Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu
„Doamne, unde să îl duc ca să îl salvez?! Unde să caut pentru el ajutor?” Este întrebarea plină de disperare a unui părinte al cărui copil a început să consume droguri într-o țară în care serviciile destinate persoanelor cu adicții sunt aproape inexistente. Este disperarea cu care Melania Medeleanu, fondatoarea Asociației ZI de BINE, s-a întâlnit pe străzile Bucureștiului, anul trecut, în timp ce derula cu ARAS un proiect dedicat tinerilor cu adicții.
Atunci și-a propus să găsească un răspuns la întrebarea chinuitoare a părinților, să întredeschidă o cale de ieșire dintr-o situație de prea multe ori fără speranță. Astfel a apărut, la Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina, Centrului CREAATiV, primul centru de recuperare și reabilitare a minorilor cu adicții, inaugurat la sfârșitul lunii februarie.
Foto: Bogdan Dincă
Cu o capacitate de 24 de locuri și cu patru saloane, centrul amenajat de Asociația ZI de BINE a fost gândit pentru a le oferi minorilor un cumul de terapii care să îi ajute în mod real să lupte cu dependența.
Imagine dintr-un salon de la Centrul CREAATiV. Paturile se pot ridica pentru ca spațiul să fie mai versatil. Foto: Bogdan Dincă
Foto: Bogdan Dincă
„Am găsit o mare deschidere la doamna directoare a spitalului Voila. Este un program pe termen lung, perioada minimă de intrare în program este de o lună. Adică timp suficient cât să înceapă acolo, să se cimenteze, să se consolideze câteva deprinderi pozitive sau câteva abilități de viață care să le permită copiilor când se vor întoarce în mediul lor să spună cu adevărat nu drogurilor. Scopul este ca acești copii să aibă parte de tot felul de terapii, ergoterapie, art-terapie etc, care să îi ajute să găsească în ei resurse. Nu e ușor când treci printr-o situație de genul ăsta, când mintea ta este atât de de concentrată la drog și mai ales la cea a dus la dorința de drog. Am încercat în felul în care am conceput acest loc să respectăm nevoia de libertate a adolescenților, să nu se simtă închistați, să nu se simtă închiși. Să simtă că e un loc în care, sigur, vor fi supravegheați, pentru că au nevoie de ajutor, dar să fie un spațiu confortabil. Ăsta este motivul pentru care camerele sunt nu doar foarte luminoase, dar sunt și amenajate foarte frumos. Atât de frumos încât unul dintre copii ne-a spus că parcă nu mai vrea să plece acasă”, spune Melania Medeleanu pentru Republica.ro.
Foto: Bogdan Dincă
Personalul medical de la Voila care se va ocupa de tinerii cu adicții a făcut sesiuni de pregătire cu Eugen Hriscu, medic psihiatru, psihoterapeut si specialist in prevenirea si tratamentul dependentelor, co-fondator al Clinicii Atelier PSY. „Eugen Hriscu a făcut mai multe training-uri cu echipa de aici, urmează și altele, astfel încât să ne asigurăm că acești copii internați la Voila vor primi cea mai bună îngrijire de care pot avea parte”, e explicat Melania Medeleanu. În primele zile de la inaugurarea centrului, telefoanele au sunat în continuu, o dovadă clară a nevoii de astfel de servicii în România. „Drogul nu este doar în Ferentari, în medii defavorizate, după cum nu poți să spui că este doar în Dorobanți, este peste tot”, a subliniat Melania Medeleanu.
Amenajat la inițiativa unui ONG, centrul de la Voila este o picătură de normalitate într-un ocean și, după calculele lui Eugen Hriscu, ar fi nevoie de unul în toate regiunile României. Acesta avertizează asupra absenței serviciilor destinate minorilor și adulților cu adicții la nivel național și cere autorităților un răspuns instituțional real la problema drogurilor.
Potrivit lui, în ultimele trei decenii, Ministerul Sănătății a refuzat să preia în responsabilitate problema adicțiilor, iar partea de prevenire a consumului de stupefiante a rămas aproape exclusiv în sarcina Poliției. În tot acest timp, situația a continuat să se înrăutățească și a devenit dramatică în ultimii ani, odată cu explozia pieței etnobotanicelor, dar și odată cu pandemia care a lăsat urme adânci asupra sănătății mintale a copiilor și adolescenților. „Cred că ar fi important, în primul rând, să plasăm povestea asta cu drogurile într-un context un pic mai larg. Citeam despre faptul că, după pandemie, Statele Unite au declarat urgență națională sănătatea mintală a copiilor și adolescenților. În Marea Britanie, la fel, au fost alocate niște fonduri speciale pentru această populație, pentru că s-a considerat că pandemia i-a afectat în mod special sever pe cei mai tineri care, brusc, timp de 2 ani, au fost izolați și privați de contactele sociale atât de necesare în anii aceștia de formare. Pe de altă parte, un alt context foarte important este faptul că la noi, în 30 de ani de la Revoluție și în cam 20 de ani după primul primul val de consum masiv de droguri România, cel de heroină, oficialii Ministerului Sănătății au refuzat în mod constant să preia această patologie, care în cărțile lor nu există (pentru că înainte de 1989 nu existau droguri). Mai mult decât atât, de abia anul acesta, după presiuni de 20 de ani, au acceptat să înființeze o competență pentru medici - până acum, medicii nu aveau posibilitatea să se formeze și să obțină o competență pentru a trata dependențele, nici pentru adulți, nici pentru copii. În acest context, de lipsă a unui răspuns instituțional, acest gol a fost umplut de Ministerul de Interne cu consecințele pe care le știm: focusul pus pe pușcărie, creșterea pedepselor și așa mai departe.
Efectele etnobotanicelor sunt dramatice, iar consumul lor poate să ducă în foarte scurt timp la tragedii
Ca să facem furtuna perfectă, cum se spune, apar în 2010 etnobotanicele, droguri noi, droguri sintetice, droguri foarte periculoase. Și, în ciuda tuturor apelurilor noastre, din nou nu s-a făcut absolut nimic pe zona de prevenire și tratament. În momentul de față, în Uniunea Europeană, sunt monitorizate peste 900 de etnobotanice, substanțe diferite, ne aflăm într-un moment pe care puțini politicieni îl înțeleg, pentru că ei pun toate drogurile laolaltă. Ne aflăm într-un moment extraordinar de periculos, în care pe piață sunt deversate continuu substanțe noi, care nu pot fi identificat la teste, pentru că nu poți să faci teste pe măsura în care ei pot să producă substanțe. A așa că, în timp ce politicienii români vânează canabisul, a explodat o piață și un consum uriaș de etnobotanice în România, care, conform cifrelor oficiale, este țara singura țară europeană unde aceste droguri sunt cele mai consumate la nivel de populație generală. Etnobotanicele, fiind foarte ieftine și foarte ușor de traficat, și-au făcut locul în comunitățile rurale cele mai sărace. În acest context, adolescenții au fost victime sigure”, a declarat Eugen Hriscu.
Efectele etnobotanicelor sunt dramatice, iar consumul lor poate să ducă în foarte scurt timp la tragedii. „Toate aceste crime bizare despre care auzim din când în când, implicând membri ai familiei, sunt semne ale consumului de etnobotanice. Pierderea rațiunii, auzirea de voci, paranoia, senzația că ești urmărit, că cineva vrea să-ți facă rău și o stare extrem de rea, de teroare, de panică, de groază, care îi predispune la aceste atacuri absolut fulminante”, a explicat el.
Miercuri, Eugen Hriscu a adresat o scrisoare deschisă lui Klaus Iohannis, avertizând că două noi proiecte de lege care propun creșterea pedepselor pentru traficul de droguri, ajunse pe masa președintelui, pot avea „consecințe dezastruoase în ce privește sănătatea publică și chiar ordinea publică în România”. În opinia lui, aceste legi nu fac distincția clară între consumatori și traficanți, câtă vreme nu prevăd un prag al cantității și pot duce la încarcerarea unor persoane dependente care au nevoie de ajutor, în timp ce marii traficanți riscă să rămână în libertate.
„E o formă de cruzime să ai o societate care înoată efectiv în droguri și să nu organizezi un răspuns instituțional”
Psihiatrul i-a criticat pe oficialii care refuză să includă dependențele în sfera de interes a Ministerului Sănătății.
„Mi se pare o formă de lipsă de grijă și chiar o formă de cruzime să ai o societate care înoată efectiv în droguri și să nu organizezi un răspuns instituțional pentru acești tineri care ajung să dezvolte o dependență de droguri. Mi se pare că este o continuare a moștenirii comuniste, a lagărelor, a căminelor de copii, pentru care am devenit cunoscuți în toată lumea. Practic, este același nivel de cruzime să ai înalți funcționari ai Ministerului Sănătății, miniștri, care să refuze în mod constant să includă dependențele și, mai ales, dependențele copiilor în sfera de interes a Ministerului Sănătății. Așa cum nu am văzut acele lagăre pentru copii de pe vremea comunismului, așa cum am tolerat ca societate ca acei copii să fie exterminați cu miile, așa cum am tolerat copiii străzii cu aurolac în canale până când au venit străinii să înființeze niște centre pentru ei, acum tolerăm această nebunie. Mi se pare incredibil cum doamne deputat și senator apar la televizor și se laudă că cresc pedepsele cu pușcăria pentru oamenii care sunt în această situație”, subliniază Eugen Hriscu.
În opinia lui, strategiile actuale de prevenire a consumului de droguri, precum vizitele polițiștilor în școli, prezentarea poveștilor unor foști consumatori sau utilizarea unor ochelari de realitate virtuală care simulează efectele stupefiantelor, nu doar că sunt ineficiente, dar au efectul contrar. „Ele au rolul de a stimula curiozitatea tânărului și a determina o creștere a consumului. Mintea adolescentului este imatură și predispusă la a-și asuma riscuri și de a nu vedea pericolele. El o să rămână doar cu ideea: Mamă, ce tare! Uite, au venit ăștia și au povestit cum este droghezi”, a avertizat el.
România are o nevoie uriașă de centre de dezintoxicare și de servicii de sănătate mintală pentru tineri, în condițiile în care spitalele de psihiatrie nu mai pot trata adecvat patologiile din ce în ce mai complexe.
„Serviciile generale pentru adolescenți, la fel ca și cele pentru adulți, sunt la nivel de spitale de psihiatrie, lucru care nu mai poate să funcționeze în momentul în care ai patologii complexe, care necesită intervenții specializate. Să ne gândim, de exemplu, la anorexie: nu ajută să iei o fată sau un băiat cu anorexie, care nu mănâncă, care au tot felul de gânduri legate de cum arată și să-i ții o săptămână în Spitalul de Psihiatrie Obregia sau Socola sau mai știu care, să le prescrii medicație, să-i parchezi într-un pat, să-i lași acolo și, după o săptămână, să te aștepți ca ei să iasă vindecați”, punctează Eugen Hriscu.
„Acești copii trebuie să învețe cum să funcționeze fără drog, ce să facă în momentul în care se vor întoarce acasă și vor simți pofta să consume”
Programul centrului CREAATiV este un program terapeutic care include intervenții psihologice. „Activitățile, noi le-am spus recreative, sunt menite să abordeze dependența, pentru că dependența este o boală psihologică. Poți să ai tot felul de afectări medicale și să ai nevoie de un tratament care să le corecteze. Dar, la finalul zilei, la fel ca toate tulburările psihice majore, dependența trebuie abordată psihologic. Acești copii trebuie să învețe cum să funcționeze fără drog, ce să facă în momentul în care se vor întoarce acasă și vor simti pofta să consume, cum să vorbească cu prietenii lor care consumă când le oferă droguri, ce să facă cu emoțiile care înainte îi împingeau spre consum și așa mai departe”, explică psihiatrul.
Îm ciuda eforturilor specialiștilor, internarea într-un centru nu poate, de una singură, să rezolve problemele unui consumator de droguri. „Acest centru nu este un garaj în care îți aduci mașina stricată, o lași acolo și o iei gata reparată și vopsită. Mai degrabă, acest centru ar trebui să devină un punct într-un parcurs terapeutic, în care o persoană intră și în care rămâne o perioadă destul de lungă de timp. În mod normal, un tânăr care începe să aibă probleme cu drogurile poate intra inițial doar într-un tratament ambulatoriu cu psihoterapie, poate și sub supravegherea unui medic psihiatru de copii. Dacă lucrurile continuă și nu se îmbunătățesc, atunci se poate decide referirea către centrul de la Voila, urmând însă ca, după această ședere, să continue o intervenție în ambulatoriu. La fel este și în cazul altor boli cronice, precum diabetul, tratamentul nu este întrerupt, o intervenție terapeutică nu rezolvă toate lucrurile”, spune Eugen Hriscu.
Ce pot face părinții
Pe lângă deschiderea mai multor centre de recuperare, Eugen Hriscu este de părere că este nevoie centre de zi în fiecare reședință de județ și în fiecare oraș mai mare. Astăzi posibilitățile de petrecere a timpului liber sunt foarte reduse pentru copii, ceea ce îi lasă vulnerabili în fața adicției. „Un centru de zi le dă ceva de făcut, îi integrează într-un grup de egali, pentru că, dacă își pierd anturajul de consum, ei devin izolați și asta este o mare problemă pentru un adolescent. Deci practic le creează un nou anturaj, le creează oportunitatea de a fi din nou validați, făcând o activitate în care să devină competenți”, arată psihoterapeutul.
Un rol crucial în prevenirea și tratarea consumului de droguri îl are familia, iar Eugen Hriscu îi sfătuiește pe părinți să păstreze cu orice preț legătura cu copiii lor la vârsta adolescenței. „Problema este de multe ori fie că această legătură nu mai este păstrată, pentru că părintele este mult prea ocupat sau are propriile sale dificultăți, fie că această legătură este înlocuită de bani. Copiii stau pe calculatoare și comunică prin aplicații cu alți tineri, iar părintele este dat la o parte. Un părinte care vrea să prevină consumul de droguri și nu doar consumul de droguri, ci și alte comportamente problematice - absenteismul școlar, bullying-ul și așa mai departe face eforturi să păstreze această legătură, care poate să însemne o masă săptămânală cu familia, o oră sau două de discuții”.
Însă, în contextul social al României, în care mulți părinți sunt plecati la muncă în străinătate și mulți copii cresc în familii destrămate, întrebarea care se pune deseori este: „Care părinți?”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.