Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Iohannis își aruncă paltonul peste interesele României

Președintele Klaus Iohannis la summitul NATO din 2023. Foto: Beata Zawrzel/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Foto: Beata Zawrzel/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Klaus Iohannis este un președinte care își termină mandatele în fruntea țării așa cum le-a și început: aruncându-și paltonul peste interesele României.

Mai știți momentul ăla din 2015, în care Iohannis s-a enervat pe aeroportul din Paris că a ajuns singur la ușa limuzinei, fără să-l secondeze vreun membru al delegației sau organizator, și-a scos singur haina, iar după ce a așteptat câteva secunde să i-o ia cineva, a trântit-o pe capota mașinii?

Cam așa face și acum, aruncându-și pălăria în ring și anunțându-i pe aliații occidentali că îl va provoca pe Mark Rutte pentru postul de secretar general al NATO.

Iohannis nu are nicio șansă să-l devanseze pe premierul olandez în competiția pentru a deveni succesorul lui Jens Stoltenberg, pentru că Rutte și-a asigurat deja susținerea din partea greilor din NATO: SUA, Marea Britanie și Germania. 

Iar Iohannis știe acest lucru. Însă cinismul său politic, care s-a activat pentru a-și securiza interesele personale în detrimentul țării pe care o reprezintă, îl împinge spre șantaj. Pe scurt, Iohannis le sugerează liderilor occidentali că, dacă nu îi vor da o funcție mare în cadrul UE, atunci blochează cât mai mult posibil unanimitatea în cadrul NATO și anunțul oficial că Mark Rutte va fi viitorul Secretar General al Alianței.

Această politică de „ce dai la schimb, ca să fiu de acord cu tine?” poziționează România într-o zonă neagră a politicii occidentale. De ce? Pentru că mișcarea lui Klaus Iohannis nu va face decât să întârzie desemnarea lui Rutte. Iar NATO nu vrea acest lucru!

La Bruxelles și Washington se dorește cât mai rapid să se obțină unanimitatea în ceea ce privește succesorul lui Stoltenberg, căci provocările se înmulțesc. China își crește influența în plan global, Orientul Mijlociu fierbe, iar Rusia își continuă războiul brutal și ilegal în Ucraina.

Între toate acestea, Donald Trump s-ar putea întoarce la Casa Albă, iar acest lucru va reprezenta o mare dificultate în ceea ce privește relația pe viitor, mai ales în plan militar, dintre SUA și Europa. 

De aceea, Mark Rutte e văzut drept cea mai bună soluție în acest moment fără precedent al NATO, plin de tulburențe geopolitice, pentru că este un om care poate dialoga și negocia cu un Donald Trump imprevizibil și care își pune în față, la fel ca Iohannis, interesul personal înaintea interesului națiunii și al partenerilor țării sale.

Firește, oricine a citit puțin despre relațiile internaționale înțelege că așa se face politica externă. Prin calcule cinice și uneori recurgând la șantaj. Dar țările fac asta pentru a-și atinge interese strategice, nu pentru a atinge interesele personale ale unui politician disperat să rămână relevant, influent și cu imunitate după ce pleacă din poziția de șef al statului.

Klaus Iohannis, prin faptul că vine și bagă bățul prin gard, pune România în aceeași oală cu Turcia lui Erdogan și Ungaria lui Viktor Orban.

Ce mesaj transmite în Occident mișcarea lui Klaus Iohannis? Că România nu mai este un partener stabil pe flancul estic, ci duce o politică tranzacțională asemenea lui Erdogan, că nu are vreo problemă să se ia de mână cu iliberalul Viktor Orban (calul troian al lui Putin în UE și NATO) pentru a favoriza interese politice personale, și că nu are înțelepciunea diplomatică de face departajarea între rolul din UE și rolul din NATO, stând în aceeași bancă cu Bulgaria, frustrate amândouă că nu au fost primite în Schengen.

Iohannis creează o fisură în NATO, într-un moment în care alianța are nevoie să arate că e intactă și fără nicio zgârietură. Fisura asta e una care se va repara, căci România și țările care susțin această mișcare nu au puterea de a da peste cap direcția trasată deja de SUA, Marea Britanie și Germania. Însă momentul rămâne, iar el va conta foarte mult în viitoarele percepții și decizii ale aliaților din NATO despre cum se face politică la București: nu pentru țară, ci doar pentru niște indivizi dornici să rămână în funcții publice și să aibă privilegii.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cel mai mai "nonpresedinte"in tot si-n toate,de dupa"89.
    • Like 2
  • RazvanP check icon
    Iohannis își va termina mandatul așa cum l-a început, credincios stăpânilor săi, așa cum tot credincios a combătut ideea boicotării jegustriei sau blocarea inițiativelor UE la schimb cu Schengen. Nu a fost niciodată președintele României ci doar gauleiterul numit în fruntea koloniei. Iar ultimul cadou pe care îl oferă metropolei este fix instrumentarea listelor comune ale PSDNL în numele "combaterii extremismului".
    Iar stăpânirea se va revanșa, nu propulsându-l în fruntea NATO, acolo americanii decid, ci în fruntea vreunui komissariat, pentru protecția omizilor de câmp sau industrializarea greierilor, ceva pe deplin european, fără bătaie de cap dar cu multe ocazii de a călători!
    • Like 3
    • @ RazvanP
      citat: ,,in fruntea koloniei...,, ? Esti chemat de urgenta pe Bd. Berceni, a cincea cladire pe dreapta
      • Like 1
    • @ RazvanP
      RazvanP! Cu P de la sinonimul ,,neinteligent"??
      • Like 0
    • @ Vasile Ostaciuc
      RazvanP check icon
      Habar n-am ce-i acolo, nu cunosc Bucureștiul atât de bine. Ceva INTERESANT ai de comentat?
      Pe înțelesul "eurodocililor": doar o KOLONIE trimite docilă oamenii la cules de sparanghel în plin lockdown!
      Orice pretenții de "statalitate" s-au pierdut atunci.
      • Like 0
    • @ RazvanP
      felicitari pentru interesul acordat situatiei Romaniei din perioada 1944-1968 cand, bineinteles, nu era ,,kolonie,,
      • Like 1
    • @ Vasile Ostaciuc
      RazvanP check icon
      M-ați întrebat de ce "kolonie" :
      https://m.digi24.ro/stiri/marcel-bolos-romania-ar-putea-fi-obligata-sa-continue-exploatarea-de-la-rosia-montana-2701941
      • Like 0
    • @ RazvanP
      daca pontacu a ,,postat,, pe 122 de documente semnatura prin care aproba exploatarea, el a angajat sattul roman, era prim ministru. oricat ar fi de neplacut, un stat trebuie sa-si respecte semnatura. evident, pontacu ar trebui pedepsit pentru asta
      • Like 0


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult