Ionuț Dumitru: „Forța de muncă calificată este doar o iluzie”

Așa e. Îi văd și eu. Vor doar o diplomă. Sigur că sunt și excepții - să zic 15%

Mitică ăsta zis și Ionuț, vine și-mi (ne) dă lecții, oftând adânc și înțelept, cu durere în suflet, în timp ce discursul lui începe cu ditamai CACOFONIA: „ ... de muncă calificată ...”! Da, tare multă încredere am în personajele astea care nu-s în stare să se exprime corect și care simt brusc și dintr-o dată nevoia „să ne dea lecții, să ne pună biruri, să ne vorbească filosofie” (asemănarea este voită)! Așadar, măi neluțu, măi mitică, zău că nu-mi vine să te cred: numai dacă nu cumva ești și tu din generația b,c,d,etc ...
Altfel, spor la romgleză!

in ultima vreme vad tot felul de idiotenii ca asta! de unde calificare! din burta mamelor lor? de la sfantul duh poate? sau ne referim la calitatea invatamantului? pai invatamantaul e mort si machiat bine sa para in viata (ca sa nu spun ca e chiar contra indicat, adica nociv asa cum se face acum)! ma rog, cine are nevoie , califica. dac nu sa mearga in india, sunt calificati acolo gramezi.

Forța de muncă calificată este doar o ... aluzie.

Între incompetență și rea-intenție, a doua conduce detașat în Democrație. Americanii știu de ce (și ne spun tuturor, dar o fac în limba lor, nu a noastră.

Total necaracteristic unui ziar al Presei Libere, „Adevărul publica acum nu multă vreme următorul articol:

„Ce subiecte se dădeau la Bacalaureat în urmă cu câteva decenii. Problemele de matematică ar putea părea acum imposibil de rezolvat”

12 iulie 2016, 04:07 de Ionuţ Benea

Link-ul la articol:

http://adevarul.ro/locale/iasi/ce-subiecte-dadeau-bacalaureat-urma-cateva-decenii-problemele-matematica-putea-parea-imposibil-rezolvat-1_5783a6a15ab6550cb8c261df/index.html

Asta așa, un transfer gratuit de informație de la un Ionuț (Benea) la altul (Ionuț Dumitru).

Acolo se vede clar diferența între Bac-ul Democrației Regale, Bac-ul Dictaturii Comuniste - și Bacul Democrației Reînviate (cea actuală!).

CA DE LA CER LA PĂMÂNT!

D-na R.V. vă putea povesti de vremurile bune de la „Gândul”, când se publicau subiectele de Bac, plus subiectele de admitere de la Matematică - erau de plâns!

Apoi s-a sistat treaba!

De ce ? De ce altceva, dacă nu din cauza dezastrului realității, înlocuită cu mizeriile pedagogiei actuale, importate din Vest (pentru mase numaț, că VIP-urile au școli separate, la care Prostimea nici nu ar putea aspira - dacă le-ar cunoaște existența și performanțele!).

Vă spune vestitul Sergiu Moroianu (soțul Clotildei Armand, cel anihilat de Nicușor Dan):

"„Trebuie să reînnodăm tradiţia învăţământului de dinainte de ’89”

Și-a petrecut jumătate din viaţa de adult în străinătate. „Este destinul contemporan a milioane de români”, îmi aminteşte. Și-a întâlnit soţia la Boston, un oraş care îi este cu atât mai drag. Sergiu Moroianu s-a născut la Bucureşti. A urmat un liceu de informatică, într-o clasă de olimpici. „Deşi nu toţi mergeau la olimpiade, nivelul colegilor mei, la matematică, era impresionant”. Din 1993, a fost plecat din ţară aproape 12 ani: la studii, postdoctorate şi în calitate de visiting professor, la ENS şi École Polytechnique, la Paris. „Am plecat pentru că aşa era tendinţa atunci. Cred că nu s-a schimbat prea mult, între timp”. Ce s-a schimbat, însă, ştim deja. Dezastrul şcolii româneşti, care împinge mult la emigrare, după cum consideră cercetătorul român, nu a fost niciodată mai mare. De ce crede acest matematician de calibru că s-a ajuns aici?

„Păcatul originar”, spune el, „este dorinţa de a ne rupe cu orice preţ de perioada Ceauşescu, refuzând toate aspectele societăţii de atunci. Este şi o greşeală de logică la mijloc. Matematicianul explică: „Pentru a nega un sistem de «n» afirmaţii, este suficient să negăm una din ele, nu pe toate. Dacă regimul comunist era «rău», asta nu înseamnă că toate acţiunile sale erau «rele». Sistemul nostru de educaţie preuniversitară, unul dintre cele mai performante din lume, în anii ’80, a fost distrus sistematic, din motive ideologice, de dragul «reformei». Un concept care, între paranteze fie spus, aminteşte straniu de revoluţia permanentă a lui Troțki. Au fost, practic, eliminate uniformele, s-a încurajat indisciplina. Au fost micşorate salariile profesorilor, motivând astfel şi tolerând corupţia. Au fost introduse manuale multiple, inclusiv la materii nesubiective, precum matematica. A fost acceptată frauda la note, au fost eliminate examenele de treaptă şi de intrare la facultate, pentru a înlătura orice simptom al rezultatelor slabe la învăţătură.

Ce ar trebui să facem, pentru a repara, pare simplu, în teorie, dar contravine ideologiei care ne conduce: trebuie să reînnodăm tradiţia învăţământului de dinainte de ’89, care, la rândul ei, continuă tradiţia interbelică: să reintroducem uniformele, examenele, notele pe merit. Să sancţionăm drastic frauda. Un prim pas a fost făcut prin supravegherea corectă a Bac-ului din 2011 şi 2012. Trebuie continuat. Trebuie renunţat sau nuanţată aderarea la procesul Bologna, prin care se presupune că 60% dintre tineri ar avea vocaţie de studii universitare. Este lipsită de sens o ţară cu 60% «boieri». Trebuie revenit la sistemul în care facultatea era pentru elite: 10% dintr-o grupă de vârstă sau atât cât este nevoie pentru funcţionarea sănătoasă a societăţii. Astăzi, România se scufundă în datorii. A pierdut un sfert din populaţie, şi-a vândut toate bunurile economice. Se aculturalizează, prin adoptarea subculturilor afro-americană şi oriental-balcanică. Este o ţară în derută. În acelaşi interval de timp, proporţia de studenţi s-a înmulţit cu 5. Dacă ar fi folositoare atâtea studii, cred că s-ar răsfrânge pozitiv în jurul nostru. În realitate, este vorba, în cele mai multe cazuri, cu excepţia a aproximativ 10 universităţi cu tradiţie, de false studii, diplome obţinute pe bani, fără niciun conţinut.”"

Iată articolul:

http://incomemagazine.ro/articole/el-a-ales-romania-sergiu-moroianu-mister-matematica

Ce primim noi, totuși ?

Batjocură marca R.V./„Republica” - care „atâta pot”. Să le treacă prin minte să pună SISTEMUL sub semnul întrebării, nici vorbă să le treacă prin cap.

Pe scurt: intenția contează. Și intenția este urâtă rău.

(V-am scris aceste rânduri în timp ce radioul Democrației detalia cum serviciile secrete se ocupă de alegeri, prin Coreea (cea Democrată, evident) - și de „fake news” (Nixon avea deja o echipă de „imagine”.)

Precum din naștere suntem unii bruneți, unii blonzi, unii mai vânjoși, alții mai slăbuți, etc., tot așa ne naștem având în bagajul genetic diferite aptitudini, diferite înclinații. Eu care sunt născut și am inceput școala în anii '60, incepând din clasa l (împletit, cusut) până la clasa a Vlll-a am învățat și stiam să lucrăm mică tâmplărie, lăcătușerie și sudură. Profesorii erau în general severi și chiar dacă nu aveam drag de carte, învățam de rușine, de fică. Ca să nu lungesc ”pelteaua”, după mine învățământul era de calitate, era și performant bineînteles, cu greșelile sale care nu erau atât de importante. Desființarea Școlilor Profesionale a fost o greșeală capitală fiind foarte greu a le reființa, va fi FOARTE GREU de găsit personal calificat, maeștri pe meserii, adevărați meseriași care să-i învețe pe alții pe salariile din învățământ când este o așa penurie de oameni calificați. Școlile Profesionale erau o sursă sigură și excelentă de persoane calificate în TOATE meseriile, meserii de care ÎNTODEAUNA lumea noastră va avea nevoie. Am mai spus-o și o repet din nou că cei mai buni meseriași pe toate domeniile merită să le fie ridicate statui mai ales fiindcă sunt pe cale de dispariție. Avantajul nostru al romănilor este că din punct de vedere nativ noi avem aplicatie spre toate meseriile și asta nu este o exagerare sau o laudă gratuită. O altă mare șansă ar fi ca majoritetea românilor care acum lucrează peste tot în lume, să se întoarcă în urma creării de aceleași condiții de trai cum sunt acum în țările cele mai dezvoltate : salarii cel puțin decente, sistem de sănătate performant și sigur, învățământ de calitate, tratament social corespunzător al mamei cu copil, al dizabililor, al persoanelor cu probleme de sănătate în general, etc.

Probabil argumentul lui Ionut e un mix de subiectiv cu obiectiv
Subiectiv pt ca e in mediul privat si probabil a avut ocazia sa vada multi candidati si angajati in ultimii 15 ani. Si fiind si profesor are un feeling evident tot subiectiv si despre nivelul studentilor.

Obiectiv cred ca o dovada sunt rezultatele slabe la PISA de-a lungul ultimilor 10 ani.

Alt agument obiectiv poate fi, dar aici nu stiu daca avem date, si nivelul de pregatire cerut de multinationale. Evident ca vedem o explozie in industria IT si servicii (call-center, finante), dar aceste joburi sunt de nivel ridicat din pdv creatie, executie? Sau sunt echivalentul muncitorilor din Dacia, Leoni, etc?

Modelul deocamdata pare ca functioneaza, dar pericolul semnalat de Ionut este ca exista o divergenta intre cresterea salariilor (impinse agresiv in sus de politica fiscala nesabuita si populista) si valoarea adaugata a muncii depuse. Cand acest nivel va fi suficient de mare si nesustenabil pt angajatorii straini se vor muta imediat in alte tari. Vezi semnalul de alarma tras de francezii de la Dacia.

Educatie, educatie si iar educatie, aici este cheia majoritatii problemelor noastre

Cred ca problema este ca punem inca mult accent pe educatia formala, standard, in loc sa ne adaptam noilor dinamici care impun o educatie continua. Sistemul actual incurajeaza, in multe cazuri,plafonarea profesorilor si irosirea energiei mentale a tinerilor. Cred ca stam prea mult prin scoli, consumandu-ne neuronii in rezolvarea acelorasi probleme prafuite, nemotivati, in loc sa intram de timpuriu in programe de internship care sa ne maturizeze, sa ne responsabilizeze.

«Văd calitatea studenților, se deteriorează an de an, este o certitudine.» Persoana respectivă ar fi trebuit să explice, concret, pe baza căror date a ajuns la această concluzie. Este un clișeu care circulă, dar care – de fapt – nu are la bază niciun studiu serios. Cel puțin în acest caz, persoana nu-l invocă. Este părerea sa, corectă sau nu, nu știu, nu invocă nimic.
Dacă ne referim la perioada de dinainte de 1990, a socialismului victorios la orașe și sate, atunci comparăm mere cu pere. Păi atunci totul era declarat minunat, românii erau cei mai deștepți din lume... Brusc, în 1990, ne-am dat seama ce jos era România și ne-a apucat angoasa, iar alții trăiesc din clișee.