Și-o fi luat și el lumea în cap?
- Da, am văzut și eu – dar ăsta nu e postul meu obișnuit. L-or fi luat cei de la parc, mi-a zis azi dimineață omul de la firma privată de pază care are arondat parcul (e cunoscută, ce să ne mai legăm la cap, că tot nu trece!).
Iar dacă n-a păzit bine, îi pune capul într-un par...
Dar la privați nu s-o face predare-primire? Așa, una din ochi, măcar la activele grele: Shakespeare - a fi p-aci, Goethe - trece-l că tot aicea e, dracu știe pe unde umblă...
- Cine știe ce s-o fi întâmplat, vorbiți cu băieții de la (firma de pază) că ei sunt aici non-stop, zice, zgribulit, polițistul de la Poliția Călare, cea care are un foișor în păduricea de vizavi.
Polițiștii și caii din dotare sunt aici doar pentru intervenții în caz de ceva. Ceva de genul Genarul încălecă și zbură ca spaima cea bătrână în urma fugiților...
N-aș vrea să pun răul înainte, poate că Primăria, prin Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement, are vreun proiect cu capul lui Eminescu în Herăstrău și, cum nu-i stă capul de trebi acum, când să ne mai informeze și de povestea asta?
Dar dacă ... înspre sară ajunse la un bordei urât și acoperit cu gunoi de cal. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite, din care șase aveau fiecare-n vârf câte un cap, iar al șaptelea fără, se clătina mereu în vânt și zicea: cap! cap! cap! cap!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Interesant și momentul în care Eminescu, românul absolut, a dispărut, după alegerile din 11 dec 2016. Poate e doar o coincidență. Poate doar a plecat puțin să se pregătească pentru a-și serba ziua de naștere ce se apropie.
Nu cred că e dezamăgit, doar el știe:
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă facând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovăraş:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seama,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în lături,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimica,
Tu ramâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.
(Glossă - Mihai Eminescu)