Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ipocrizia „Omului normal” Marcel Ciolacu: dacă tot clamează reforma, cumpătarea și transparența, de ce nu desființează paradisul locativ al nomenclaturii?

Marcel Ciolacu - Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Într-al 12-lea ceas, dl. Marcel Ciolacu îi cere secretarului general al Guvernului desecretizarea cheltuielilor pentru vila din Aviatorilor 86, care i s-ar pregăti lui Klaus Iohannis, după terminarea mandatului. Se vede treaba că PSD se desparte de cel mai bun președinte pe care l-a avut vreodată, Klaus Iohannis, în timp ce PNL e dispus să plece cu el în mormântul istoriei.

Este doar o fentă de campanie a unui candidat care pozează în „omul normal”. Omul acesta normal stă el însuși în paradisul locativ al nomenclaturii, iar Nicolae Ciucă sugerează că nu stă singur în vila din Cucu Starostescu nr. 6.

Dar dl. Ciolacu e premier și are dreptul. Unde e ipocrit până la cer dl. Ciolacu e atunci când deplânge cheltuielile nesimțite ale președintelui, în timp ce uită că el și partidul său i-au semnat decontul și pentru avioanele de lux, și pentru vilele cu teren de golf, și pentru vacanțe exotice, și pentru traiul în puf. Condiția nerostită a fost ca, în schimb, Iohannis să nu-i mai deranjeze la guvernare.

O reformă reală ar fi desființarea acestui paradis locativ al nomenclaturii numit RA-APPS și vinderea vilelor, locuințelor de protocol și a caselor de binefacere pe piața liberă. Acolo sunt banii dvs, acolo e luxul, acolo sunt marile secrete. RA-APPS e stat în stat, acolo sunt cheile de la împărăție și singurul care are acces la ele este... ați ghicit... „omul normal” Marcel Ciolacu, liderul suprem al partidului-stat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dl. Ciolacu stie ca ipocrizia lui n-o sa fie penalizata la vot , pentru ca daca noi romanii avem o "calitate", pai aia este ipocrizia . Ipocrizia este in ADN-ul nostru, este un mod de viata si pentru cei mai virtuosi. Personalitati care nu vor sa se implice in lupta pentru decenta , corectitudine si democratie. Ies cu cate un monolog patetic mai mult pentru impresie si cam atat. Slujbasi la stat care sunt demni de vremurile mafiote in care omerta era legea. Aici includ : justitie, sanatate , educatie , executiv samd. Visul fiecaruia este iesitul la pensie cat mai repede si cat mai bine. Cat despre politica, succesiunea liderilor partidelor clasice si aparitia noilor partide spune totul .
    PSD : a evoluat de la Ponta , Dragnea la Ciolacu care arata un pic de progres , PNL : De la Valeriu Stoica a mers tot in jos , culminand cu Ciuca ... USR o traiectorie oscilanta care se apropie acum de electoratul mediocru dar bine intentionat si nu in ultimul rand rezultatul coalizarii cretinilor de pe social media : AUR si SOS.
    Si in zona asta de mediocritate ipocrita , invatacelul Ciolacu este favorit.
    • Like 2
    • @ Radu Bogdan
      Mihai check icon
      E clar de multă vreme că ipocrizia și discursul demagogic sunt la mare căutare în politica noastră la toate partidele mari. Nu că nu ar fi și la cele mici dar acelea care nu intră în parlament nu au expunere în media și nu se știe multe se ele.
      • Like 1
  • Francisc check icon
    Puneți în discuție niște idei anormale, domnule Negruțiu. Într-o „democrație” ca a noastră e „normal” ca președintele să promoveze un sport atât de popular precum golful și premierul să-i finanțeze hobby-ul...

    Mă scoate din sărite „patriotismul” pe care „oamenii normali” precum Ciolacu și Ciucă îl pun în slujba țării. Se mai bagă și Geoană în horă, că dacă-i bal, bal să fie...

    Adevărul e că n-avem alții, dom'le! Ăștia suntem și ăștia ne sunt candidații. Nu avem dreptul să ne plângem de lipsa alternativei. Sunt 14 aspiranți la scaunul prezidențial și culmea e (din punctul meu de vedere, desigur!) că Ciolacu e favoritul din sondaje. Exceptându-l pe Ciucă, e cea mai proastă alegere.

    Partidul-stat a devenit o realitate. Eu încă sper (ce visător pot fi!) că mintea de pe urmă a românului deșteptat din somnul cel de moarte va fi hotărâtoare...

    • Like 2
  • Se zice ca oamenii politici sunt in slujba tarii si a cetatenilor. O prostie mai mare ca asta rar poti auzi. Oamenii politici sunt de fapt niste jupani, niste lipitori care golesc de sange aceasta tara, inclusiv prin aceasta aroganta de a lua si a folosi imobile de protocol. Au furat destul si si-au facut vile de vile, insa sunt nesatui. Chiar daca nu au nevoie, ei aplica neabatut principiul "pentru ca se poate". Huoooo, golanilor!
    • Like 5
    • @ Dan Filip
      Francisc check icon
      „Oamenii politici” chiar ar trebui să fie slujbașii țării și ai cetățenilor, domnule Filip. De ce nu este așa? Îndrăznesc un răspuns: pentru că interesele lor sunt mai importante decât binele comun. Să nu ne amăgim că votul nostru poate schimba situația...
      • Like 0
    • @ Francisc
      Una-i teoria și alta practica. Politica, de la greci vorbire, se referă la treburile cetății. Dar ce pretenții să avem noi de la politicienii mioritici, după atâta amar de vreme cât am fost infectați de tot ce aveau mai rău fanarioții, turcii, rușii... toată pleava balcanică? La noi s-a imprimat în ADN pentru cei care ajung în vârful scării ierarhice (mai ales prin impostură și nu în baza propriei valori), să capete aroganța și aerul faraonic prin care speră să impună respect celor de la baza piramidei. Sau nici măcar atât. Cred ei că li se cuvine statutul de bulibașă. Asta (poate) se va schimba în câteva sute de ani...
      • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro