Foto: Beata Zawrzel/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia
Klaus Iohannis este un președinte care își termină mandatele în fruntea țării așa cum le-a și început: aruncându-și paltonul peste interesele României.
Mai știți momentul ăla din 2015, în care Iohannis s-a enervat pe aeroportul din Paris că a ajuns singur la ușa limuzinei, fără să-l secondeze vreun membru al delegației sau organizator, și-a scos singur haina, iar după ce a așteptat câteva secunde să i-o ia cineva, a trântit-o pe capota mașinii?
Cam așa face și acum, aruncându-și pălăria în ring și anunțându-i pe aliații occidentali că îl va provoca pe Mark Rutte pentru postul de secretar general al NATO.
Iohannis nu are nicio șansă să-l devanseze pe premierul olandez în competiția pentru a deveni succesorul lui Jens Stoltenberg, pentru că Rutte și-a asigurat deja susținerea din partea greilor din NATO: SUA, Marea Britanie și Germania.
Iar Iohannis știe acest lucru. Însă cinismul său politic, care s-a activat pentru a-și securiza interesele personale în detrimentul țării pe care o reprezintă, îl împinge spre șantaj. Pe scurt, Iohannis le sugerează liderilor occidentali că, dacă nu îi vor da o funcție mare în cadrul UE, atunci blochează cât mai mult posibil unanimitatea în cadrul NATO și anunțul oficial că Mark Rutte va fi viitorul Secretar General al Alianței.
Această politică de „ce dai la schimb, ca să fiu de acord cu tine?” poziționează România într-o zonă neagră a politicii occidentale. De ce? Pentru că mișcarea lui Klaus Iohannis nu va face decât să întârzie desemnarea lui Rutte. Iar NATO nu vrea acest lucru!
La Bruxelles și Washington se dorește cât mai rapid să se obțină unanimitatea în ceea ce privește succesorul lui Stoltenberg, căci provocările se înmulțesc. China își crește influența în plan global, Orientul Mijlociu fierbe, iar Rusia își continuă războiul brutal și ilegal în Ucraina.
Între toate acestea, Donald Trump s-ar putea întoarce la Casa Albă, iar acest lucru va reprezenta o mare dificultate în ceea ce privește relația pe viitor, mai ales în plan militar, dintre SUA și Europa.
De aceea, Mark Rutte e văzut drept cea mai bună soluție în acest moment fără precedent al NATO, plin de tulburențe geopolitice, pentru că este un om care poate dialoga și negocia cu un Donald Trump imprevizibil și care își pune în față, la fel ca Iohannis, interesul personal înaintea interesului națiunii și al partenerilor țării sale.
Firește, oricine a citit puțin despre relațiile internaționale înțelege că așa se face politica externă. Prin calcule cinice și uneori recurgând la șantaj. Dar țările fac asta pentru a-și atinge interese strategice, nu pentru a atinge interesele personale ale unui politician disperat să rămână relevant, influent și cu imunitate după ce pleacă din poziția de șef al statului.
Klaus Iohannis, prin faptul că vine și bagă bățul prin gard, pune România în aceeași oală cu Turcia lui Erdogan și Ungaria lui Viktor Orban.
Ce mesaj transmite în Occident mișcarea lui Klaus Iohannis? Că România nu mai este un partener stabil pe flancul estic, ci duce o politică tranzacțională asemenea lui Erdogan, că nu are vreo problemă să se ia de mână cu iliberalul Viktor Orban (calul troian al lui Putin în UE și NATO) pentru a favoriza interese politice personale, și că nu are înțelepciunea diplomatică de face departajarea între rolul din UE și rolul din NATO, stând în aceeași bancă cu Bulgaria, frustrate amândouă că nu au fost primite în Schengen.
Iohannis creează o fisură în NATO, într-un moment în care alianța are nevoie să arate că e intactă și fără nicio zgârietură. Fisura asta e una care se va repara, căci România și țările care susțin această mișcare nu au puterea de a da peste cap direcția trasată deja de SUA, Marea Britanie și Germania. Însă momentul rămâne, iar el va conta foarte mult în viitoarele percepții și decizii ale aliaților din NATO despre cum se face politică la București: nu pentru țară, ci doar pentru niște indivizi dornici să rămână în funcții publice și să aibă privilegii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Iar stăpânirea se va revanșa, nu propulsându-l în fruntea NATO, acolo americanii decid, ci în fruntea vreunui komissariat, pentru protecția omizilor de câmp sau industrializarea greierilor, ceva pe deplin european, fără bătaie de cap dar cu multe ocazii de a călători!
Pe înțelesul "eurodocililor": doar o KOLONIE trimite docilă oamenii la cules de sparanghel în plin lockdown!
Orice pretenții de "statalitate" s-au pierdut atunci.
https://m.digi24.ro/stiri/marcel-bolos-romania-ar-putea-fi-obligata-sa-continue-exploatarea-de-la-rosia-montana-2701941