100 lei, 200 lei, 100 euro, fiecare cât are.

În paralel, cumperi indicii bursieri în România, pentru că tu câștigi în lei și ai nevoie de expunere pe lei. Bursa de Valori București (BVB) este o piață foarte eficientă care în ultimii 25 de ani a dat un randament de 800 %. Dacă investeai în ultimii 25 de ani la BVB, în indicele BET, total return, adică cu tot cu dividende, ai fi obținut din economii de 30.000 de lei un sold final de aproape 260.000 de lei, deci o creștere a banilor de aproape 9 ori, un randament de 800%. În ultimii 10 ani, dacă făceai această strategie la bursa noastră locală, ai fi obținut un randament de 300%, în ultimii 5 ani un randament de 100%, practic dublezi banii. Am dat câteva exemple pe termen foarte lung - 25 de ani, termen lung, 10 ani și pe termen mai scurt, mediu, 5 ani - cu această strategie care dă randamente peste inflație. Un randament anual de 7% timp de 10 ani nu e 70%, pentru că e randament peste randament și dă aproape 2.

Dacă faci treaba asta, pe lângă faptul că economiile tale cresc peste inflație, îți atingi obiective financiare și viața capătă un sens, un scop, ești gospodar, ești planificat, nu ești zgârcit, ești un om organizat care știe ce vrea.

„Orice leu cheltuit azi aiurea, pentru dorințe trecătoare, de fapt înseamnă pierderea a 8 lei în 30 de ani”

Devii mai responsabil cu banii.

Pe lângă satisfacția și independența financiară, devii mai responsabil și conștient cu banii. Pentru că a avea puterea adică cunoașterea și disciplina de a dubla banii la fiecare 10 ani te face conștient că orice leu cheltuit azi aiurea, pentru dorințe trecătoare, de fapt înseamnă pierderea a 8 lei în 30 de ani, pentru că tu știi că poți să-i dublezi la fiecare 10 ani. Un leu astăzi, 2 lei peste 10 ani, 4 lei peste 20 ani, respectiv 8 lei peste 30. Și atunci îți vei schimba modul de viață și comportamentul.

Iar când vei alege între o mașină care te costă 10.000 de euro și aceeași masină cu niște opționale în plus de 1.000 de euro de care poate nu te vei folosi atât de mult sau spre deloc pe parcursul vieții, vei fi conștient că acel 1.000 de euro nu înseamnă 1.000 de euro în plus, înseamnă 8.000 de euro pierduți în următorii 30 de ani. 

De aceea jumătate de parchet de țigări pe zi ne costă cam 130.000 de euro în 30 de ani, nu ne costă 12.000 de euro, cât ar calcula banii cheltuiți în mod direct. Celor care au acest obicei de a fuma, de exemplu, un pachet de țigări pe zi, le spun ok, e greu să renunți, dar măcar o țigară pe săptămână și în 10 săptămâni, adică în 2-3 luni, vei ajunge la jumătate de pachet și acel câștig financiar investit îți aduce 130.000 de euro în 30 de ani.

Știți câți români au 100.000 de euro avuție? 5%. Și avem o treime din popor care fumează.

Cu bani puțini, dar investiți printr-o strategie abordabilă pentru toți - fie că externalizezi asta la fondurile mutuale, fie că faci replicare indice atât la BVB, cât și în America la indicele  S&P, cât și în Germania - DAX, cât și pe Londra - FTSE - poți să îți atingi toate obiectivele financiare, să ajungi la independență financiară, să bați inflația, dar de o manieră în care faci treaba asta an de an, lună de lună, cel puțin 10 -15 ani. 

Știți care e regretul meu? Avem grijă de sănătate când suntem bolnavi, avem grijă de bani când nu mai avem bani, sau când banii sunt arși de inflație. Nu așa trebuie să ne comportăm în general în viață. Trebuie să avem grijă de sănătate când suntem sănătoși, să nu ajungem bolnavi, să avem grijă de bani când avem bani, ca să nu ajungem dependenți financiar.

Din investiții în criptomonede au câștigat 1% și se laudă, iar cei 99 % care au pierdut regretă în tăcere

De multe ori noi suntem cel mai mare dușman al nostru, fugim după iepure, după oportunitate, după speculă și nu înțelegem acele active toxice care ne fac cu ochiul, care ne promit randamente minunate care poate s-au întâmplat în câteva luni, dar pentru că nu știm de ce, cum, atunci când investim și noi, pierdem. Ne lăsăm furați de miraj, pentru că din criptomonede au câștigat 1% și se laudă, iar cei 99 % care au pierdut regretă în tăcere. Ajungem să vedem partea care ne încântă și ne atrage, nu și cealaltă care ar trebui să ne educe și să ne facă să fim mai responsabili. Și atunci e chiar simplu: e greu să te lupti cu inflația într-un moment, e simplu să te lupti cu inflația într-o viață.

Cât a pierdut cineva care a ținut banii în depozite în lei la bancă în ultimii cinci ani?

Haideți să vă spun ceva care pe mine m-a șocat. Până de curând, acum câțiva ani, nu calculasem acest indicator - cât din depozitele românilor sunt overnight, adică la termen, la vedere, care nu bonifică deloc dobânda. Sincer, mă așteptam să văd până în 10%. În realitate acest indicator este aproape 70%. Este șocant.  Este unul din indicatorii, pe lângă faptul că doar 1% din români adulți activi investesc la bursă, dar acest indicator este absolut șocant, pentru că ne arată cât de jos suntem în comportamentul nostru responsabil față de banii noștri. Muncim, stăm departe de familie, facem eforturi, încercăm să economisim - destul de puțin în România, doar 6% din venituri sunt economisite - și apoi punem banii în depozite care 70% dau zero dobândă, pentru că nu îi punem la termen. Ceea ce înseamnă că noi pierdem din cauza inflației, care anul trecut în decembrie a fost de 16%, dar inflația medie anualizată a fost undeva la 12%, acum 2 ani a fost 5%, acum 3 ani a fost 3,8%. Deci iată că, adunând doar pe ultimii 3 ani, depășim 20%. Probabil dacă mergem pe 5 ani, tindem către 25%. Ceilalți, care au depozite la termen, pierd și ei, dar mai puțin și probabil că pierderea se duce undeva spre 10-15%, în ultimii 5 ani și asta datorită și faptului că în a doua jumătate a anului 2022 deja depozitele au început să ofere dobânzi spre 8%. Cred că aici este iarăși o dovadă a lipsei de conștientizare și de responsabilitate pentru banii noștri, pentru timpul investit pentru a obține acei bani. Și e păcat.

Până de curând, acum câțiva ani, nu calculasem acest indicator - cât din depozitele românilor sunt overnight, adică la termen, la vedere, care nu bonifică deloc dobânda. Sincer, mă așteptam să văd până în 10%. În realitate acest indicator este aproape 70%. Este șocant. Este unul din indicatorii, pe lângă faptul că doar 1% din români adulți activi investesc la bursă, dar acest indicator este absolut șocant, pentru că ne arată cât de jos suntem în comportamentul nostru responsabil față de banii noștri. Muncim, stăm departe de familie, facem eforturi, încercăm să economisim - destul de puțin în România, doar 6% din venituri sunt economisite - și apoi punem banii în depozite care 70% dau zero dobândă, pentru că nu îi punem la termen.

Cât din economii este bine să fie ținute în depozite la termen?

Nu toate economiile noastre trebuie ținute în depozite. Este suficient să avem 12 luni de cheltuieli ale familiei în depozite, de o manieră diversificată, undeva la jumătate, maximum 60% pe lei, și diferența împărțită jumătate pe dolari, jumătate pe euro. Eu cheltui și încasez în lei, mă voi proteja destul de bine împotriva inflației datorită jocului valutar. Adică deprecierea leului față de euro, pe termen lung, arată diferențialul de inflație. Și atunci leul pierde, euro câștigă - mă refer pe 10 ani - și asta îmi protejează exact ecartul de inflație în România versus media din zona monetară pe euro, inflația pe euro. Mă protejez cu depozitele mele și împotriva inflației datorită odată dobânzilor încasate, dacă sunt depozite constituite la termen, și apoi diversificării valutare, deci voi câștiga prin aprecierea acelor monede, dolar, euro.

Și mai pot să fac un artificiu foarte simplu. Lumea ține banii de multe ori în conturi curente, la vedere, gândindu-se că poate va avea nevoie de ei. Oamenii își spun că degeaba constituie un depozit la termen, că o să aibă nevoie de bani și o să piardă dobânda. În primul rând, este o falsă imagine, pentru că nu am nevoie de bani în fiecare lună să scot din depozite, nu apar atât de des situații urgente. Suntem mai sperioși noi românii și ne preocupăm să avem acces la bani imediat. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să ținem banii în depozite la vedere, ci trebuie să gândim o strategie stratificată pe termene, cu depozite cu scadență asumată. De exemplu, am 100 lei în depozite, pot să gândesc așa - lăsând deoparte diversificarea valutară, mă refer strict la componenta pe lei: las 20 lei sau 10 lei într-un depozit la vedere, pe care să îi accesez oricând vreau, fără să-mi pun problema pierderii de dobândă, iar cu diferența de 90 lei îmi fac un depozit pe trei luni constituit de exemplu în luna ianuarie, alți 30 de lei un depozit pe 3 luni constituit în luna februarie și alt depozit de 30 de lei, constituit pe 3 luni, în luna martie.

Și atunci în aprilie va ajunge la scadență depozitul din ianuarie, în mai depozitul constituit în februarie și în iunie cel constituit în martie. Și iată că lună de lună am și un depozit mai măricel, de 30 lei care mi-ajunge la scadență, plus cei 10 lei care sunt la vedere disponibili oricând.

Dar depozitele sunt excesiv utilizate de români ca instrumentele de economisire, în sensul că mai puțin ca instrument de investiție, pentru că în realitate depozitul este un instrument de economisire, nu este un instrument de investiție, dobânda fiind în cel mai bun caz aproape de inflație.

Majoritatea oamenilor nu economisesc, deoarece cred că veniturile lor sunt prea mici și acest proces este dificil. Însă nu doar cei cu salarii mici nu economisesc ...

Cu siguranță există și o parte a populației pentru care este foarte greu să economisească, pentru că oamenii au venituri mici, în orașe foarte scumpe. Pe de altă parte, există și oameni care nu sunt gospodari și nu sunt atenți la cheltuieli și de aceea nu economisesc, nu că nu ar putea. În ultimii 10 ani, în România salariile au crescut semnificativ, salariul mediu net s-a dublat de la 2.000 lei la 4.000 lei net, iar inflația cumulată în ultimul deceniu nu a depășit 60%. Deci am câștigat mai mult în termeni reali cu 40% și totuși economisirea noastră nu a crescut, tot la un procent de 6% din venituri a rămas. Chiar dacă în valoare absolută 6% se aplică la un salariu mai mare și înseamnă economii mai mari, un venit real mai mare ar trebui să te ajute să și economisești. Această pondere de 6% fiind foarte mică, eu mereu recomand ca 20-25% din venituri să fie economisite. Acest procent este ancorat într-un obiectiv de independență financiară care poate fi atinsă în 15 ani, dacă acele economii sunt investite la un randament real anual de 8%.

Aici probabil educația financiară scăzută este de vină. Foarte multe familii, pe măsură ce venitul lor crește, imediat își cresc și cheltuielile. Ne permitem mai mult și ne luăm mai mult imediat. Ceea ce e greșit, pentru că nu acumulăm avuție. Haideți să ne întrebăm: dacă venitul nu ar fi crescut, ce am fi făcut? Trăiam la fel. Ei bine, venitul a crescut. Haideți un an, doi, să economisim mai mult, nu să cheltuim mai mult, iar acele  economii investite să producă randament din care să ne creștem confortul. Adică să cheltuim mai mult cu ajutorul banilor câștigați de banii noștri, nu cu ajutorul banilor munciți de noi. Puterea noastră de muncă nu e garantată sigură, lună de lună, an de an, toată viața. Ce se va întâmpla când o să câștigăm mai puțin? Pentru că se poate întâmpla. O să cheltuim mai puțin? Depinde. Dacă cheltuielile mai mari înseamnă credite mai mari? Alea trebuie plătite. Și atunci ne trebuie  mereu o rezervă care să ne ofere acel respiro, acel back-up, atunci când avem nevoie. 

Vă dau un exemplu, cum mi-am crescut eu confortul în viață. Pe măsură ce mi-au crescut veniturile, nu mi-am crescut confortul imediat. La 27 de ani stăteam într-o garsonieră, eram deja manager de risc la multinaționala unde sunt și acum, între timp director general. Lucram foarte mult, învățam foarte mult, eram foarte activ în Asociația Analiștilor Financiari, participam la foarte multe conferințe, proiecte, studiam la certificatul financiar, veneam acasă doar seara să dorm și nu aveam familie, copii să am nevoie de spațiu. Și mi-am zis că mi-aș dori o casă mai spațioasă, cu două camere, dar momentan nu am nevoie. Îmi permiteam - aveam un salariu foarte bun - să cumpăr un apartament de două camere, să trec de la creditul de garsonieră la creditul de 2 camere, mă încadram, dar nu mi-am luat. Am decis să am răbdare și să mai amân. În loc să iau un credit suplimentar imediat, de la garsonieră la 2 camere ar fi însemnat o rată mai mare de 100 de euro pe lună, adică 1.200 euro pe an, pe care mi-i permiteam, am preferat să economisesc, datorită veniturilor mele care tot creșteau, cel putin 12.000 de euro, care îmi produceau, la 10% randament, 1.200 de euro. După ce am făcut asta, am luat creditul mai mare care a fost plătit din banii câștigați de banii mei. Că 12.000 de euro economii la investiții, cu randament 10%, înseamnă 1.200 de euro bani pe care i-am folosit ca să îmi plătesc rata mai mare la bancă. Și atunci mi-am luat un credit mai mare, dar plătit de banii câștigați de banii mei. A-ți permite nu înseamnă că ai bani, că azi ai, mâine nu mai ai. A-ți permite înseamnă că surplusul de cheltuială să fie plătit de surplusul de randament.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp