Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

Întrebare pentru Primărie: unde i-e capul?

Și-o fi luat și el lumea în cap?

- Da, am văzut și eu – dar ăsta nu e postul meu obișnuit. L-or fi luat cei de la parc, mi-a zis azi dimineață omul de la firma privată de pază care are arondat parcul (e cunoscută, ce să ne mai legăm la cap, că tot nu trece!).

Iar dacă n-a păzit bine, îi pune capul într-un par...

Dar la privați nu s-o face predare-primire? Așa, una din ochi, măcar la activele grele: Shakespeare - a fi p-aci, Goethe - trece-l că tot aicea e, dracu știe pe unde umblă...

- Cine știe ce s-o fi întâmplat, vorbiți cu băieții de la (firma de pază) că ei sunt aici non-stop, zice, zgribulit, polițistul de la Poliția Călare, cea care are un foișor în păduricea de vizavi.

Polițiștii și caii din dotare sunt aici doar pentru intervenții în caz de ceva. Ceva de genul Genarul încălecă și zbură ca spaima cea bătrână în urma fugiților... 

N-aș vrea să pun răul înainte, poate că Primăria, prin Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement, are vreun proiect cu capul lui Eminescu în Herăstrău și, cum nu-i stă capul de trebi acum, când să ne mai informeze și de povestea asta?

Dar dacă ... înspre sară ajunse la un bordei urât și acoperit cu gunoi de cal. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite, din care șase aveau fiecare-n vârf câte un cap, iar al șaptelea fără, se clătina mereu în vânt și zicea: cap! cap! cap! cap! 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Și-a luat lumea în cap" sau "lumea i-a luat capul" ?

    Interesant și momentul în care Eminescu, românul absolut, a dispărut, după alegerile din 11 dec 2016. Poate e doar o coincidență. Poate doar a plecat puțin să se pregătească pentru a-și serba ziua de naștere ce se apropie.

    Nu cred că e dezamăgit, doar el știe:

    Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi şi nouă toate;
    Ce e rău şi ce e bine
    Tu te-ntreabă şi socoate;
    Nu spera şi nu ai teamă,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamnă, de te cheamă,
    Tu rămâi la toate rece.

    Multe trec pe dinainte,
    În auz ne sună multe,
    Cine ţine toate minte
    Şi ar sta să le asculte?...
    Tu aşează-te deoparte,
    Regăsindu-te pe tine,
    Când cu zgomote deşarte
    Vreme trece, vreme vine.

    Nici încline a ei limbă
    Recea cumpăn-a gândirii
    Înspre clipa ce se schimbă
    Pentru masca fericirii,
    Ce din moartea ei se naşte
    Şi o clipă ţine poate;
    Pentru cine o cunoaşte
    Toate-s vechi şi nouă toate.

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume să te-nchipui:
    Joace unul şi pe patru,
    Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
    Şi de plânge, de se ceartă,
    Tu în colţ petreci în tine
    Şi-nţelegi din a lor artă
    Ce e rău şi ce e bine.

    Viitorul şi trecutul
    Sunt a filei două feţe,
    Vede-n capăt începutul
    Cine ştie să le-nveţe;
    Tot ce-a fost ori o să fie
    În prezent le-avem pe toate,
    Dar de-a lor zădărnicie
    Te întreabă şi socoate.

    Căci aceloraşi mijloace
    Se supun câte există,
    Şi de mii de ani încoace
    Lumea-i veselă şi tristă;
    Alte măşti, aceeaşi piesă,
    Alte guri, aceeaşi gamă,
    Amăgit atât de-adese
    Nu spera şi nu ai teamă.

    Nu spera când vezi mişeii
    La izbândă facând punte,
    Te-or întrece nătărăii,
    De ai fi cu stea în frunte;
    Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
    Între dânşii să se plece,
    Nu te prinde lor tovăraş:
    Ce e val, ca valul trece.

    Cu un cântec de sirenă,
    Lumea-ntinde lucii mreje;
    Ca să schimbe-actorii-n scenă,
    Te momeşte în vârteje;
    Tu pe-alături te strecoară,
    Nu băga nici chiar de seama,
    Din cărarea ta afară
    De te-ndeamnă, de te cheamă.

    De te-ating, să feri în lături,
    De hulesc, să taci din gură;
    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
    Dacă ştii a lor măsură;
    Zică toţi ce vor să zică,
    Treacă-n lume cine-o trece;
    Ca să nu-ndrăgeşti nimica,
    Tu ramâi la toate rece.

    Tu rămâi la toate rece,
    De te-ndeamnă, de te cheamă;
    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera şi nu ai teamă;
    Te întreabă şi socoate
    Ce e rău şi ce e bine;
    Toate-s vechi şi nouă toate:
    Vreme trece, vreme vine.

    (Glossă - Mihai Eminescu)

    • Like 0


Îți recomandăm

Alexandra Boberly

Este prima dată în ultimii ani când președintele Academiei Europene de Film încearcă să semnaleze pasarea ștafetei - fie și numai declarativ momentan - tinerei generații. Și când spunem tineri nu mă gândesc la cineaști sub 30 de ani, ci la un spectru mai larg între 20 și 50 de ani. (În imagine: Alexandra Borbely//Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult