Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Mersul pe jos în București face bine la cap – parol. Mă întorceam într-o seară din zona ASE în Vatra Luminoasă, pe jos, probabil vreo 5 km, nu i-am numărat. Îmi place să observ oamenii, orașul – nici nu știți câte puteți învăța despre dinamica orașului din anunțurile de pe ușile de intrare în blocuri/ magazine/ restaurante/ farmacii/ case pariuri/ banci – căci ele domină peisajul… „Caut vânzătoare”, „Start 10.000 sterilizări gratuite pentru pisici și câini fără pedigree…”, „Oferta schimb anvelope vechi – 4 lei” etc. Unele te amuză, altele te pun pe gânduri…
Și mă uit la lumea asta în mișcare. Și mi-aduc aminte de dorințele mele exprimate la trecerea dintre ani și mă precipit puțin. Dacă vine iar tăvălugul zilnic peste mine și atenția mea se duce către altceva? Căci universul are căile lui să se joace cu dorințele noastre… bănuiesc că ți s-a întâmplat și ție.
Unii trec dintr-un an în altul ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Alții își setează obiective și promisiuni ferme pentru sine, mare parte dintre ele sunt absorbite de malaxorul grijlor și presiunilor cotidiene și rămân doar cuvinte aruncate pe hârtie. Și mai există cei care sunt cu adevărat deciși să devină o versiune mai bună a lor. Și indiferent ce aruncă viața în calea lor, nu-și pierd concentrarea, ei au o destinație și știu să facă alegeri sau să spună nu. Fie vorba între noi, eu de la ei vreau să învăț.
Și cum spuneam, mergând pe jos, îmi place să ascult tot felul de expuneri, speech-uri, podcasturi, cursurile pe care le urmez. În seara cu pricina ascultam cursul lui Daniel Goleman și mi-am dat seama că am omis ceva din lista mea de obiective pe 2022, un obiectiv de dezvoltare personală ce nu s-a regăsit niciodată pe lista mea: self-compassion, un cuvânt despre care Dalai Lama spunea că ar fi cazul să se regăsească în dicționar (compasiunea față de sine).
De ce? Pentru că nu-ți poți dezvolta compasiunea față de alții dacă nu manifești mai întâi compasiune față de tine. Iată câteva întrebări utile pe care Goleman ni le sugerează în întreținerea acestui demers:
1. Ți-ai dezvoltat un sistem funcțional care să te împiedice să mai reacționezi emoțional, precipitat, furtunos și nedorit în anumite situații?
2. Ți-ai creat timp în calendar pentru tine, pentru alimentație sănătoasă, sport, pentru lucruri/ acțiuni care-ți bucură sufletul, pentru oamenii pe care îi iubești?
3. Ai o rețea de oameni care te sprijină atunci când ai nevoie?
4. Ții un jurnal în care scrii măcar trei lucruri pentru care ai fost recunoscător în ziua respectivă?
5. Care este sensul profund al activităților/proiectelor în care mă implic?
Care este obiectivul în premieră din lista ta de dorințe în acest an? Pe o scară de la 1 la 10 cât de decis(ă) ești să-l transformi în realitate? Spuneam deunăzi că rezoluțiile de anul nou neurmate de acțiune sunt doar frumoase visuri uitate pe hârtie. Eu nu-mi doresc asta pentru visurile mele, tu?
Articol preluat de pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.