Foto: Getty Images
Spadasina Ana Maria Popescu a fost întrebată de un jurnalist român dacă regretă că nu a luat aurul la Tokyo.
Întrebarea tipică: „E ok că ai obținut argintul, o performanță remarcabilă, dar, oare, ai fi putut lua aurul?” (aka „Felicitări, ești al doilea din clasă, dar nu puteai să iei și tu coroniță?”).
Răspunsul campioanei a fost unul genial, personalizat și, desigur, argumentat, fără a mai aminti de eleganța și diplomația replicii. Putea fi incisivă și să-și articuleze caustic interlocutorul, dar nu a făcut-o… Ana Maria a dat un răspuns matur, scoțând în evidență faptul că fiecare premiu II are o poveste în spate: „Am 37 de ani, mă dor toate, m-am chinuit, e cea mai muncită și mai chinuită medalie din toată cariera mea, așa că nu-mi pasă de aurul care este la gâtul lui Sun. Îmi pasă de bucățica asta de metal pe care mi-am dorit-o pentru mine. Și o am, și asta e cel mai important. Și dacă la Beijing n-am avut maturitatea necesară să mă bucur de acea medalie, acum sunt foarte mulțumită de ce-am reușit să fac. E maxim din ce puteam să fac, la ce pregătire am avut, la ce chin și la cât contează sportul în România, trebuie s-o spunem și pe asta. A fost minunat ce-am reușit să fac astăzi!”.
Revenind la percepții și performanțe, acum câțiva ani citeam despre rezultatele unui studiu făcut de un grup de cercetători britanici (cum altfel?!) care arăta că un sportiv/ un elev/ un participant la orice tip de competiție clasat pe locul al III-lea are o satisfacție mult mai mare decât unul care ia argintul. De ce? Primul regretă că nu a luat aurul, dar cel de-al treilea se bucură că a prins podiumul. Însă nu e o regulă generală. Atunci când ești tu cu tine în luptă și dacă te clasezi pe ultimul loc poate fi o mare realizare. Ești acolo, te-ai calificat, poate ai trecut printr-o perioadă cruntă, ai avut probleme și e o minune că ai ajuns acolo! Așa și cu premiul secund al campioanei noastre.
A fi pe locul al II-lea și nu în fruntea unui clasament reprezintă una dintre obsesiile noastre. Generații întregi de copii au fost întrebate de părinți, de cunoscuți „De ce al doilea, și nu primul?”, minimalizându-se astfel eforturile și bucuria de a avea un rezultat foarte bun.
Românii, tributari unei mentalități inflexibile?
Pornind de la studiile realizate de psihologul Carol S. Dweck, convingerile noastre despre succes provin din modul în care suntem evaluați de cei din jurul nostru, iar asta ne poate conduce spre o mentalitate fixă sau spre una flexibilă. Poporului român îi place să fie văzut printr-o lentilă a unei mentalități fixe, condus de convingerea: „Trebuie să fii întotdeauna primul, într-o competiție, la școală, la firmă, altfel nu ești valoros, puternic sau nu ajungi departe”. Orice altă lentilă care ar implica un loc secund sau mai jos, ar putea să scoată în evidență o slăbiciune, iar asta devine un lucru periculos. Nu suntem învățați să ne privim slăbiciunile ca pe niște oportunități, încă credem din păcate că orice vulnerabilitate este un pericol, care imediat trebuie eliminat și nicidecum privit ca pe o oportunitate de schimbare, o perspectivă de tipul „ceva din mine este alături de mine pentru a produce o schimbare. Iar locul al II-lea într-o competiție ne face pe mulți dintre noi, exceptând cazul de față, să ne simțim vulnerabili, să coborâm de pe un piedestal pus dintr-o convingere rigidă și să ne uităm înspre noi înșine, spre fiecare dintre noi, nu doar spre sportiv sau lotul național. Locul al II-lea sau locul al III-lea este acea oportunitate pe care o primim spre o mentalitate flexibilă, în care învățăm, schimbam și ne descoperim resursele”, explică Diana Pop, psiholog clinician.
Ana Maria Popescu, a câștigat medalia de Argint la proba de spadă în cadrul Jocurile Olimpice de la Tokyo, aducând totodată prima medalie olimpică pentru România. În primul ei meci, campioana olimpică din 2016 cu echipa a trecut de Tikanah Kiria Rahman Abdul din Singapore cu 15-10. Sportiva s-a calificat în sferturile de finală, după ce a trecut de sud-coreeanca Sera Song cu 15-6. În sferturi, spadasina a trecut de Julia Beljajeva, 29 de ani, scor 15-8. În semifinale a învins-o pe Katrina Lehis cu 15-11, iar în finală, sportiva tricoloră a fost învinsă de chinezoaica Sun Yiwen.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
" Locul al II-lea sau locul al III-lea este acea oportunitate pe care o primim spre o mentalitate flexibilă, în care învățăm, schimbam și ne descoperim resursele" - da, iar intrebarea "Nu puteai sa iei locul 1?" exact de asta se leaga: de putut clar se putea, dar ce nu a mers? Ce ai putea sa faci mai bine data viitoare? Ce ai putea sa inveti din experienta asta, cum ai putea sa iti imbunatatesti tehnica? Dar na, nu mai putem de sensibilitate si ne doare fiecare urma de critica. Raspunsul Anei Maria Popescu este intr-adevar unul de bun simt si transmite urmatorul lucru: in principiu da, totdeauna se poate mai bine, dar pentru dansa cel mai probabil nu va mai exista o data viitoare (adica o participare la viitoare jocuri olimpice), pentru ca are deja 37 de ani, o dor toate etc. Ceea ce e de inteles, evident. Asa stand lucrurile, nu mai are rost sa faca o analiza super detaliata a ceea ce nu a mers bine azi si alege pur si simplu sa se relaxeze si sa se bucure de rezultat, care de altfel e foarte bun. Ceea ce iarasi e de inteles. O intrebare pertinenta si un raspuns de mult bun simt, nu avea de ce sa raspunda cu ironii sau sa se enerveze, astea sunt lasate pentru publicul spectator mai sensibil. Campionii sunt facuti din materiale mai rezistente. Felicitari Ana Maria Popescu!